ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7061/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 703 din 05 noiembrie 2009, Tribunalul Cluj a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților K.S.G.I., K.S.Z. și K.S.Z. împotriva pârâților Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, C.K. și C.G.F., având ca obiect anularea Dispoziției nr. 4742 din 21 iulie 2008; restituirea în natură a cotei-părți de 12/15 din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în CF 2881 Cluj, cu nr. topo. 482, și acordarea de despăgubiri, precum și înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților. Prin aceeași sentință a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 34006 din 28 martie 1997, dreptul la acțiune fiind prescris, iar reclamanții au fost obligați să achite pârâtului C.K.

suma de 3.000 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că, prin Dispoziția nr. 4742 din 21 iulie 2008, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a respins notificarea nr. 103 din 01 februarie 2002, înregistrată sub nr. 6981/3 din 05 februarie 2002, formulată de numitul K.S.N., decedat la data de 29 septembrie 2003 și continuată de reclamanții K.S.G.I., K.S.Z. și K.S.Z., pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în CF 2881 Cluj, nr. topo. 482, întrucât antecesorul reclamanților nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001; că, din copia CF 2881 Cluj, a rezultat că asupra imobilului cu nr. topo.

482, casă, curte și gradină în suprafață de 101 stj.p. s-a înscris în anul 1941 dreptul de proprietate în favoarea soției lui M.C., născută S.A. Prin Încheierea nr. 3869/1958, asupra cotei-părți de 3/15 din imobil s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea numiților H.G. și G.T., cu titlu de cumpărare, iar prin Încheierea nr. 4483/1962, asupra cotei-părți de 12/15 din imobil s-a înscris dreptul de proprietate al Statului Român, în baza Sentinței civile nr. 5662/1962 a Tribunalului popular al orașului Cluj. Reclamanții au susținut că antecesorul lor, K.S.N.C.L.A., a fost fiul lui S.M.B., sora fostei proprietare, S.A.B., căsătorită cu M.K. Raportat la probatoriul administrat în cauză și ținând cont de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța a considerat că reclamanții nu au făcut dovada calității de moștenitor al fostei proprietare tabulare în favoarea antecesorului lor.

Astfel, instanța a constatat că în CF 2881 Cluj a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea soției lui M.C., născută S.A., iar din actele depuse la dosar de reclamanți rezultă că sora mamei antecesorului lor a purtat la naștere numele A.B., fiica lui N.S. și A.H., iar în actul de deces numele A.B.M., născută S. Totodată, reclamanții nu au depus la dosar certificatul de căsătorie al mătușii lor, din care să rezulte că aceasta a fost căsătorită cu numitul M.C., așa cum se menționează în CF. Mai mult, instanța a constatat că mare parte din copiile actelor de stare civilă nu sunt legalizate sau certificate, iar în ceea ce privește nașterea numitelor M.B. și A.B. au fost depuse acte provenite de la Arhivele Naționale, Direcția județeană Cluj, care se referă la registrele Parohiei romano-catolice Dej, neavând caracterul unor acte de stare civilă care să fie emise de autoritățile administrației locale.

Reținând aceste neconcordanțe între numele înscris în CF 2881 și cele din actele depuse de reclamanți, precum și deficiențele acestor acte, instanța a considerat că reclamanții nu au probat existența, fără dubii, a identității dintre fosta proprietară tabulară și antecesoarea lor. Raportat la soluția de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune, excepție asupra căreia s-a pronunțat în ședința publică din 29 octombrie 2009, instanța a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare nr. 34006 din 28 martie 1997, ca prescrisă. Prin Decizia civilă nr. 164/A din 10 iunie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții K.S.G.I., K.S.Z.

și K.S.Z., și a obligat apelanții să plătească intimatului C.K. suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată în apel, reținând, în esență, că prima instanță a constatat că imobilul înscris în CF 2881 Cluj a avut ca proprietar pe soția lui M.C. născută S.A. Reclamanții au susținut că antecesorul lor, K.N.K.L.A. a fost fiul lui S.M.B., care, la rândul ei, a fost soră cu S.A.B., căsătorită cu M.C. Apelanții au susținut prin declarația de apel din 01 martie 2010 că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., prin aceea că, deși sentința a fost pronunțată pe excepție, aceea a lipsei calității lor procesuale constând în faptul că nu și-au dovedit calitatea de moștenitori legali, în final a respins acțiunea ca nefondată.

