ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3062/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2001 din 13 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului G.A. și a obligat pârâta C.D. la plata diferenței dintre indemnizația cuvenită (egală cu 7 salarii lunare brute impozabile) și cea plătită (de 7 salarii lunare de bază) în cuantum total de 16569 lei, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflației la data plații efective. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Conform art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, „funcționarii publici parlamentari al căror raport de serviciu a încetat pentru motive neimputabile în condițiile art. 62 lit. d) și art. 64, beneficiază de indemnizație egală cu 7 salarii lunare brute, care se impozitează potrivit legii”.

A mai reținut prima instanță că salariul de bază lunar brut este doar o componenta a salariului lunar brut, situație confirmată și de modificarea adusa Legii nr. 7/2006 prin Legea nr. 113/2009, care relevă voința legiuitorului de a se avea in vedere la calcularea indemnizației salariile lunare brute și salariul de baza brut lunar și sporurile din ultima lună de activitate. Drept urmare, se arată în considerentele sentinței atacate, în ceea ce privește definirea salariului brut nu se poate pune semnul egalității între salariul de baza brut si salariul lunar brut, iar reclamantul, în mod întemeiat, a invocat faptul că salariul lunar brut include salariul de baza lunar brut, precum și sporurile și alte adaosuri.

Instanța de fond a concluzionat că, fată de considerentele arătate mai sus și în raport cu principiul acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, acțiunea reclamantului este întemeiată și a obligat pârâta la plata diferenței dintre indemnizația cuvenită și cea plătită, sumă urmează a fi actualizată în raport de rata inflației la data plății efective. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs C.D. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță a dispus actualizarea sumei acordate intimatului - reclamant cu indicele de inflație, că la data încetării raportului de serviciu al reclamantului, 21 septembrie 2007, legislația în vigoare nu oferea o definiție a noțiunii de salariu lunar brut, iar în modul de calcul al indemnizației prevăzute de art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 s-a ținut seama de dispozițiile acestei legi speciale; soluția adoptată de instanță s-a făcut prin raportare la modificările aduse Legii nr. 7/2006 prin Legea nr. 113/2009 intervenite în urma creări de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unui precedent judiciar în cauza privind pe G.R.

(dosar nr. 10935/3/2007), ceea ce în opinia recurentei este greșit. Examinând cauza prin prisma criticii expuse mai înainte și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate, pentru cele ce se vor puncta în continuare: Practica, Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată de recurentă în susținerea punctului său de vedere, respectiv decizia pronunțată în cauza G.R., este nerelevantă sub aspectul criticii care vizează greșita actualizare a sumei acordate în temeiul art. 71 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar.

Într-adevăr lămurirea noțiunii de salariu lunar brut s-a făcut prin art. 7 din Legea nr. 113/2009 (intrată în vigoare la data de 27 aprilie 2009) explicându-se că acesta privește salariul de bază brut lunar și sporurile din ultima lună de activitate, numai că soluția primei instanțe nu este fundamentată pe aceste dispoziții legale, ci pe dispozițiile Legii nr. 53/2003 privind C. muncii (art. 155). Trimiterile făcute la Legea nr. 113/2009 au avut ca scop numai demonstrarea faptului că interpretarea noțiunii de salariu lunar brut a fost confirmată chiar de legiuitor, mai exact prin modificarea ulterioară și explicită adusă Legii nr. 7/2006 prin Legea nr. 113/2009.

În privința actualizării sumei la care este îndreptățit intimatul - reclamant este evident că acordarea este corectă și dă eficiență principiului reparării integrale a prejudiciului în condițiile în care acesta se referă la drepturi salariale, neputându-se ignora că această reparație intervine la un interval de timp semnificativ față de data încetării raporturilor de serviciu, 21 septembrie 2007. Fiind vorba de o sumă de bani este firesc ca aceasta să fie actualizată în raport de rata inflației, mai exact de indicele de inflație la data executării efective a obligației stabilite în sarcina recurentei - pârâte. Pentru cele arătate, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.D. împotriva sentinței civile nr. 2001 din 13 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.