ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5738/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 16 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 4023/2/2007, Curtea de Apel București, secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta F.R.M., prin care solicita îndreptarea erorii materiale a sentinței nr. 2481 din 16 octombrie 2007 a aceleiași instanțe, în sensul completării dispozitivului cu suma de 63470 lei, astfel cum a solicitat prin acțiune. Pentru a pronunța încheierea recurată, prima instanță a reținut că instanța de judecată a pronunțat sentința ce face obiectul cererii de îndreptare, fără a cuantifica pretențiile formulate de reclamantă, nici în dispozitiv nici în considerente.

Or, reține prima instanță, menționarea ulterioară a sumei ar echivala cu o completare a dispozitivului, ceea ce nu poate fi primit, cu atât mai mult cu cât, punctele de vedere ale părților cu privire la acest aspect, al cuantificării sumei datorate reclamantei, sunt diferite și au fost luate în considerare la pronunțarea sentinței nr. 1546/2009, de lămurire a dispozitivului sentinței a cărei îndreptare este solicitată de reclamantă. Împotriva încheierii din 16 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 4023/2/2007 de Curtea de Apel București, secția a Vlll-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală și reiterând, în esență, argumentele invocate în fața primei instanțe.

Examinând încheierea recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Astfel, așa cum rezultă din cererea de îndreptare, formulată în fața primei instanțe, precum și din cererea de recurs și din notele scrise depuse la dosar, temeiul juridic al cererii reclamantei îl constituie prevederile art. 281 alin. (l) C. proc. civ., conform cărora „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.

Dispozițiile legale citate se referă, așadar, exclusiv la greșelile materiale, nefiind posibil ca, pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., să se pună în discuție hotărârea în ceea ce privește aspectele sale referitoare la modul în care a fost soluționată cauza. În cauză, se constată, așadar, că dispozițiile hotărârii a cărei îndreptare o solicită recurenta-reclamantă nu constituie o eroare materială, în sensul prevederilor legale citate, ci rezultatul judecății, prima instanță reținând în mod corect că cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de recurentă nu întrunește condițiile prevăzute de art. 281 alin. (l) C. proc. civ. și că menționarea ulterioară a unei sume, așa cum solicită recurenta, ar echivala cu o completare a dispozitivului.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins, ca nefondat, menținându- se hotărârea criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta F.R.M. împotriva încheierii din 16 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VllI-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2009.