ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5005/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 13833/2003, executorul judecătoresc C.M. a

solicitat încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 10944 din 18

noiembrie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca, ca urmare a cererii creditorilor O.M.

și J.N. privind încasarea sumei de 6.346.265 lei reprezentând cheltuieli de

judecată de la debitorul O.I.M..

Cererea a fost admisă prin

încheierea nr. 11.572 din 12 decembrie 2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Împotriva încheierii a declarat apel

debitorul, formulând critici cu privire la nelegalitatea soluției pronunțate

prin sentința ce constituie titlu executoriu și invocând contrarietatea cu

sentința civilă nr. 5928/2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Apelul a fost respins, ca nefondat,

prin decizia nr. 545/A din 5 martie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

S-a reținut că, instanța investită

cu soluționarea unei cereri de încuviințare a executării silite nu este

îndreptățită să verifice temeinicia titlului executoriu și, întrucât cererea

este formulată cu respectarea dispozițiilor art. 373

1

C. proc. civ.,

încheierea de încuviințare a executării silite este legală, astfel că apelul

apare ca nefondat.

Împotriva deciziei a declarat recurs

debitorul, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 8 și 10 C. proc. civ.

Se susține că, prin sentința ce

constituie titlu executoriu, recurentul-debitor a fost obligat să plătească

cheltuielile de judecată împreună cu numita O.I., astfel că executarea silită

nu poate fi încuviințată decât pentru o parte din suma de 6.346.265 lei,

corespunzătoare cotei sale de proprietate asupra terenului care a făcut

obiectul litigiului soluționat prin sentință.

Recursul este nefondat.

Prin cererea de recurs, mai exact

prin motivele de casare care se formulează nu se pot întregi ori schimba

cererile anterioare, ci se pot formula numai critici cu privire la modul în

care au judecat instanțele ale căror hotărâri se atacă.

În speță, în procedura de

încuviințare a executării silite reglementată de art. 373

1

C. proc.

civ. și desfășurată potrivit dispozițiilor art. 331-338 C. proc. civ.,

recurentul are calitatea de debitor, formulându-și primele apărări și critici prin

cererea de apel. Acestea sunt complet diferite de cererile, apărările și

criticile formulate în cererea de recurs, astfel că instanța de apel nu le-a

putut examina.

Pe de altă parte, potrivit art. 277 C.

proc. civ., în cazul coparticipării procesuale, cheltuielile de judecată vor fi

suportate în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are

fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei, în așa fel încât fiecare

să fie obligat la plata cheltuielilor pe care le-a provocat în apărarea sa.

În cauză, instanța care a pronunțat

sentința ce constituie titlu executoriu nu a stabilit o obligație distinctă,

proporțională a fiecăruia dintre cei doi pârâți, între care și debitorul

recurent, cu privire la suportarea cheltuielilor de judecată.

Cererile recurentului de anulare a

încheierii de încuviințare a executării silite și de îndrumare a creditoarelor

să o formuleze în contradictoriu cu ambii debitori, ca și aceea adresată

instanței de recurs de a stabili cota ce ar trebui suportată de fiecare debitor

din aceste cheltuieli de judecată sunt nefondate.

Cererea de executare, depusă la

executorul judecătoresc competent și încuviințată de instanța de executare, la

solicitarea acestuia, declanșează procedura de executare silită.

Încuviințarea cererii de executare

presupune examinarea acesteia sub aspectul condițiilor generale de formă ale

oricărei cereri în justiție, respectiv dacă ea cuprinde numele și domiciliul

creditorului, titlul executoriu care justifică pornirea executării silite,

faptul că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, precum și numele și domiciliul

debitorului.

Sub acest aspect, încheierea

instanței de încuviințare a executării silite în prezenta cauză este legală,

iar apelul a fost corect respins.

Chestiunile legate de alte persoane,

ca subiecte ale executării silite sau de întinderea executării, în raport cu

titlul executoriu nu pot constitui obiect de examinare pentru instanța sesizată

doar cu încuviințarea executării silite întrucât exced cadrului legal stabilit

pentru această fază a executării.

Pentru toate aceste considerente și

nefiind dovedită existența vreunui motiv de nelegalitate dintre cele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ. se va respinge recursul, ca nefondat [art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat

de debitorul O.I.M. împotriva deciziei nr. 545/A din 5 martie 2004 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 8 iunie 2005.