ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3237/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 47 pronunțată în ședința camerei de consiliu din 16 februarie 2005 de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit că Tribunalul Cluj este competent să soluționeze recursul declarat de debitorul B.E. domiciliat în Cluj, împotriva încheierii civile nr. 1261 din 2 iunie 2004, pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr. 1796/2004. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că prin încheierea civilă nr. 1261 din 2 iunie 2004 pronunțată în ședința camerei de consiliu de Judecătoria Dej, în dosarul nr. 1796/2004, a fost admisă cererea înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc Ș.A.

și a fost încuviințată executarea silită a titlului executor decizia penală nr. 124/ A din 13 martie 2003 a Tribunalului Satu Mare privind pe debitorul B.E. domiciliat în orașul Dej și creditoarea C.B. Baia Mare. Împotriva încheierii civile nr. 1261 din 2 iunie 2004 a Judecătoriei Dej a declarat recurs debitorul B.E., cererea de recurs fiind înregistrată sub nr. 7621/2004 la Tribunalul Cluj, secția civilă. Prin decizia civilă nr. 360/ R din 25 octombrie 2004, Tribunalul Cluj, secția civilă, a declinat competența de soluționare a recursului formulat de debitorul B.E. în favoarea Tribunalului Comercial Cluj, cu motivarea că activitatea creditoarei este o activitate comercială, în cauză fiind vorba de un act juridic unilateral de comerț, astfel că în considerarea dispozițiilor art. 56 și art. 893 C. com., toate acțiunile ce derivă din acte comerciale sunt supuse jurisdicției comerciale.

Tribunalul Comercial Cluj, prin decizia comercială nr. 9/ R din 17 ianuarie 2005, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Comercial Cluj, ridicată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă, competența soluționării cauzei privind recursul declarat de B.E. împotriva sentinței civile 1261/2004 a Judecătoriei Dej, a constatat ivit un conflict negativ de competență și a dispus trimiterea cauzei Curții de Apel Cluj în vederea soluționării conflictului. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că încuviințarea executării silite este ultima fază a unui proces, că această fază procesuală nu face distincție după cum persoanele implicate sunt comercianți sau persoane fizice, iar actele de executare sunt de natură civilă astfel că și litigiile derivând din executarea silită sunt de competența instanței civile.

Analizând conflictul negativ de competență s-a stabilit că încuviințarea executării silite este o procedură necontencioasă, reglementată de Cartea a III-a a codului de procedură civilă, care nu face nici o distincție după natura litigiului. Este exclus ca tribunalul comercial, ca instanță specializată, să soluționeze căi de atac, respectiv recursuri privind cauze civile, acestea fiind de competența tribunalului de drept comun.

Împotriva sentinței civile nr. 47 din 16 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs debitorul B.E., care a criticat această hotărâre judecătorească sub aspectul că în mod greșit a fost stabilită competența în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă, deoarece urmăritorul este o societate comercială, aflată în reorganizare judiciară și care dorește să-și recupereze un debit, astfel că instanța competentă a judeca un recurs împotriva încuviințării executării silite nu poate fi decât instanța comercială, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul promovat de debitorul B.E., pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că obiectul cererii înainte instanței de fond de Biroul Executorului Judecătoresc Ș.A. îl reprezintă încuviințarea executării silite a titlului executor decizia penală nr. 124/ A din 13 martie 2003 a Tribunalului Satu-Mare, în condițiile art. 373 1 C. proc. civ. Reglementările cuprinse în materia executării silite din cadrul codului de procedură civilă, art. 373 1 și următoarele, nu fac distincție referitor la natura litigiului, civilă sau comercială, astfel că în esența lor, procedurile expuse anterior sunt în principiu de natură civilă, în competența de soluționare corect a fost apreciată ca revenind secției civile a Tribunalului Cluj. Cadrul juridic și argumentările invocate, fac ca toate criticile formulate în cererea de recurs de debitorul B.E.

să fie înlăturate, ca neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică sentința nr. 47 din 16 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de debitorul B.E., împotriva sentinței nr. 47 din 16 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2005.