ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2891/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2891/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9 februarie 2007, P.E.A.,
cu domiciliul ales la cabinetul avocatului M.A.G. din București, a declarat
recurs împotriva sentinței nr. 3679 din 4 decembrie 2006 pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,
solicitând modificarea acesteia pentru nelegalitate.
În susținerea recursului
petentul a susținut că reclamantul avea opțiunea de a introduce acțiunea direct
în justiție, considerând că (invocând art. 6 și art. 19 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004), nu era necesară plângerea
prealabilă.
Comisia centrală pentru
stabilirea despăgubirilor, intimată în cauză, a formulat întâmpinare,
solicitând respingerea recursului declarat în cauză întrucât referirea recurentului
- reclamant, la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 554/2004, care reglementează
procedura administrativ - jurisdicțională, aplicabilă în cazul actelor administrativ
- jurisdicționale (acte juridice emise de o autoritate administrativă cu
atribuții jurisdicționale în soluționarea unui conflict), este greșită. Aceasta
întrucât în cauza supusă judecății, Comisia centrală adoptă deciziile conținând
titlul de despăgubire, în executarea dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din
Legea nr. 247/2005, deciziile fiind acte administrative unilaterale, iar nu
acte administrativ - jurisdicționale.
Din actele cauzei Înalta
Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința atacată cu recurs în
cauză, s-a admis excepția lipsei proceduri administrative prealabile și s-a
respins acțiunea formulată de reclamantul P.E.A. în contradictoriu cu pârâții
Guvernul României – A.N.R.P., C.C.S.D. și M.C.T.
De precizat că prin cererea
de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea parțială a Deciziei nr.
746/2006, în ceea ce privește modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii
și să se constate dreptul de a primi 82.750 de acțiuni
R.
, la valoarea nominală de 10 RON/ acțiune, un titlu de
măsuri reparatorii precum și obligarea la cheltuieli de judecată.
Intimata Comisia pentru
stabilirea despăgubirilor a invocat excepția lipsei procedurii administrative
prealabile, susținând că hotărârea Instanței de Fond este legală și temeinică
astfel încât recursul declarat în cauză este neîntemeiat, verificându-se actele
cauzei se constată că în mod corect Instanța de Fond a făcut aplicarea art. 137
alin. (1) C. proc. civ., fiind de prisos față de admiterea excepției,
cercetarea în fond a pricinii.
Cât privește pricina,
recurentul greșește atunci când susține că „reclamantul nu este obligat la
îndeplinirea procedurii prealabile, în raport de dispozițiile art. 6 și art. 10
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În mod greșit recurentul își
întemeiază susținerea pe art. 6 din Legea nr. 554/2004 (jurisdicțiile administrative
speciale sunt facultative și gratuite, pct. 2, actele administrative - jurisdicționale
pot fi atacate direct la Instanța de contencios administrativ, competentă
potrivit art. 10).
Jurisdicțiile administrative
speciale au în vedere acele activități de soluționare a litigiilor care se
desfășoară în fața unui organ administrativ - jurisdicțional prin emiterea unui
act administrativ - jurisdicțional.
Deci, actele administrativ -
jurisdicționale sunt actele juridice emise de o autoritate administrativă cu
atribuții jurisdicționale în soluționarea unui conflict, după o procedură
bazată pe contradictorialitate și cu asigurarea dreptului la apărare. Mai este
de observat că o autoritate administrativă are atribuții jurisdicționale, numai
în măsura în care acestea sunt conferite prin lege, fie expres, fie prin
reglementarea unei proceduri ce este calificată ca procedură administrativ - jurisdicțională.
Actele adoptate de intimată
(Comisia centrală) sunt acte administrativ - unilaterale (emise în executarea dispozițiilor
cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005), deci nu sunt acte administrativ
- jurisdicționale.
În aceste condiții în mod
corect Instanța de Fond a stabilit că recurenta - reclamantă nu a îndeplinit
procedura prealabilă, obligatorie potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Recursul fiind deci
neîntemeiat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de P.E.A. împotriva sentinței civile nr. 3679 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 6 iunie 2007.