ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 121/2009

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Cu cererea înregistrată sub nr. 6036/1/2008 la Înalta

Curte de Casație și Justiție, V.V.F. a formulat contestație în anulare

împotriva Deciziei civile nr. 2308 din 4 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, invocând dispozițiile art. 318 C. proc. civ., respectiv instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare

sau de casare.

În speța dedusă judecății,

susține recurentul, recursul nefiind limitat la motivele de casare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., instanța de recurs nu a analizat cauza sub toate

aspectele. Pentru termenul din 12 martie 2008 a depus înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ. care nici, măcar nu au fost amintite în motivarea deciziei

și deci nu se poate concluziona că au fost analizate.

- potrivit aceluiași text de

lege, art. 305 C. proc. civ., pentru termenul din 21 mai 2008, a depus la dosarul cauzei un alt înscris, de asemenea neanalizat, acest înscris fiind

reprezentat de sentința civilă nr. 2404 din 9 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, sentință ce viza o

situație identică, soluționată diferit, ceea ce a determinat astfel o evidentă

discriminare.

- modalitatea de stabilire a

salariului brut lunar, aspect ce a constituit motiv de recurs, nu a fost analizată

de instanța de recurs în raport și de conținutul adresei din 15 ianuarie 2008 a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, adresă depusă la dosar pentru termenul

din 12 martie 2008.

Contestatorul a depus la dosarul

cauzei noi înscrisuri și anume sentința civilă nr. 2543 din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, modificată prin Decizia

nr. 2484 din 13 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

sentință prin care noțiunea de salariu lunar brut a fost analizată în detaliu

și i s-a dat o rezolvare corectă potrivit Legii nr. 53/2003 privind C. muncii,

respectiv art. 155, în atare condiții creându-se discriminări, întrucât cauze

identice au soluții diferite, pronunțate uneori de aceeași instanță.

Contestatorul a invocat și

practica în materie a C.E.D.O., care a reținut în mod constant că există

discriminare atâta timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept

aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și

rezonabilă (C.E.D.O., Decizia din 26 septembrie 2002, D. contra Franței,

Decizia din 6 decembrie 2007, B. contra României).

A solicitat admiterea contestației

în anulare și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei la plata drepturilor

(indemnizația cuvenită) așa cum a fost solicitate.

Intimata, Camera

Deputaților, a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației în

anulare formulată, aceasta constituind o cale extraordinară de atac, de retractare,

admisibilă numai pentru motivele limitativ prevăzute de textul de lege și în

același timp dovedite, ceea ce nu se regăsește în prezenta cauză.

Contestația în anulare formulată

este întemeiată și urmează a fi admisă, conform considerentelor ce se vor arăta

în continuare.

Prin decizia nr. 2308/2008,

pronunțată la data de 4 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a

respins ca nefondat recursul declarat de V.V.F. împotriva sentinței civile nr. 1646

din 13 iunie 2007 Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, sentință prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului,

formulată în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaților,

privind contestarea modului de calcul a îndemnizației egale cu 7 salarii brute impozabile

potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006.

În recursul ce a formulat împotriva

acestei sentințe, reclamantul a invocat ca temei de drept prevederile art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ., iar în dezvoltarea motivelor de recurs,

recurentul - reclamant a precizat că noțiunea de salariu brut este definită în

mod corect de dispozițiile C. muncii, salariul brut cuprinzând salariul de bază,

indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, la dosar fiind depusă

adeverința din 26 ianuarie 2007 privind media veniturilor brute lunare

realizate în ultimele 12 luni de activități, pe baza căreia se stabilește

pensia de serviciu, instanța de fond neținând seama de toate aceste elemente de

fapt și de drept, astfel că a pronunțat o soluție legală și temeinică.

Contestatorul și-a întemeiat

contestația în anulare formulată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza II C.

proc. civ., respectiv „instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre

motivele de modificare sau casare”.

Motivul esențial de recurs

asupra căruia instanța de recurs a avut a se pronunța a fost acela al definirii

corecte a noțiunii de salariu brut lunar.

Or, din considerentele deciziei

contestate, rezultă că instanța de control judiciar s-a mărgint a analiza această

noțiune, numai în raport de actele normative speciale, pe care le-a enumerat și

al căror conținut a fost redat în detaliu fără însă a face nici o discuție la cazurile

invocate de recurentul-reclamant, dovedite cu actele depuse la dosar și fără a răspunde

în concret motivului de recurs referitor la aplicabilitatea dispozițiilor art. 155 C. muncii, care definește noțiunea de salariu brut lunar.

Mai mult, instanța de recurs

nu a analizat această critică formulată de recurent nici prin prisma conținutului

adresei din 15 ianuarie 2008 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității

de Șanse - direcția politici salariale, adresă la care nu a făcut nici un fel

de referire, deși era invocată de recurent în dovedirea motivelor de recurs

formulate.

Faptul că instanța de recurs

nu a făcut nici o referire la cazurile invocate de recurentul - reclamant,

reprezentate de soluțiile pronunțate de instanțe în spețe similare, nu a

examinat în ce măsură argumentele și criticile formulate de recurent sunt

întemeiate sau nu, raportat și la prevederile C. muncii, susținute cu adresa din

15 ianuarie 2008 a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse,

conduce la concluzia că nu a fost analizat complet acest motiv de recurs,

referitor la definirea corectă a noțiunii de salariu brut lunar, și ca o consecință

contestația în anulare formulată este întemeiată.

Cât privește susținerea contestatorului

că instanța de recurs nu a „analizat cauza sub toate aspectele” fiind invocat și

art. 304

1

C. proc. civ., aceasta este neîntemeiată, deoarece practica

instanței a dovedit că se poate critica hotărârea numai pentru neexaminarea motivelor

invocate de părți, nu și pentru motivele pe care instanța de recurs trebuia să

le ridice din oficiu.

Așa fiind, contestația în

anulare formulată de V.V.F. este întemeiată și urmează a fi admisă, iar ca o

consecință, se va dispune anularea deciziei nr. 2308 din 4 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Se impune astfel rejudecarea

recursului declarat de V.V.F. împotriva sentinței civile nr. 1646 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, astfel încât se

va fixa un termen de judecată, pentru când vor fi citate părțile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în

anulare formulată de V.V.F. împotriva Deciziei nr. 2308 din 4 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Anulează decizia atacată și

fixează termen pentru judecarea recursului la 26 februarie 2009, cu citarea

părților.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 ianuarie 2009.