Curtea a apreciat că apelanții sunt în eroare, întrucât, prin Încheierea de ședință din 29 octombrie 2009, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, dar ținând seama că notificarea a fost respinsă pentru lipsa dovezii calității de persoană îndreptățită, a apreciat că această problemă este una ce ține de fondul cauzei, iar, după analizarea acestei probleme, instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Reclamanții au susținut că S.N., căsătorit cu H.A., au avut doi copii: pe A.B., căsătorită cu M.K., și pe M.B., căsătorită cu K.S.C., însă nu au depus la dosar certificatul de căsătorie dintre A.B. și M.K. Mai mult, mătușa lor, așa cum rezultă din actele de la dosar, s-a numit A.B., iar proprietara de carte funciară s-a numit doar A. și, prin urmare, nu se poate face legătura de rudenie dintre M.B.

și proprietara de carte funciară, S.A., căsătorită cu M.K. Din căsătoria dintre S.M.B. și K.S.C. a rezultat un fiu, K.N.K.L.A., certificatul de căsătorie dintre cei doi nu a fost însă depus la dosar. Acesta din urmă a fost căsătorit în mod cert cu S.G.I., fapt ce rezultă din certificatul de deces. Dar din susținerile părților, coroborate cu certificatele de naștere ale reclamanților K.S.Z. și K.S.Z. rezultă că acesta a mai fost căsătorit și cu K.S.I., certificatul de căsătorie dintre aceștia nefiind depus la dosarul cauzei.

Reprezentantul reclamanților a depus la dosar arborele genealogic, pentru a dovedi calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților la măsuri reparatorii, susținând în scris că preluarea efectivă a imobilului a fost făcută de la sora notificatorului, numita S.A.M., însă certificatul de naștere al acesteia aduce o nouă contradicție dintre actele de stare civilă depuse la dosar, în sensul că din certificatul de naștere al acesteia rezultă că a avut ca părinți pe S.C. și S.M.B., iar notificatorul, așa cum s-a reținut mai sus, a avut ca părinți pe K.S.C. și K.S.M.B. Or, încercarea reclamanților de inducere în eroare rezultă cu evidență și din notificarea formulată prin intermediul executorului judecătoresc, din care se observă cu ușurință că în primul aliniat al notificării apar numele de K.S.N., care a solicitat a se da curs prezentei notificări, iar în alin. (2) apare numele K.N.K.L.A., care de asemenea arată că formulează notificare.

Însă, așa cum s-a reținut în aliniatele precedente și cum rezultă din actele depuse la dosar, acestea sunt două persoane diferite, tatăl și, respectiv, fiul. La fel de adevărat este că certificatul de deces al lui K.S.N. nu este depus la dosarul cauzei, însă legătura dintre ei rezultă din coroborarea celorlalte acte din dosar. Potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 10/2001, conform cărora „de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite”, iar conform art. 4.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite al beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, acte de moștenitor, dacă acestea există, testamente), pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar.

Potrivit dispozițiilor art. 23.1 lit. b) și art. 23.2 din Normele metodologice, „prin acte doveditoare se înțelege actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor), urmând a fi acceptate numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate sau la calitatea de moștenitor”. S-a conchis că, raportat la textele legale arătate, reclamanții nu au făcut dovada filiației dintre antecesoarea lor și proprietara de carte funciară, motiv pentru care apelul a fost respins, ca nefondat.

