ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.06.2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2276/2006

HOTĂRÂRE
20.06.2006
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2276/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție a fost înregistrată, sub nr. 3649/2005 (14972/1/2005),

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA Cluj Napoca

împotriva deciziei nr. 3991 din 29 iunie 2005 pronunțată de această instanță în

dosar nr. 8432/2004, în contradictoriu cu intimata SC A.C. SA Cluj Napoca.

Motivând cererea,

contestatoarea susține că instanța recursului a omis din greșeală să cerceteze

motivele de recurs invocate, întemeindu-și contestația pe dispozițiile art. 318

Se arată că al doilea motiv

de recurs invocat care a vizat omisiunea instanței de apel de a se pronunța

asupra unei dovezi administrate ce era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu

a fost analizat de instanță și anume decizia nr. 32/G/1994 a Curții de Conturi

a României, Camera de Conturi a Județului Cluj, din care rezultă că spațiile nu

sunt înregistrate în evidența contabilă a SC A.C. SA.

De asemenea, se critică

omisiunea instanței de recurs de a nu fi avut în vedere dispozițiile art. 6 din

H.G. nr. 1040/1990 și art. 3 din Decretul nr. 496/1990, privind reevaluarea

patrimoniului intimatei, arătându-se doar aspectele tehnice ale inventarierii, apreciindu-se

greșit asupra acestora.

În acest sens se arată ca,

pentru inventarierea unui imobil din patrimoniul unei societăți este necesar să

existe documente care să justifice proveninența acestora și dreptul de

proprietate al societății asupra respectivului imobil, iar în cauză acest drept

nu aparține pârâtei.

Că, nerespectând prevederile

H.G. nr. 643/1990 și H.G. nr. 768/1990, pârâta nu putea invoca prevederile art.

20 din Legea nr. 15/1990 pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra

spațiilor comerciale în litigiu.

Contestatoarea mai susține

că prin notele scrise depuse la dosarul din recurs a făcut o amplă analiză a

actelor normative aplicabile în cauză, a succesiunii acestora în timp și a efectelor

produse față de societățile comerciale în litigiu, iar instanța nu a făcut nici

o referire în motivarea deciziei contestate.

Analizând actele și

lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 654

din 25 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins acțiunea

reclamantei SC A.C. SA CLUJ și cererea de intervenție a SC A. Cluj ca rămasă

fără obiect.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă și acțiunea reclamantei SC A. SA CLUJ împotriva MINISTERULUI

FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL JUDEȚEAN CLUJ și s-a respins cererea de

intervenție a SC A.C. SA CLUJ. A fost admisă acțiunea reclamantei  SC A. SA

Cluj Napoca împotriva pârâtului CONSILIUL LOCAL CLUJ NAPOCA și s-a constatat

calitatea de proprietar a reclamantei asupra spațiilor comerciale situate în

str. Izlazului și în str. Fabricii, dispunându-se și intabularea dreptului de

proprietate al reclamantei cu titlu de construire.

Apelul declarat împotriva

acestei sentințe de SC A.C. SA CLUJ a fost admis de Curtea de Apel Cluj prin

decizia nr. 850 din 5 martie 2004, care a schimbat sentința în parte, în sensul

că a admis acțiunea acesteia și a constatat că aceasta are calitatea de

proprietară asupra imobilelor spații comerciale situate în Cluj Napoca, str. Izlazului

și str. Fabricii.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs SC A. SA Cluj Napoca, invocând dispoziția art. 304 pct. 9 și 10

și neanalizarea Deciziei nr. 32/1994 a Curții de Conturi din care rezultă că

spațiile în litigiu, chiar dacă au fost în administrarea SC A.C. SA aceasta nu

le-a înregistrat în patrimoniul său.

Prin decizia nr. 399 din 29

iunie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

în dosar nr. 8432/2004, recursul declarat de SC A. SA a fost respins.

Din considerentele deciziei

ce face obiectul contestației în anulare, rezultă în mod clar că motivele de

recurs invocate de recurentă au fost analizate.

Atfel, instanța de casare a

statuat cu privire la motivul al doilea de recurs ca, aspectele tehnice al

inventarierii, evaluării sau reactualizării patrimoniului nu afectează însăși

dreptul astfel încât critica este neîntemeiată, acestea putându-se îndeplini și

corecta și ulterior astfel cum s-a și procedat ca urmare a deciziei Curții de Conturi

nr. 32 din 29 decembrie 1994.

S-a mai motivat că nu se

poate considera că transferul dreptului de administrare ar fi fost temporar cum

a susținut recurenta SC A. SA deoarece o astfel de mențiune trebuie să rezulte

din actul normativ și nu rezultă.

Cu privire la cel de-al

doilea motiv al contestației în anulare, tot în considerentele deciziei se

arată că, din succesiunea actelor normative rezultă că în anul 1985, dreptul de

administrare a trecut la Întreprinderea de Stat din care SC A.C. s-a contituit

ca societate comercială și că la apariția Legii nr. 15/1990, acest regim al

transmiterii dreptului de administrare a operat în favoarea acesteia conform art.

20 din Legea nr. 31/1990.

În atare situație, motivele

invocate de contestatoare nu pot fi primite.

Faptul că instanța de recurs

a fost în drept să grupeze argumentele folosite de recurentă și să aprecieze

care din motivele de casare este determinant pentru lămurirea raporturilor

juridice dintre părți, răspunzându-se printr-un considerent comun nu înseamnă

că nu s-au analizat motivele de recurs astfel că, demersul contestatoarei nu

întrunește condițiile cerute de art. 318 C. proc. civ.

De altfel, din argumentarea

motivelor contestației în anulare se deduce mai degrabă că SC A. SA Cluj Napoca

invocă de fapt greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare

a unor dispoziții legale ce nu pot face obiectul analizei în această cale de

atac.

Față de cele ce preced

urmează a se respinge contestația în anulare ca nefondată.

Cu privire la cheltuielile

de judecată solicitate de intimată, Înalta Curte constată că actele depuse

drept dovadă primesc un alt dosar (nr. 3645/2005) motiv pentru care va respinge

această cerere.

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC A. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 3991

din 29 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Respinge cererea de

cheltuieli de judecată formulată de intimata SC A.C. SA Cluj Napoca.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-05-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2982/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.M. a chemat în judecată Ministerul Economiei și Comerțului și pe SC T.C. SA Cluj Napoca, solicitând instanței, anularea certificatului de ate
ÎCCJ 2006-02-16
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 672/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 octombrie 2004 reclamantul C.L.M.C.N. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate înce
ÎCCJ 2005-11-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5592/2005
ul aferent pentru care a fost eliberat certificatul de proprietate, se afla în patrimoniul titularului actului, fiind necesar realizării obiectului de activitate al societății. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, reclamanta, soli
ÎCCJ 2007-02-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1125/2007
se ulterior ca nefondate apelurile exercitate de recurentele-reclamante în cauză prin decizia nr. 2394/2004 a Curții de Apel Cluj. Mai mult prin sentința nr. 127/2004 a curții de Apel Cluj s-a respins acțiunea reclamantelor-recurente în cau
ÎCCJ 2011-07-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3893/2011
. În opinia instanței de fond, din motivarea excepției de nelegalitate supusă analizei, precum și din înscrisurile depuse la dosar în susținerea acesteia, nu rezultă modul în care reclamanta și-a construit raționamentul juridic potrivit căr
Sursă