ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 850/2004

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

166 din 9 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Buzău, inculpatul C.I., a

fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii

de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2

1

)  lit. b) și c) cu

aplicarea art. 74 și 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C.

pen., pe perioada executării pedepsei.

Conform art. 350 C.

proc.  pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a computat din pedeapsă arestarea preventivă a acestuia, de la 31

martie 2003 la zi și totodată a fost prelungită această măsură, pe o durată de

30 de zile, respectiv până la 21 octombrie 2003, inclusiv.

În temeiul

dispozițiilor art.118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat corpul

delict, respectiv un cuțit.

În latură civilă,

s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate I.P.

În fine, inculpatul

a fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

800.000 lei onorariu pentru apărător din oficiu.

Pentru a pronunța o

atare sentință, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate în cauză

următoarele:

În dimineața zilei

de 31 martie 2003, partea vătămată I.P. a venit în municipiul Buzău, având

asupra sa două genți cu obiecte de îmbrăcăminte, pentru a-și căuta o gazdă,

întrucât a doua zi urma să înceapă serviciul la o societate comercială.

În jurul orei 13,00

acesta s-a întors la gară și a intrat într-un bar pentru a consuma băuturi

alcoolice, luând loc la o masă. Aici, a intrat în discuție cu inculpatul C.I.

care s-a oferit să-i închirieze o cameră și în aceste condiții, cei doi au plecat

de la bar cu un taxi, apoi au intrat în camera în care locuiește inculpatul.

Aici, partea

vătămată  i-a spus inculpatului că nu îi place și a intenționat să plece,

moment în care inculpatul a luat dintr-un colț al camerei un cuțit, pe care și

l-a pus la brâu, apoi a luat în mână alt cuțit, cerându-i părții vătămate banii.

De teamă să nu fie

lovit, I.P. i-a dat inculpatului 50.000 lei și pentru că acesta a insistat să-i

dea toți banii, i-a mai dat încă 100.000 lei, după care a încercat să ia

sacoșele cu haine și să plece.

Partea vătămată a

fost împiedicată să facă acest lucru de către inculpat, care i-a spus că

bagajele rămân tot la el.

Reușind să

părăsească camera, partea vătămată  a anunțat imediat un echipaj de poliție,

care  l-a însoțit la locul faptei, fiind găsite obiectele de îmbrăcăminte și

suma de 150.000 lei, asupra inculpatului.

Împotriva sentinței

a declarat apel inculpatul C.I. criticând soluția ca fiind netemeinică sub

aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră prea aspră, solicitând

reducerea acesteia, urmând a se da în acest sens o eficiență sporită

circumstanțelor atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen., reținute de

prima instanță.

Prin decizia penală

nr. 456 din 20 octombrie 2003 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpat, reținându-se că pedeapsa de 5 ani închisoare a

fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de dispozițiile

art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei.

Examinând cauza sub

aspectul motivului invocat potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct.14 C.

proc.  pen. cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat.

La individualizarea

pedepsei instanțele au avut în vedere gradul de pericol social al faptei, modul

și condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, valoarea prejudiciului

și datele ce caracterizează persoana inculpatului astfel că o reindividualizare

în sensul reducerii pedepsei nu se impune.

În consecință, în

baza art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul

declarat de inculpat, va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării

preventive de la 31 martie 2003 la zi și îl va obliga la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr.

456 din 20 octombrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada arestării preventive de la 31 martie 2003 la 12 februarie

2004.

Obligă

pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 februarie 2004.