ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7061/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7061/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 703 din 05 noiembrie 2009, Tribunalul Cluj a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea reclamanților K.S.G.I., K.S.Z. și K.S.Z. împotriva pârâților

Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, C.K. și C.G.F., având ca obiect anularea

Dispoziției nr. 4742 din 21 iulie 2008; restituirea în natură a cotei-părți de

12/15 din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în CF 2881 Cluj, cu nr. topo.

482, și acordarea de despăgubiri, precum și înscrierea în CF a dreptului de

proprietate al reclamanților.

Prin

aceeași sentință a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 34006 din 28 martie 1997,

dreptul la acțiune fiind prescris, iar reclamanții au fost obligați să achite

pârâtului C.K. suma de 3.000 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că, prin Dispoziția

nr. 4742 din 21 iulie 2008, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a

respins notificarea nr. 103 din 01 februarie 2002, înregistrată sub nr. 6981/3

din 05 februarie 2002, formulată de numitul K.S.N., decedat la data de 29

septembrie 2003 și continuată de reclamanții K.S.G.I., K.S.Z. și K.S.Z., pentru

imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în CF 2881 Cluj, nr. topo. 482,

întrucât antecesorul reclamanților nu a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001; că, din copia CF 2881

Cluj, a rezultat că asupra imobilului cu nr. topo. 482, casă, curte și gradină

în suprafață de 101 stj.p. s-a înscris în anul 1941 dreptul de proprietate în

favoarea soției lui M.C., născută S.A.

Prin

Încheierea nr. 3869/1958, asupra cotei-părți de 3/15 din imobil s-a înscris

dreptul de proprietate în favoarea numiților H.G. și G.T., cu titlu de

cumpărare, iar prin Încheierea nr. 4483/1962, asupra cotei-părți de 12/15 din

imobil s-a înscris dreptul de proprietate al Statului Român, în baza Sentinței

civile nr. 5662/1962 a Tribunalului popular al orașului Cluj.

Reclamanții

au susținut că antecesorul lor, K.S.N.C.L.A., a fost fiul lui S.M.B., sora

fostei proprietare, S.A.B., căsătorită cu M.K.

Raportat

la probatoriul administrat în cauză și ținând cont de dispozițiile legale

menționate mai sus, instanța a considerat că reclamanții nu au făcut dovada

calității de moștenitor al fostei proprietare tabulare în favoarea

antecesorului lor.

Astfel,

instanța a constatat că în CF 2881 Cluj a fost înscris dreptul de proprietate

în favoarea soției lui M.C., născută S.A., iar din actele depuse la dosar de

reclamanți rezultă că sora mamei antecesorului lor a purtat la naștere numele

A.B., fiica lui N.S. și A.H., iar în actul de deces numele A.B.M., născută S.

Totodată, reclamanții nu au depus la dosar certificatul de căsătorie al mătușii

lor, din care să rezulte că aceasta a fost căsătorită cu numitul M.C., așa cum

se menționează în CF. Mai mult, instanța a constatat că mare parte din copiile

actelor de stare civilă nu sunt legalizate sau certificate, iar în ceea ce

privește nașterea numitelor M.B. și A.B. au fost depuse acte provenite de la

Arhivele Naționale, Direcția județeană Cluj, care se referă la registrele

Parohiei romano-catolice Dej, neavând caracterul unor acte de stare civilă care

să fie emise de autoritățile administrației locale.

Reținând

aceste neconcordanțe între numele înscris în CF 2881 și cele din actele depuse

de reclamanți, precum și deficiențele acestor acte, instanța a considerat că

reclamanții nu au probat existența, fără dubii, a identității dintre fosta

proprietară tabulară și antecesoarea lor.

Raportat

la soluția de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune, excepție

asupra căreia s-a pronunțat în ședința publică din 29 octombrie 2009, instanța

a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului

de vânzare nr. 34006 din 28 martie 1997, ca prescrisă.

Prin

Decizia civilă nr. 164/A din 10 iunie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamanții K.S.G.I., K.S.Z. și K.S.Z., și a

obligat apelanții să plătească intimatului C.K. suma de 1.500 RON, cheltuieli

de judecată în apel, reținând, în esență, că prima instanță a constatat că

imobilul înscris în CF 2881 Cluj a avut ca proprietar pe soția lui M.C. născută

S.A. Reclamanții au susținut că antecesorul lor, K.N.K.L.A. a fost fiul lui

S.M.B., care, la rândul ei, a fost soră cu S.A.B., căsătorită cu M.C.

