ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3165/2007

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Reclamantul G.C. a chemat în judecată C.S.M. și pe B.S. - judecător la Tribunalul București, secția a VIII-a, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții și pe calea contenciosului administrativ să constate refuzul nejustificat al acestora de soluționare a cererii sale și obligarea lor la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale și materiale, precum și la cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși s-a adresat C.S.M. cu faptul că într-un dosar pe care l-a avut pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a, hotărârea i-a fost comunicată cu o întârziere foarte mare, pârâtul nu i-a comunicat nici un răspuns.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2453 din 18 octombrie 2006 a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada faptului că a fost vătămat, prin nesoluționarea în termenul legal a cererii sau prin refuzul nejustificat de a i se soluționa cererea. De asemenea, nu a făcut dovada nici a faptului că ar fi suportat vreun prejudiciu, pentru a i se acorda daune materiale și morale. Împotriva aceste sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul G.C. Recurentul a susținut în esență că C.S.M. refuză să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 99 al Legii nr. 303/2004, întrucât cererea sa nu se referă la hotărârea instanței de judecată, ci la nerespectarea prevederilor art. 17 din Legea nr. 554/2004.

A mai susținut și faptul că, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada producerii vreunei vătămări, ignorând însă prevederile art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, referitoare la paguba iminentă care, în cazul său, poate fi de peste 115.214 RON dacă nu se realizează executarea silită. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Prin urmare, temeiurile acțiunii în contencios administrativ sunt: a) vătămarea unui drept al persoanei (fizice sau juridice) și b) vătămarea unui interes legitim, aparținând tot persoanei fizice sau juridice. Vătămarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim poate proveni: - a) de la un act administrativ ; - b) ca urmare a nesoluționării în termenul legal a unei cereri; - c) ca urmare a refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri. În cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamantul nefăcând dovada, în sensul acestui act normativ a prejudiciului.

Cât privește referirea făcută de recurent la dispozițiile art. 17 din Legea contenciosului administrativ și la cele ale art. 99 din Legea nr. 317/2004, urmează să se constate că, într-adevăr, cererile adresate instanței de contencios administrativ trebuie soluționate cu precădere dar, pe de altă parte, trebuie reținut și faptul că nu se poate vorbi de o ierarhizare a cauzelor în cadrul unei instanței de contencios administrativ. Pe de altă parte, așa cum corect a constatat instanța de fond, C.S.M. nu poate interveni în dosarele aflate pe rolul instanțelor judecătorești și nu poate pune în discuție soluțiile acestora, părțile nemulțumite putând uza de toate căile de atac pe care legea le pune la dispoziția acestora.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat de G.C. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.C. împotriva sentinței civile nr. 2453 din 18 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2007.