ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5738/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5738/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin încheierea din 16 iunie 2009, pronunțată
în dosarul nr. 4023/2/2007, Curtea de Apel București, secția a VlII-a de
contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta F.R.M.,
prin care solicita îndreptarea erorii materiale a sentinței nr. 2481 din 16
octombrie 2007 a aceleiași instanțe, în sensul completării dispozitivului cu
suma de 63470 lei, astfel cum a solicitat prin acțiune.
Pentru a pronunța încheierea recurată, prima
instanță a reținut că instanța de judecată a pronunțat sentința ce face
obiectul cererii de îndreptare, fără a cuantifica pretențiile formulate de
reclamantă, nici în dispozitiv nici în considerente. Or, reține prima instanță,
menționarea ulterioară a sumei ar echivala cu o completare a dispozitivului,
ceea ce nu poate fi primit, cu atât mai mult cu cât, punctele de vedere ale
părților cu privire la acest aspect, al cuantificării sumei datorate
reclamantei, sunt diferite și au fost luate în considerare la pronunțarea
sentinței
nr. 1546/2009, de lămurire a
dispozitivului sentinței a cărei îndreptare este solicitată
de
reclamantă.
Împotriva încheierii
din 16 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 4023/2/2007
de Curtea de Apel București, secția a Vlll-a de
contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta, considerând-o
netemeinică și nelegală și reiterând, în esență, argumentele invocate în fața
primei instanțe.
Examinând încheierea recurată în raport cu
actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu
dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta
în continuare.
Astfel, așa cum rezultă din cererea de
îndreptare, formulată în fața primei instanțe, precum și din cererea de recurs
și din notele scrise depuse la dosar, temeiul juridic al cererii reclamantei îl
constituie prevederile art. 281 alin. (l) C. proc. civ., conform cărora
„Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților
sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau
încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.
Dispozițiile legale citate se referă, așadar,
exclusiv la greșelile materiale, nefiind posibil ca, pe calea prevăzută de art.
281 C. proc. civ., să se pună în discuție hotărârea în ceea ce privește
aspectele sale referitoare la modul în care a fost soluționată cauza.
În cauză, se constată, așadar, că
dispozițiile hotărârii a cărei îndreptare o
solicită
recurenta-reclamantă nu constituie o eroare materială, în sensul prevederilor
legale
citate, ci rezultatul judecății, prima instanță reținând în mod corect că
cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de recurentă nu întrunește
condițiile prevăzute de art. 281 alin. (l) C. proc. civ. și că menționarea
ulterioară a unei sume, așa cum solicită recurenta, ar echivala cu o completare
a dispozitivului.
Pentru considerentele
arătate, recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-
se hotărârea criticată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta
F.R.M. împotriva încheierii din 16 iunie 2009 a Curții de Apel București,
secția a VllI-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11
decembrie 2009.