ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2525/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Satu Mare de către executorul judecătoresc M.I., s-a solicitat încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 3886 din 16 septembrie 2003, ca urmare a cererii creditorului SC P.C. SRL Baia Mare, lichidator al Cooperativei de credit S. Satu Mare, cu privire la debitorul S.F. Prin încheierea nr. 4514 din 14 octombrie 2003, Judecătoria Satu Mare a admis cererea și a dispus încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 3886 din 16 septembrie 2003. Împotriva acestei încheieri a declarat apel debitorul S.F., solicitând schimbarea în totalitate a încheierii ca fiind nelegală și netemeinică, cu motivarea că sentința civilă nr. 3886/2003 a cărei executare s-a solicitat este lovită de nulitate.

Prin decizia civilă nr. 70 din 10 decembrie 2003, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul, reținând în motivare că față de cele menționate în dispozitivul sentinței civile nr. 3886/2003, cu privire la punerea ei în executare și prin interpretarea justă a dispozițiilor legale în materie, în mod corect prima instanță a admis cererea de încuviințare a executării silite. Împotriva deciziei Curții de Apel Oradea a formulat recurs debitorul S.F., criticând hotărârea prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma. Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

referitoare la o așa–zisă citare greșită a recurentului la instanța care a încuviințat executarea silită nu poate fi reținută întrucât încheierea nr. 4514 din 14 octombrie 2003 s-a pronunțat în camera de consiliu, fără citarea părților, astfel încât nu are relevanță adresa indicată de creditor în cererea de executare silită. Dacă recurentul se referă însă la citarea sa în cererea de ordonanță președințială, soluționată prin sentința civilă nr. 3886 din 16 septembrie 2003, aceasta nu face obiectul prezentului recurs, prin urmare nu poate fi analizată. De altfel, în recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 3886/2003 debitorul S.F. a invocat ca motiv citarea sa greșită, urmând a se analiza acest aspect într-o eventuală soluționare a acelui recurs.

În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul nu a precizat de ce hotărârea instanței de apel ar fi lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, astfel încât nu se poate analiza decizia recurată prin prisma acestui motiv de recurs. Totuși, pentru a răspunde criticii recurentului referitoare la graba soluționării apelului de către Curtea de Apel Oradea, fără a se fi așteptat mai întâi soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3886/2003 prin care s-a soluționat cererea de ordonanță președințială, trebuie precizat că în dispozitivul sentinței amintite se arată: „vremelnică, executorie, fără trecerea vreunui termen”.

Prin urmare, față de cele precizate în dispozitivul sentinței, creditorul putea solicita deîndată și fără somație executarea silită a debitorului, ceea ce s-a și întâmplat în speța de față, iar judecarea apelului declarat împotriva încheierii de încuviințare a executării silite nu era condiționată de judecarea recursului declarat împotriva hotărârii de ordonanță președințială. În considerarea celor expuse anterior și văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de debitorul S.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de debitorul S.F. împotriva deciziei nr. 70 din 10 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică astăzi, 31 martie 2005.