Apelanții

au susținut prin declarația de apel din 01 martie 2010 că instanța de fond a

încălcat dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., prin aceea că, deși

sentința a fost pronunțată pe excepție, aceea a lipsei calității lor procesuale

constând în faptul că nu și-au dovedit calitatea de moștenitori legali, în

final a respins acțiunea ca nefondată.

Curtea a

apreciat că apelanții sunt în eroare, întrucât, prin Încheierea de ședință din

29 octombrie 2009, instanța de fond a respins excepția lipsei calității

procesuale active a reclamanților, dar ținând seama că notificarea a fost

respinsă pentru lipsa dovezii calității de persoană îndreptățită, a apreciat că

această problemă este una ce ține de fondul cauzei, iar, după analizarea

acestei probleme, instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Reclamanții

au susținut că S.N., căsătorit cu H.A., au avut doi copii: pe A.B., căsătorită

cu M.K., și pe M.B., căsătorită cu K.S.C., însă nu au depus la dosar

certificatul de căsătorie dintre A.B. și M.K. Mai mult, mătușa lor, așa cum

rezultă din actele de la dosar, s-a numit A.B., iar proprietara de carte

funciară s-a numit doar A. și, prin urmare, nu se poate face legătura de

rudenie dintre M.B. și proprietara de carte funciară, S.A., căsătorită cu M.K.

Din căsătoria dintre S.M.B. și K.S.C. a rezultat un fiu, K.N.K.L.A.,

certificatul de căsătorie dintre cei doi nu a fost însă depus la dosar. Acesta

din urmă a fost căsătorit în mod cert cu S.G.I., fapt ce rezultă din

certificatul de deces. Dar din susținerile părților, coroborate cu

certificatele de naștere ale reclamanților K.S.Z. și K.S.Z. rezultă că acesta a

mai fost căsătorit și cu K.S.I., certificatul de căsătorie dintre aceștia

nefiind depus la dosarul cauzei. Reprezentantul reclamanților a depus la dosar

arborele genealogic, pentru a dovedi calitatea de persoane îndreptățite a

reclamanților la măsuri reparatorii, susținând în scris că preluarea efectivă a

imobilului a fost făcută de la sora notificatorului, numita S.A.M., însă

certificatul de naștere al acesteia aduce o nouă contradicție dintre actele de

stare civilă depuse la dosar, în sensul că din certificatul de naștere al

acesteia rezultă că a avut ca părinți pe S.C. și S.M.B., iar notificatorul, așa

cum s-a reținut mai sus, a avut ca părinți pe K.S.C. și K.S.M.B.

Or,

încercarea reclamanților de inducere în eroare rezultă cu evidență și din

notificarea formulată prin intermediul executorului judecătoresc, din care se

observă cu ușurință că în primul aliniat al notificării apar numele de K.S.N.,

care a solicitat a se da curs prezentei notificări, iar în alin. (2) apare

numele K.N.K.L.A., care de asemenea arată că formulează notificare. Însă, așa

cum s-a reținut în aliniatele precedente și cum rezultă din actele depuse la

dosar, acestea sunt două persoane diferite, tatăl și, respectiv, fiul. La fel

de adevărat este că certificatul de deces al lui K.S.N. nu este depus la

dosarul cauzei, însă legătura dintre ei rezultă din coroborarea celorlalte acte

din dosar.

Potrivit

prevederilor art. 4 din Legea nr. 10/2001, conform cărora „de prevederile

prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai

persoanelor fizice îndreptățite”, iar conform art. 4.2 din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001, accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite

al beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse

de solicitant (acte de stare civilă, acte de moștenitor, dacă acestea există,

testamente), pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar.

Potrivit

dispozițiilor art. 23.1 lit. b) și art. 23.2 din Normele metodologice, „prin

acte doveditoare se înțelege actele juridice care atestă calitatea de

moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de

stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului

de proprietate, testament însoțit de certificatul de moștenitor sau de calitate

de moștenitor), urmând a fi acceptate numai copii legalizate sau certificate de

pe actele doveditoare referitoare la proprietate sau la calitatea de

moștenitor”.

S-a

conchis că, raportat la textele legale arătate, reclamanții nu au făcut dovada

filiației dintre antecesoarea lor și proprietara de carte funciară, motiv

pentru care apelul a fost respins, ca nefondat.

În ce

privește cererea de reducere a onorariului avocațial, curtea a apreciat că și

sub acest motiv apelul este nefondat, întrucât instanța are posibilitatea de a

cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul

onorariului avocațial convenit prin prisma proporționalității sale cu

complexitatea cauzei și activitatea depusă și că, în raport de aceste elemente,

s-a reținut că, au fost dovedite cheltuielile acordate de instanța de fond,

făcute în mod real și într-un cuantum rezonabil.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții K.S.G.I.,

K.S.Z. și K.S.Z.

