ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2525/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei

Satu Mare de către executorul judecătoresc M.I., s-a solicitat încuviințarea

executării silite a sentinței civile nr. 3886 din 16 septembrie 2003, ca urmare

a cererii creditorului SC P.C. SRL Baia Mare, lichidator al Cooperativei de

credit S. Satu Mare, cu privire la debitorul S.F.

Prin încheierea nr. 4514 din 14

octombrie 2003, Judecătoria Satu Mare a admis cererea și a dispus încuviințarea

executării silite a sentinței civile nr. 3886 din 16 septembrie 2003.

Împotriva acestei încheieri a

declarat apel debitorul S.F., solicitând schimbarea în totalitate a încheierii

ca fiind nelegală și netemeinică, cu motivarea că sentința civilă nr. 3886/2003

a cărei executare s-a solicitat este lovită de nulitate.

Prin decizia civilă nr. 70 din 10

decembrie 2003, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul, reținând în

motivare că față de cele menționate în dispozitivul sentinței civile nr. 3886/2003,

cu privire la punerea ei în executare și prin interpretarea justă a

dispozițiilor legale în materie, în mod corect prima instanță a admis cererea

de încuviințare a executării silite.

Împotriva deciziei Curții de Apel

Oradea a formulat recurs debitorul S.F., criticând hotărârea prin prisma

motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor urma.

Critica întemeiată pe dispozițiile

art. 304 pct. 5 C. proc. civ. referitoare la o așa–zisă citare greșită a

recurentului la instanța care a încuviințat executarea silită nu poate fi

reținută întrucât încheierea nr. 4514 din 14 octombrie 2003 s-a pronunțat în camera

de consiliu, fără citarea părților, astfel încât nu are relevanță adresa

indicată de creditor în cererea de executare silită.

Dacă recurentul se referă însă la

citarea sa în cererea de ordonanță președințială, soluționată prin sentința

civilă nr. 3886 din 16 septembrie 2003, aceasta nu face obiectul prezentului

recurs, prin urmare nu poate fi analizată.

De altfel, în recursul declarat

împotriva sentinței civile nr. 3886/2003 debitorul S.F. a invocat ca motiv

citarea sa greșită, urmând a se analiza acest aspect într-o eventuală

soluționare a acelui recurs.

În ce privește motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul nu a precizat de ce

hotărârea instanței de apel ar fi lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii, astfel încât nu se poate analiza decizia

recurată prin prisma acestui motiv de recurs.

Totuși, pentru a răspunde criticii

recurentului referitoare la graba soluționării apelului de către Curtea de Apel

Oradea, fără a se fi așteptat mai întâi soluționarea recursului declarat

împotriva sentinței civile nr. 3886/2003 prin care s-a soluționat cererea de

ordonanță președințială, trebuie precizat că în dispozitivul sentinței amintite

se arată: „vremelnică, executorie, fără trecerea vreunui termen”.

Prin urmare, față de cele precizate

în dispozitivul sentinței, creditorul putea solicita deîndată și fără somație

executarea silită a debitorului, ceea ce s-a și întâmplat în speța de față, iar

judecarea apelului declarat împotriva încheierii de încuviințare a executării

silite nu era condiționată de judecarea recursului declarat împotriva hotărârii

de ordonanță președințială.

În considerarea celor expuse

anterior și văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul declarat de debitorul S.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de debitorul S.F. împotriva deciziei nr. 70 din 10 decembrie 2003 a

Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică astăzi, 31 martie 2005.