În ce privește cererea de reducere a onorariului avocațial, curtea a apreciat că și sub acest motiv apelul este nefondat, întrucât instanța are posibilitatea de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit prin prisma proporționalității sale cu complexitatea cauzei și activitatea depusă și că, în raport de aceste elemente, s-a reținut că, au fost dovedite cheltuielile acordate de instanța de fond, făcute în mod real și într-un cuantum rezonabil. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții K.S.G.I., K.S.Z. și K.S.Z. În dezvoltarea criticilor formulate, reclamanții au arătat că instanța de apel, în mod nelegal, cu neobservarea actelor depuse la dosar și a dispozițiilor art. 22, art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001; art. 22.1, art. 23 pct. 1 - 4 și art. 24 pct. 1 - 2 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 250/2007 privind aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001, a respins apelul declarat de aceștia, întrucât, contrar susținerilor instanței de apel, din probele administrate rezultă că beneficiarul notificării, K.S.N.C.L.A. este nepotul persoanei de la care s-a naționalizat bunul, S.A.B., căsătorita cu M.K. Ambele persoane provin din familia S. și prenumele lor păstrează obiceiul familiilor de speță nobilă de a menține prenumele descendenților. Astfel, prenumele mamei beneficiarului este M.B. născută S., iar sora acesteia, mătușa beneficiarului, are prenumele de A.B. născută S. Cu actele depuse la dosar, este dovedită relația de rudenie, așa cum au susținut reclamanții, acte care, în parte, sunt originale, iar altele în copii legalizate, dar eliberate de organele competente care dețin originalele actelor respective, Arhivele Naționale și organele locale ale administrației.

Instanța de apel a considerat că actele obținute de la Arhivele Naționale și Parohia Romano-Catolică de Dej nu reprezintă acte de stare civilă în sensul legii, dar sunt legale, însă în opinia reclamanților acestea sunt acte ce trebuie să fie luate în considerare datorită calității organului emitent, iar, pe de altă parte, fiind vorba de acte încheiate cu un secol în urmă, conțin unele neconcordanțe tocmai pentru motivul vechimii lor. Potrivit dispozițiilor art. 23.1 lit. b) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, actele juridice care atestă calitatea de moștenitor sunt considerate, în afara certificatelor de moștenitor și altele, cum ar fi acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația, iar potrivit art. 23.4 din normele citate, în cazuri deosebite, se pot solicita, deci și depune, și declarații notariale date de persoane în viață, care atestă anumite situații în legătură cu imobilul notificat.

Au mai arătat recurenții că nu au depus la dosar actul de căsătorie a numitei A.B. cu M.K., întrucât nu cunoșteau data și locul căsătoriei lor, însă, cu toate acestea, din actele depuse privind decesul proprietarei rezultă că A.B., la data decesului, purta oficial numele și prenumele de M.A.B., așa cum rezultă din actele de deces eliberate de organele competente suedeze, depuse în copii legalizate, și care atestă purtarea numelui de M., deci și căsătoria. S-a mai arătat că instanța de apel a reținut legătura dintre notificator și persoanele care figurează în proces, iar prin coroborarea actelor se poate constata că singura persoana care a formulat notificare este moștenitorul persoanei naționalizate, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și că legătura de rudenie poate fi stabilită între notificator și persoana naționalizată cu acte legale, acceptabile, astfel că acțiunea reclamanților poate fi în final admisă.

Celelalte critici vizează aspecte ce nu au făcut obiectul judecății în fond și apel, respectiv existența dreptului de proprietate în patrimoniul autoarei reclamanților, întinderea acestuia și natura măsurilor reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții, situație în care sancțiunea este aceea a neanalizării lor. În recurs, s-au depus următoarele acte: copii certificate după acte de căsătorie emise de Consiliul local Cluj, Serviciul public comunitar de evidență a persoanelor, nr. 40290 din 4 februarie 2011, potrivit cărora M.K. s-a căsătorit cu S.A.B., la 11 mai 1901, iar S.K.L.V.