În

dezvoltarea criticilor formulate, reclamanții au arătat că instanța de apel, în

mod nelegal, cu neobservarea actelor depuse la dosar și a dispozițiilor art.

22, art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001; art. 22.1, art. 23 pct. 1 - 4 și

art. 24 pct. 1 - 2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007

privind aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001, a respins apelul declarat de

aceștia, întrucât, contrar susținerilor instanței de apel, din probele

administrate rezultă că beneficiarul notificării, K.S.N.C.L.A. este nepotul

persoanei de la care s-a naționalizat bunul, S.A.B., căsătorita cu M.K. Ambele

persoane provin din familia S. și prenumele lor păstrează obiceiul familiilor

de speță nobilă de a menține prenumele descendenților.

Astfel,

prenumele mamei beneficiarului este M.B. născută S., iar sora acesteia, mătușa

beneficiarului, are prenumele de A.B. născută S. Cu actele depuse la dosar,

este dovedită relația de rudenie, așa cum au susținut reclamanții, acte care,

în parte, sunt originale, iar altele în copii legalizate, dar eliberate de

organele competente care dețin originalele actelor respective, Arhivele

Naționale și organele locale ale administrației.

Instanța

de apel a considerat că actele obținute de la Arhivele Naționale și Parohia

Romano-Catolică de Dej nu reprezintă acte de stare civilă în sensul legii, dar

sunt legale, însă în opinia reclamanților acestea sunt acte ce trebuie să fie

luate în considerare datorită calității organului emitent, iar, pe de altă

parte, fiind vorba de acte încheiate cu un secol în urmă, conțin unele

neconcordanțe tocmai pentru motivul vechimii lor.

Potrivit

dispozițiilor art. 23.1 lit. b) din Normele metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001, actele juridice care atestă calitatea de moștenitor sunt

considerate, în afara certificatelor de moștenitor și altele, cum ar fi acte de

stare civilă care atestă rudenia sau filiația, iar potrivit art. 23.4 din

normele citate, în cazuri deosebite, se pot solicita, deci și depune, și

declarații notariale date de persoane în viață, care atestă anumite situații în

legătură cu imobilul notificat.

Au mai arătat

recurenții că nu au depus la dosar actul de căsătorie a numitei A.B. cu M.K.,

întrucât nu cunoșteau data și locul căsătoriei lor, însă, cu toate acestea, din

actele depuse privind decesul proprietarei rezultă că A.B., la data decesului,

purta oficial numele și prenumele de M.A.B., așa cum rezultă din actele de

deces eliberate de organele competente suedeze, depuse în copii legalizate, și

care atestă purtarea numelui de M., deci și căsătoria.

S-a mai

arătat că instanța de apel a reținut legătura dintre notificator și persoanele

care figurează în proces, iar prin coroborarea actelor se poate constata că

singura persoana care a formulat notificare este moștenitorul persoanei

naționalizate, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și

că legătura de rudenie poate fi stabilită între notificator și persoana

naționalizată cu acte legale, acceptabile, astfel că acțiunea reclamanților

poate fi în final admisă.

Celelalte

critici vizează aspecte ce nu au făcut obiectul judecății în fond și apel,

respectiv existența dreptului de proprietate în patrimoniul autoarei

reclamanților, întinderea acestuia și natura măsurilor reparatorii la care sunt

îndreptățiți reclamanții, situație în care sancțiunea este aceea a neanalizării

lor.

În

recurs, s-au depus următoarele acte: copii certificate după acte de căsătorie

emise de Consiliul local Cluj, Serviciul public comunitar de evidență a

persoanelor, nr. 40290 din 4 februarie 2011, potrivit cărora M.K. s-a căsătorit

cu S.A.B., la 11 mai 1901, iar S.K.L.V. s-a căsătorit cu S.M.B., la data de 23

iunie 1906, precum și Adresa nr. 127 din 12 mai 2011 emisă de Academia Română -

filiala Cluj-Napoca, din care rezultă că:

1)

Prenumele (numele de botez ) C., A. și N., din antroponimia limbii române, le

corespunde, în antroponimia limbii maghiare, numele K., A., M.;

2.

Prenumele (numele de botez ) B. există, sub formă ortografică, atât în

antroponimia limbii maghiare, cât și în cea a limbii române. Forma B., care

reprezintă același nume de persoană, se explică în ambele limbi, prin influența

formelor din germană, engleză (B.) sau franceză (B.);

3.

