ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3570/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată,

reclamantele A.E. și M.V. au chemat în judecată pe pârâții  S.C.  P.F. S.A. Cluj

Napoca și Farmacia G. Năsăud, solicitând ca prin hotărârea ce se va da, să se

dispună obligarea pârâților la restituirea în natură a camerelor nr. 1, 2 și 3

din imobilul construcție situat în orașul Năsăud, să se constate nulitatea

absolută a contractului nr. 7132/2001 încheiat între pârâte, obligarea pârâtei

Farmacia G. la predarea celor trei camere.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că

reclamantele au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, în baza

Legii nr. 112/1995, mai puțin numerele 1, 2, 3 ocupate de pârâta, care nu este

de acord cu restituirea în natură.

Tribunalul Cluj, prin sentința

civilă nr. 844 din 6 decembrie 2002, a respins excepția autorității lucrului

judecat invocată de pârâta  SC G. MGM SRL; a respins excepția inadmisibilității

invocată de pârâta S.C. P.F. S.A.; a respins acțiunea formulată de reclamantă

împotriva pârâților S.C. P.F. S.A. Cluj Napoca și S.C. G. MGM SRL Năsăud; a

respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamante

împotriva intervenientei S.C. P.T. România SRL Târgu-Mureș; a respins cererea

formulată de S.C.  P.F. S.A. privind obligarea reclamantelor la cheltuieli de

judecată.

S-a reținut, esențial, că:

Prin sentința civilă nr. 105/1999 a

Judecătoriei Năsăud s-a anulat în parte Hotărârea nr. 167 din 13 august 1997 a

Comisiei județene în ce privește reconstituirea dreptului de proprietate în

favoarea reclamantelor asupra camerelor nr. 1, 2 și 3 din imobil, întrucât

aceste încăperi nu puteau face obiectul Legii nr. 112/1995 având în vedere că

reclamantele nu au solicitat constatarea preluării abuzive și nici nu au

prezentat vreo hotărâre judecătorească în acest sens, trebuiau să se adreseze

cu notificare, conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 instituției

publice care a efectuat privatizarea respectiv APAPS, fiind îndreptățite

conform art. 27 alin. (1) doar la măsuri reparatorii prin echivalent.

Nulitatea prevăzută de art. 46 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001 nu se aplică contractului de închiriere încheiat

între pârâte.

Prin decizia civilă nr. 40 din 24

martie 2003 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamante împotriva sentinței civile nr. 844 din 6 decembrie 2002 a Tribunalului

Cluj.

Pentru a hotărî astfel instanța de

apel a reținut următoarele:

Prin hotărârea nr. 169/1997,

reclamantelor li s-a restituit în natură imobilul, în temeiul Legii nr. 112/1995,

intabulându-și dreptul de proprietate în cartea funciară.

Hotărârea a fost anulată în parte,

pe cale de judecată, pentru camerele 1, 2 și 3 de la parterul imobilului, care

fuseseră naționalizate ca farmacie prin Decretul nr. 134/1949, neputând face

obiectul Legii nr. 112/1995.

Cele trei camere au devenit

proprietatea S.C.F. N. S.A., iar ulterior, în 1999 succesoarea acesteia, S.C.

P.F. S.A. a fost privatizată prin vânzarea de către FPS a 50,3% din acțiuni

către S.C. P.T. România SRL Târgu-Mureș, care a devenit acționar majoritar.

În atare situație, în conformitate

cu prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamantele ar fi

trebuit să se adreseze cu notificare către APAPS, nu către Primăria orașului

Năsăud.

Fiind vorba de un imobil ce se

încadrează în prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reclamantele

sunt îndreptățite doar la măsuri reparatorii prin echivalent.

În ce privește nulitatea

contractului de închiriere, susținerea trebuie respinsă, întrucât obiectul

contractului îl formează numai folosința spațiului, nu strămutarea proprietății

așa cum se pretinde în art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Cu referire la invocarea art. 480 C.

civ., ca temei al acțiunii, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001

revendicarea unor imobile ce intră sub incidența acestei legi, poate fi făcută

numai în condițiile acolo arătate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamantele, susținând că a fost dată cu încălcarea esențială

a legii, fiind și vădit netemeinică, întrucât:

- apelul trebuia admis și nu respins

deoarece pârâtele, în principiu, nu s-au opus la admiterea acțiunii, nu au

depus în termen legal întâmpinare și nici nu s-au prezentat la dezbaterea

apelului, situație în care cele cuprinse în întâmpinare nu trebuiau menționate

în motivarea hotărârii

- hotărârea atacată cuprinde motive

contradictorii și străine de natura pricinii, nefiind făcută dovada că pârâtele

au dobândit legal dreptului de proprietate asupra părții de imobil în litigiu.

- cu notificare, s-au adresat și

societățile pârâte, nefiind aplicabile dispozițiile art. 27 din lege, cele trei

încăperi putând fi restituite în natură.

Recursul nu este fondat.

În limitele și în cadrul celor

invocate astfel în recurs, hotărârea atacată este legală și temeinică, instanța

având chiar obligația să cerceteze și să soluționeze cauza potrivit

prevederilor art. 129 C. proc. civ. Pe de altă parte, rezultă cu prisosință din

considerentele hotărârii că aceasta nu cuprinde motive contradictorii sau

străine de natura pricinii, ci, dimpotrivă sunt menționate argumentele de fapt

și de drept, care au format convingerea judecătorilor.

În sfârșit, instanța a făcut o

corectă aplicare a prevederilor Legea nr. 10/2001, apreciind în raport de

probele administrate și de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, că

imobilul aparține în proprietate, unei societăți comerciale privatizate, actele

efectuate în cadrul procesului de privatizare nefiind desființate în vreun mod,

situație în care, imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură, măsurile

reparatorii putând fi acordate prin echivalent.

Față de cele arătate, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantele A.E. și M.V.  împotriva deciziei nr. 40 din 24 martie 2003  a

Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  14 mai 2004.