ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4470/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 517, pronunțată la data de 24 februarie 2004, în dosarul nr. 3170/C/2003, Judecătoria Caransebeș a admis cererea formulată de debitoarea, SC G.S. SA, prin administrator judiciar, SC F.C. SA și a dispus întoarcerea executării silite în dosarul execuțional al executorului judecătoresc M.G., restabilirea situației anterioare executării silite și obligarea intimatei să plătească contestatoarei debitoare suma de 331.371.726 lei, debit executat silit. Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut în principal, că titlul în baza căruia s-a realizat executarea silită a fost desființat. Apelul declarat de creditoarea SC W. SA împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 135, pronunțată la data de 5 mai 2004, în dosarul nr. 2732/2004.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că prin desființarea titlului executoriu debitoarea are dreptul la întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare astfel cum prevede art. 404 1 C. proc. civ., apreciind că motivele referitoare la faptul că nu mai are obligații financiare față de intimată exced litigiului în speță, întrucât obiectul examinării îl constituie doar dacă apelanta are obligația de restituire a sumei încasată prin executarea silită, apreciind, astfel, critica întemeiată pe dispozițiile deciziei civile nr. 114 din 17 martie 2004, ca fiind neîntemeiată. Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelanta creditoare SC W. SA invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că susținerile instanței de apel sunt contradictorii, nu au acoperire în probele existente iar decizia a fost dată cu ignorarea dispozițiilor deciziei civile nr. 114 din 17 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 513/COM/2002, critici care, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 7 și pct. 10 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând motivele pe care le-a invocat, prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., spre a putea fi analizate. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului apreciind ca fiind legală și temeinică decizia atacată.

Recursul este nefondat. Astfel, examinarea considerentelor deciziei ce face obiectul prezentului recurs relevă că instanța de apel a analizat motivele cuprinse în apelul reclamantei SC W. SA și a răspuns argumentat criticilor acesteia din perspectiva obiectului cererii dedusă judecății, așa încât critica întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu se justifică. Cum spre a putea obține modificarea unei decizii trebuie ca instanța să nu se fi pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, iar acestea să fie hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și cum, în speță, instanța de apel s-a pronunțat asupra apărării apelantei-pârâte, întemeiată pe dispozițiile deciziei nr. 114 din 17 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 513/COM/2004, apreciind-o, cu justețe, irelevantă, se constată că nici critica ce vizează incidența art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., nu îndeplinește condițiile prevăzute de acest text legal a fi întrunite cumulativ. Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de creditoarea SC W. SA Reșița, împotriva deciziei nr. 135 din 5 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ca nefondat. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2005.