Formele S., S., S., S. reprezintă, în antroponimia și ortografia limbii

maghiare, unul și același nume.

Examinând

decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9

C. proc. civ., instanța constată recursul întemeiat, pentru următoarele

considerente:

Prin

decizia recurată, s-a păstrat sentința primei instanțe, în limita criticilor

formulate de apelanții-reclamanți, reținându-se că reclamanții, în calitate de

descendenți de gradul I și, respectiv, soție supraviețuitoare al autorului

K.N.K.L.A., ce a formulat notificarea soluționată prin dispoziția contestată,

nr. 4742 din 21 iulie 2008 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, nu au

făcut dovada dintre antecesorul lor și proprietara de carte funciară a

imobilului în litigiu, M.A.B., în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Prin

criticile formulate în recurs, recurenții-reclamanți susținând că în mod greșit

instanțele de fond și apel au reținut că autorul K.N.K.L.A. nu a făcut dovada

de persoană îndreptățită la restituirea imobilului în litigiu, ce a aparținut

soției lui M.C., născută S.A., în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, au

invocat implicit pronunțarea acestor hotărâri cu încălcarea acestor dispoziții

legale.

Or,

potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, „de prevederile prezentei legi

beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanei fizice

îndreptățite”.

Autorul

reclamanților, susținând că are calitatea de nepot de soră al fostei

proprietare tabulare a imobilului în litigiu, a solicitat prin notificarea

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului

situat în municipiul Cluj-Napoca, iar instanțele de fond și apel au reținut, cu

privire la starea de fapt, că notificatorul este rezultat din căsătoria dintre

S.M.B. și K.S.C.; că sora mamei antecesorului reclamanților a purtat la naștere

numele de A.B., fiica lui N.S. și A.H., iar în actul de deces numele acesteia

este A.B.M., născută S., fără însă să se depună la dosar certificatul de

căsătorie al mătușii lor cu M.K.

Cu alte

cuvinte, s-a stabilit că autorul recurenților-reclamanți a avut calitatea de

nepot de soră, rudă de gradul III, al numitei S.A.B., dar că nu s-a făcut

dovada că aceasta, urmare a căsătoriei cu M.C., ar fi una și aceeași persoană

cu proprietara tabulară a imobilului în litigiu „fosta soție a lui M.C.,

născută S.A.”.

Însă, în

recurs, prin actele depuse, așa cum au fost enumerate mai sus, s-a făcut dovada

căsătoriei dintre S.A.B. cu M.C., fiica lui S.M. și S.A., precum și a

căsătoriei dintre S.M.B. cu S.K.L.V., fiica lui S.M. și S.A.

Cum, S.,

S., S., S. reprezintă în antroponimia și ortografia limbii maghiare unul și

același nume, și cum prenumelui N. din antroponimia limbii române îi corespunde,

în antroponimia limbii maghiare, M., rezultă că S.A.B., căsătorită M. a fost

sora numitei S.M.B., căsătorită S., autoarea notificatorului K.S.N.C.L.A. și,

deci, pentru acesta din urmă s-a făcut dovada legăturii de rudenie cu soția lui

„M.C., născută S.A.”, proprietara tabulară a imobilului în litigiu, în sensul

art. 4 alin.(3) din Legea nr. 10/2001.

Prin

urmare, se constată că greșit instanța de apel a reținut că autorul

reclamanților nu a făcut dovada legăturii de rudenie cu proprietara tabulară a imobilului

în litigiu, cu încălcarea dispozițiilor art. 4 alin.(2) din Legea nr. 10/2001,

astfel că instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite

recursul reclamanților, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea celorlalte aspecte ce țin de

tranșarea fondului litigiului dedus judecății, respectiv să se verifice

existența dreptului de proprietate al autoarei M.A.B. asupra imobilului în

litigiu, întinderea acestuia, modul de preluare al imobilului de către stat, cu

titlu sau fără titlu, regimul juridic al imobilului la data intrării în vigoare

a Legii nr. 10/2000 și, dacă se va stabili că regimul juridic al imobilului

este reglementat de Legea nr. 10/2001, să se stabilească măsurile reparatorii

la care sunt îndreptățiți reclamanții, în temeiul acestui act normativ.

Cu ocazia

rejudecării, vor fi avute în vedere toate mijloacele de apărare invocate de

părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanții K.S.Z., K.S.Z. și K.S.G.I., împotriva Deciziei

nr. 164/A din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Casează

decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2011.