ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.09.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3923/2003

HOTĂRÂRE
23.09.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3923/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 259 din 10

decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Buzău, inculpatul Z.N. a fost condamnat

la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen. și menținând starea de arest a inculpatului s-a dedus arestarea

preventivă de la 20 octombrie 2002 la zi.

A reținut instanța că în ziua de 19

octombrie 2002, în jurul orelor 20,50, în timp ce partea vătămată T.D. se

întorcea de la serviciu, pe strada Horticolei a fost atacată de inculpatul Z.N.

Acesta a lovit partea vătămată cu pumnul în zona feței, a trântit-o la pământ,

după care i-a sustras poșeta pe care o avea prinsă pe după gât, încercând să

fugă de la locul faptei.

La strigătele de ajutor ale părții

vătămate și datorită intervenției unui conducător auto care circula cu

autoturismul pe stradă, inculpatul a abandonat atât poșeta părții vătămate, cât

și geanta lui.

La scurt timp inculpatul a fost

reținut de un echipaj de poliție. În urma loviturilor aplicate, partea vătămată

a suferit leziuni care au necesitat 12-14 zile pentru vindecare.

Împotriva acestei sentinței

inculpatul a declarat apel criticând-o cu privire la încadrarea juridică

reținută, arătând că a lovit-o pe partea vătămată, dar nu i-a sustras poșeta.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 69 din 10 februarie 2003 a Curții

de Apel Ploiești.

A motivat instanța de apel că

probatoriul administrat confirmă situația de fapt reținută, încadrarea juridică

fiind legală, iar pedeapsa a fost just individualizată.

Împotriva acestei decizii penale,

inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul de apel cu privire la

încadrarea juridică reținută, solicitând a se reține în sarcina sa infracțiunea

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Instanța de fond a administrat toate

probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate,

astfel că situația de fapt a fost corect reținută, încadrarea juridică dată

faptei este legală, iar pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare a fost just

individualizată.

Vinovăția inculpatului pentru

infracțiunea de tâlhărie este dovedită cu procesul verbal de constatare a

infracțiunii flagrante, ocazie cu care inculpatul a redat în detaliu comiterea

faptei, declarațiile constante de recunoaștere date la urmărirea penală,

declarațiile părții vătămate și ale martorului Ș.I.

Revenirea inculpatului asupra

declarațiilor date la urmărirea penală este lipsită de relevanță atâta timp cât

relatările acestuia la urmărirea penală se coroborează cu declarațiile părții

vătămate, ale martorului și cu certificatul medico-legal care atestă leziunile

cauzate părții vătămate.

Pedeapsa de 5 ani închisoare

aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de pericolul social

al faptei, modalitatea în care a fost comisă, noaptea, într-un loc public,

actele de agresiune care au cauzat părții vătămate leziuni pentru care au fost

necesare 1-2-14 zile îngrijiri medicale, dar și datele ce caracterizează

persoana inculpatului, în vârstă de 23 ani, fiind la prima încălcare a legii

penale.

În raport de cele reținute, în

conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Se va deduce din pedeapsă arestarea

preventivă de la 20 octombrie 2002 la zi.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Z.N. împotriva deciziei penale nr. 69 din 10 februarie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă reținerea și

arestarea preventivă de la 20 octombrie 2002 la 23 septembrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 septembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-11-01
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5630/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 977 din 5 august 2004, l-a condamnat pe inculpatul P.G. la pedeapsa de cinci ani închisoare, pent
ÎCCJ 2003-09-18
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3848/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1246 din 19 decembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul M.M. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea
ÎCCJ 2004-09-29
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4880/2004
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 127 din 22 iunie 2004 a Tribunalului Buzău, secția penală, inculpatul P.M.M. a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare pentru inf
ÎCCJ 2003-01-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 200/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 420/PI/ din 3 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 5872/P/2002, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., a fost co
ÎCCJ 2005-07-01
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4042/2005
Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 30 din 26 ianuarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 4110/2004 al Tribunalului Vaslui, a fost condamnat inculpatul A.S.I., la 6 pede
Sursă