ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5684/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea civilă nr. 863 din 20 ianuarie 2005 Judecătoria Cluj – Napoca a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea SC B.I. SRL Cluj Napoca în contradictoriu cu debitorarea SC N. SA Satu Mare. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 373 1 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri a promovat apel debitoarea criticând soluția instanței de fond sub aspectul nerespectării dispozițiilor legale referitoare la competența teritorială, arătând că prin raportare la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., poprirea se înființează de executorul judecătoresc de la sediul debitorului său de la sediul terțului poprit, ori sediul debitoarei se află în Satu Mare, iar în Cluj Napoca are un subcont de încasări cu virare zilnică a soldului cu contul principal deschis la B.C.R., sucursala Satu Mare.

De asemenea apelanta a mai arătat că a promovat apel împotriva sentinței civile nr. 88/2004, astfel încât creanța de care se prevalează creditorul urmăritor nu este certă și lichidă întrucât s-a exercitat o cale de atac împotriva hotărârii, iar pe de altă parte reclamanta a renunțat la executarea silită a sentinței. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 44 din 21 martie 2005 a respins apelul ca nefondat. În motivarea soluției instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 720 8 C. proc. civ., hotărârile date în primă instanță privind procesele în materie comercială sunt executorii, iar exercitarea în termen a apelului nu suspendă de drept executarea.

De asemenea s-a reținut că probele dosarului atestă că executorul judecătoresc a identificat și sechestrat bunuri aparținând reclamantei aflate în Cluj Napoca, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 373 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., iar renunțarea la judecată nu reprezintă o renunțare la însăși dreptul pretins. Cu petiția înregistrată la data de 9 mai 2005 debitorul a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a prevederilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ. și art. 371 5 lit. c) C. proc. civ.

Astfel se susține că au fost încălcate dispozițiile privind competența teritorială în materie de executare silită, simplul fapt că în cuprinsul cererii creditorul urmăritor amintește de un punct de lucru în Municipiul Cluj nu este suficient pentru a atrage competența Judecătoriei Cluj Napoca ca instanță de executare, iar art. 373 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. se referă la executarea silită a bunurilor și nu a mijloacelor bănești sau a disponibilităților din conturile debitoarei. De asemenea se susține că în faza procesuală a executării silite nu este prevăzută posibilitatea renunțării la judecată, ci doar la executarea silită în condițiile prevăzute de art. 371 5 lit. c) (adică renunțarea la drept) fără a fi prevăzută posibilitatea reluării silite ulterior renunțării în baza aceluiași text de lege.

Conform art. 379 alin. (4) C. proc. civ. creanța nu este lichidă întrucât instanța de judecată a obligat societatea la T.V.A. fără a se preciza ce cotă și în ce cuantum. Recursul este nefondat. În speță executarea silită se desfășoară în baza sentinței nr. 88/2004 fiind incidente în cauză prevederile art. 720 8 C. proc. civ., care stabilesc imperativ că „hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii, iar exercitarea în termen a apelului nu suspendă de drept executarea. Nu se poate reține că în speță nu suntem în prezența unei creanțe certe lichide și exigibile, executarea silită desfășurându-se exclusiv în baza sentinței nr. 88/2004 investită cu formulă executorie, fără a fi inclusă și suma suplimentară menționată în hotărârea de completare, iar motivele de recurs privesc și aspecte care nu au constituit critici în apelul promovat.

Probele cauzei relevă faptul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 373 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează o competență teritorială alternativă, alegerea instanței revenind creditorului. Astfel competența Judecătoriei Cluj Napoca este justificată de faptul că debitoarea are bunuri urmăribile și pe raza teritorială de competentă a acestei instanțe așa cum rezultă din procesul verbal al executorului judecătoresc întocmit la data de 3 februarie 2005 cu referire și la prevederile art. 9 alin. (2) teza II din Legea nr. 188/2000. Nu se poate reține că renunțarea la judecată privind executarea silită într-un alt dosar echivalează cu o renunțare la executare în condițiile art. 371 5 lit. c) C. proc.

civ., față de conținutul înscrisului depus dosarului nr. 631/2005 din conținutul căruia rezultă că s-a prevăzut expres că nu se renunță la dreptul de a cere executarea silită (dosar apel). Față de cele arătate, toate criticile formulate în cererea de recurs urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate astfel că văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de debitoarea SC N. SA Satu Mare, împotriva deciziei nr. 44 din 21 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2005.