ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 180/2015

Asupra cererii de completare a dispozitivului de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la dala de 10 decembrie 2014, petenții (recurenți-intimați) R.F., R.L.C. și C.C. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., completarea dispozitivului Deciziei nr. 3217 din 19 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 5393/280/2013, în sensul obligării intimaților B.V., V.G. și V.C. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei. Petenții au arătat că, prin cererea de recurs au solicitat cheltuieli de judecată, atașând chitanța de plată a onorariului de avocat.

La termenul când au avut loc dezbaterile asupra recursului, avocatul care le-a asigurat asistența juridică a solicitat admiterea recursului și obligarea intimaților la cheltuieli de judecată însă, prin dispozitivul deciziei prin care au obținut câștig de cauză, instanța a omis să se pronunțe cu privire la această cerere. Înalta Curte va admite cererea formulată de petenți (recurenți-intimați), de completare a deciziei, în sensul obligării intimaților-revizuienți la cheltuieli de judecată, pentru considerentele care succed, Potrivit art. 281 2 C. proc.

civ., „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor dale în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare". Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire îa acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat, sens în care aceasta se poate pronunța, prin hotărâre separată, asupra cererii de completare. Art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

instituie regula conform căreia „partea care cade în pretenții va ti obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții care a câștigat în raportul juridic dedus judecății. Acest drept este recunoscut părții și atunci când a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În speță, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs formulată de recurenții-intimați, prin avocat G.M., au solicitat cheltuieli de judecată, atașând chitanța de plată a onorariului de avocat în sumă de 1.000 lei (fila 7 dosar recurs), La termenul din 19 noiembrie 2014, când au avut loc dezbaterile în fond asupra recursului, avocatul recurenților-intimați a reiterat solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, astfel cum s-a consemnat în practicaua Deciziei nr. 3217 din 19 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 5393/280/2013, al cărei dispozitiv se solicită a fi completat. Prin această decizie, Înalta Curte a admis recursul declarat de intimații R.F., R.L.C.

și C.C. împotriva Deciziei nr. 46 din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, și a modificat decizia recurată în sensul că a respins cererea de revizuire formulată de B.V., V.G. și V.C. împotriva sentinței civile nr. 7492 din 9 august 2011 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 10306/280/2010, ca inadmisibilă. Având în vedere soluția pronunțată precum și faptul că recurenții-mtimați au cerat acordarea cheltuielilor de judecată, justificate cu chitanța depusă la dosar, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că intimații-revizuienți sunt în culpă procesuală, va admite cererea formulată de R.F., R.L.C.

și C.C. și va dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 3217 din 19 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 5393/280/2013 în sensul obligării intimaților-revizuienți la plata către recurenții-intimați a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței din 06 iunie 2014 depusă la dosarul de recurs (fila 7). Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea intimatului-revizuient V.G. de reducere a cheltuielilor de judecată, întrucât, în raport de criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., constată că textul de lege menționat nu este aplicabil în speță, onorariul de avocat de 1.000 lei neputând fi considerat nejustificat de mare în raport de complexitatea pricinii și de munca îndeplinită de avocat, în condițiile în care cererea de recurs a fost redactată de avocat G.M., având sediul în Pitești, aceasta reprezentându-i pe recurenți în București, în fața Înaltei Curți și susținând recursul la termenul fixat pentru soluționarea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea formulată de R.F., R.L.C. și C.C. Dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 3217 din 19 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 5393/280/2013, în sensul că; Obligă pe intimații B.V., V.G. și V.C. la plata cheituieiilor de judecată în cuantum de 1.000 lei către recurenții R.F., R.L.C. și C.C. Respinge cererea formulată de V.G. de reducere a cheltuielilor de judecată, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.