ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5684/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5684/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 863 din
20 ianuarie 2005 Judecătoria Cluj – Napoca a admis cererea de încuviințare a
executării silite formulată de creditoarea SC B.I. SRL Cluj Napoca în
contradictoriu cu debitorarea SC N. SA Satu Mare.
Pentru a hotărî astfel instanța de
fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 373
1
C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a
promovat apel debitoarea criticând soluția instanței de fond sub aspectul
nerespectării dispozițiilor legale referitoare la competența teritorială,
arătând că prin raportare la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., poprirea se
înființează de executorul judecătoresc de la sediul debitorului său de la
sediul terțului poprit, ori sediul debitoarei se află în Satu Mare, iar în Cluj
Napoca are un subcont de încasări cu virare zilnică a soldului cu contul
principal deschis la B.C.R., sucursala Satu Mare.
De asemenea apelanta a mai arătat că
a promovat apel împotriva sentinței civile nr. 88/2004, astfel încât creanța de
care se prevalează creditorul urmăritor nu este certă și lichidă întrucât s-a
exercitat o cale de atac împotriva hotărârii, iar pe de altă parte reclamanta a
renunțat la executarea silită a sentinței.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 44 din 21
martie 2005 a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluției instanța de control
judiciar a reținut că potrivit art. 720
8
C. proc. civ., hotărârile
date în primă instanță privind procesele în materie comercială sunt executorii,
iar exercitarea în termen a apelului nu suspendă de drept executarea.
De asemenea s-a reținut că probele dosarului
atestă că executorul judecătoresc a identificat și sechestrat bunuri aparținând
reclamantei aflate în Cluj Napoca, astfel încât devin incidente dispozițiile art.
373 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., iar renunțarea la judecată nu
reprezintă o renunțare la însăși dreptul pretins.
Cu petiția înregistrată la data de 9
mai 2005 debitorul a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel,
criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., respectiv aplicarea greșită a prevederilor art. 373 alin. (1) C.
proc. civ. și art. 371
5
lit. c) C. proc. civ.
Astfel se susține că au fost
încălcate dispozițiile privind competența teritorială în materie de executare
silită, simplul fapt că în cuprinsul cererii creditorul urmăritor amintește de
un punct de lucru în Municipiul Cluj nu este suficient pentru a atrage
competența Judecătoriei Cluj Napoca ca instanță de executare, iar art. 373 alin.
(1) teza a II-a C. proc. civ. se referă la executarea silită a bunurilor și nu
a mijloacelor bănești sau a disponibilităților din conturile debitoarei.
De asemenea se susține că în faza
procesuală a executării silite nu este prevăzută posibilitatea renunțării la
judecată, ci doar la executarea silită în condițiile prevăzute de art. 371
5
lit. c) (adică renunțarea la drept) fără a fi prevăzută posibilitatea reluării
silite ulterior renunțării în baza aceluiași text de lege.
Conform art. 379 alin. (4) C. proc.
civ. creanța nu este lichidă întrucât instanța de judecată a obligat societatea
la T.V.A. fără a se preciza ce cotă și în ce cuantum.
Recursul este nefondat.
În speță executarea silită se
desfășoară în baza sentinței nr. 88/2004 fiind incidente în cauză prevederile art.
720
8
C. proc. civ., care stabilesc imperativ că „hotărârile date în
primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt
executorii, iar exercitarea în termen a apelului nu suspendă de drept
executarea.
Nu se poate reține că în speță nu
suntem în prezența unei creanțe certe lichide și exigibile, executarea silită
desfășurându-se exclusiv în baza sentinței nr. 88/2004 investită cu formulă
executorie, fără a fi inclusă și suma suplimentară menționată în hotărârea de completare,
iar motivele de recurs privesc și aspecte care nu au constituit critici în
apelul promovat.
Probele cauzei relevă faptul că în
speță sunt incidente dispozițiile art. 373 alin. (1) C. proc. civ., care
reglementează o competență teritorială alternativă, alegerea instanței revenind
creditorului.
Astfel competența Judecătoriei Cluj
Napoca este justificată de faptul că debitoarea are bunuri urmăribile și pe
raza teritorială de competentă a acestei instanțe așa cum rezultă din procesul
verbal al executorului judecătoresc întocmit la data de 3 februarie 2005 cu
referire și la prevederile art. 9 alin. (2) teza II din Legea nr. 188/2000.
Nu se poate reține că renunțarea la
judecată privind executarea silită într-un alt dosar echivalează cu o renunțare
la executare în condițiile art. 371
5
lit. c) C. proc. civ., față de
conținutul înscrisului depus dosarului nr. 631/2005 din conținutul căruia
rezultă că s-a prevăzut expres că nu se renunță la dreptul de a cere executarea
silită (dosar apel).
Față de cele arătate, toate
criticile formulate în cererea de recurs urmează a fi înlăturate ca
neîntemeiate astfel că văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
debitoarea SC N. SA Satu Mare, împotriva deciziei nr. 44 din 21 martie 2005 a
Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 25 noiembrie 2005.