ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5630/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 977 din 5 august 2004, l-a condamnat pe

inculpatul P.G. la pedeapsa de cinci ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

Conform art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din

momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării

pedepsei.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., a

fost dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 4 mai 2004

la zi.

În latură civilă s-a luat

act că partea vătămată S.M. nu s-a constituit parte civilă.

Tribunalul a reținut că, în

dimineața zilei de 4 mai 2004, partea vătămată S.M. s-a deplasat pe o alee,

către serviciu, în București, un individ necunoscut s-a apropiat, a împins-o și

profitând de faptul că s-a dezechilibrat i-a smuls geanta și sacoșa, din mână.

Sacoșa s-a rupt și a căzut la cca. 2 m de locul faptei, dar persoana respectivă

a fugit cu poșeta asupra ei.

Instanța de fond a mai

constatat că partea vătămată a strigat după ajutor și a pornit în urmărirea

făptuitorului care a intrat în curtea unuia din punctele de lucru ale SC A.N.

unde a fost imobilizat de martorul S.I. Partea vătămată l-a recunoscut pe

inculpat după îmbrăcăminte, asupra sa fiind găsită poșeta sustrasă.

Prin decizia penală nr. 650/

A din 7 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva

sentinței primei instanțe.

Decizia instanței de apel a

fost recurată de inculpatul P.G., care, invocând drept motiv de casare

prevederile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a reiterat criticile

din apel solicitând reducerea pedepsei aplicate, deoarece nu este recidivist, a

recunoscut și regretat fapta săvârșită.

Curtea, verificând decizia

atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de

criticile formulate, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.

Instanțele au reținut o

corectă situație de fapt prezentată pe larg în considerentele hotărârilor

atacate, ce nu a fost contestată de inculpat, iar încadrarea juridică este

legală.

Cât privește

individualizarea pedepsei instanțele au făcut o justă aplicare a dispozițiilor

art. 72 C. pen., ținând seama atât de pericolul social concret al faptei

comise, cât și de circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului.

Pericolul social al

infracțiunii este relevat de modul în care inculpatul a comis fapta, dimineața

pe un drum public pe care nu se mai aflau alte persoane, atacând o femeie

lipsită de apărare căreia i-a sustras prin violență geanta și sacoșa.

Împrejurarea că inculpatul a

fost sincer, nu prezintă relevanță în cauză, deoarece acesta a fost prins și

imobilizat de martorul S.L., astfel încât nu putea să nu recunoască comiterea

faptei.

În ceea ce privește profilul

moral al făptuitorului, astfel cum rezultă din fișa de cazier, deși acesta nu

este recidivist, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. a) C.

pen., a mai fost condamnat, în perioada în care era minor, la un an și șase

luni închisoare prin sentința penală nr. 2038 din 15 noiembrie 2001 a

Judecătoriei sectorului 3 București.

Totodată se constată că

inculpatul nu era încadrat în muncă asigurându-și mijloacele de subzistență

prin comiterea unor infracțiuni de furt.

În raport de aceste

elemente, Curtea apreciază că pedeapsa a fost just individualizată urmând ca

recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 88 C. pen., se

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de

la 4 mai la 1 noiembrie 2004.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească suma de 1.600.000 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 650 A din 7

septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 mai 2004 la 1 noiembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 noiembrie 2004.