s-a căsătorit cu S.M.B., la data de 23 iunie 1906, precum și Adresa nr. 127 din 12 mai 2011 emisă de Academia Română - filiala Cluj-Napoca, din care rezultă că: 1) Prenumele (numele de botez ) C., A. și N., din antroponimia limbii române, le corespunde, în antroponimia limbii maghiare, numele K., A., M.; 2. Prenumele (numele de botez ) B. există, sub formă ortografică, atât în antroponimia limbii maghiare, cât și în cea a limbii române. Forma B., care reprezintă același nume de persoană, se explică în ambele limbi, prin influența formelor din germană, engleză (B.) sau franceză (B.); 3. Formele S., S., S., S. reprezintă, în antroponimia și ortografia limbii maghiare, unul și același nume. Examinând decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată recursul întemeiat, pentru următoarele considerente: Prin decizia recurată, s-a păstrat sentința primei instanțe, în limita criticilor formulate de apelanții-reclamanți, reținându-se că reclamanții, în calitate de descendenți de gradul I și, respectiv, soție supraviețuitoare al autorului K.N.K.L.A., ce a formulat notificarea soluționată prin dispoziția contestată, nr. 4742 din 21 iulie 2008 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, nu au făcut dovada dintre antecesorul lor și proprietara de carte funciară a imobilului în litigiu, M.A.B., în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001. Prin criticile formulate în recurs, recurenții-reclamanți susținând că în mod greșit instanțele de fond și apel au reținut că autorul K.N.K.L.A.

nu a făcut dovada de persoană îndreptățită la restituirea imobilului în litigiu, ce a aparținut soției lui M.C., născută S.A., în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, au invocat implicit pronunțarea acestor hotărâri cu încălcarea acestor dispoziții legale. Or, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, „de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanei fizice îndreptățite”. Autorul reclamanților, susținând că are calitatea de nepot de soră al fostei proprietare tabulare a imobilului în litigiu, a solicitat prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Cluj-Napoca, iar instanțele de fond și apel au reținut, cu privire la starea de fapt, că notificatorul este rezultat din căsătoria dintre S.M.B.

și K.S.C.; că sora mamei antecesorului reclamanților a purtat la naștere numele de A.B., fiica lui N.S. și A.H., iar în actul de deces numele acesteia este A.B.M., născută S., fără însă să se depună la dosar certificatul de căsătorie al mătușii lor cu M.K. Cu alte cuvinte, s-a stabilit că autorul recurenților-reclamanți a avut calitatea de nepot de soră, rudă de gradul III, al numitei S.A.B., dar că nu s-a făcut dovada că aceasta, urmare a căsătoriei cu M.C., ar fi una și aceeași persoană cu proprietara tabulară a imobilului în litigiu „fosta soție a lui M.C., născută S.A.”. Însă, în recurs, prin actele depuse, așa cum au fost enumerate mai sus, s-a făcut dovada căsătoriei dintre S.A.B. cu M.C., fiica lui S.M.

și S.A., precum și a căsătoriei dintre S.M.B. cu S.K.L.V., fiica lui S.M. și S.A. Cum, S., S., S., S. reprezintă în antroponimia și ortografia limbii maghiare unul și același nume, și cum prenumelui N. din antroponimia limbii române îi corespunde, în antroponimia limbii maghiare, M., rezultă că S.A.B., căsătorită M. a fost sora numitei S.M.B., căsătorită S., autoarea notificatorului K.S.N.C.L.A. și, deci, pentru acesta din urmă s-a făcut dovada legăturii de rudenie cu soția lui „M.C., născută S.A.”, proprietara tabulară a imobilului în litigiu, în sensul art. 4 alin.(3) din Legea nr. 10/2001. Prin urmare, se constată că greșit instanța de apel a reținut că autorul reclamanților nu a făcut dovada legăturii de rudenie cu proprietara tabulară a imobilului în litigiu, cu încălcarea dispozițiilor art. 4 alin.(2) din Legea nr. 10/2001, astfel că instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va admite recursul reclamanților, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea celorlalte aspecte ce țin de tranșarea fondului litigiului dedus judecății, respectiv să se verifice existența dreptului de proprietate al autoarei M.A.B. asupra imobilului în litigiu, întinderea acestuia, modul de preluare al imobilului de către stat, cu titlu sau fără titlu, regimul juridic al imobilului la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2000 și, dacă se va stabili că regimul juridic al imobilului este reglementat de Legea nr. 10/2001, să se stabilească măsurile reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții, în temeiul acestui act normativ.

Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții K.S.Z., K.S.Z. și K.S.G.I., împotriva Deciziei nr. 164/A din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2011.