ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3165/2007

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Reclamantul G.C. a chemat în judecată C.S.M. și pe B.S.

- judecător la Tribunalul București, secția a VIII-a, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâții și pe calea contenciosului administrativ să constate

refuzul nejustificat al acestora de soluționare a cererii sale și obligarea lor

la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale și materiale, precum și la cheltuieli

de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, deși s-a adresat C.S.M. cu faptul că într-un dosar pe care

l-a avut pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a, hotărârea i-a fost comunicată

cu o întârziere foarte mare, pârâtul nu i-a comunicat nici un răspuns.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2453 din 18

octombrie 2006 a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada faptului că a fost

vătămat, prin nesoluționarea în termenul legal a cererii sau prin refuzul

nejustificat de a i se soluționa cererea. De asemenea, nu a făcut dovada nici a

faptului că ar fi suportat vreun prejudiciu, pentru a i se acorda daune

materiale și morale.

Împotriva aceste sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul G.C.

Recurentul a susținut în

esență că C.S.M. refuză să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 99 al

Legii nr. 303/2004, întrucât cererea sa nu se referă la hotărârea instanței de

judecată, ci la nerespectarea prevederilor art. 17 din Legea nr. 554/2004.

A mai susținut și faptul că,

instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada producerii vreunei

vătămări, ignorând însă prevederile art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004,

referitoare la paguba iminentă care, în cazul său, poate fi de peste 115.214

RON dacă nu se realizează executarea silită.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ „orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a

interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Prin urmare, temeiurile acțiunii

în contencios administrativ sunt:

a) vătămarea unui drept al

persoanei (fizice sau juridice) și

b) vătămarea unui interes

legitim, aparținând tot persoanei fizice sau juridice.

Vătămarea dreptului subiectiv

sau a interesului legitim poate proveni:

- a) de la un act

administrativ ;

- b) ca urmare a nesoluționării

în termenul legal a unei cereri;

- c) ca urmare a refuzului

nejustificat de rezolvare a unei cereri.

În cauză, nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamantul nefăcând

dovada, în sensul acestui act normativ a prejudiciului.

Cât privește referirea

făcută de recurent la dispozițiile art. 17 din Legea contenciosului

administrativ și la cele ale art. 99 din Legea nr. 317/2004, urmează să se constate

că, într-adevăr, cererile adresate instanței de contencios administrativ

trebuie soluționate cu precădere dar, pe de altă parte, trebuie reținut și faptul

că nu se poate vorbi de o ierarhizare a cauzelor în cadrul unei instanței de

contencios administrativ.

Pe de altă parte, așa cum corect

a constatat instanța de fond, C.S.M. nu poate interveni în dosarele aflate pe

rolul instanțelor judecătorești și nu poate pune în discuție soluțiile acestora,

părțile nemulțumite putând uza de toate căile de atac pe care legea le pune la dispoziția

acestora.

Examinând și din oficiu hotărârea

atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența

vreunui motiv de casare, recursul declarat de G.C. urmează să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

G.C. împotriva sentinței civile nr. 2453 din 18 octombrie 2006 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 iunie 2007.