ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2338/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 11578 din 12

decembrie 2003 dată în Camera de Consiliu de Judecătoria Cluj Napoca, a fost

admisă cererea Biroului executorului judecătoresc C.M.R. pentru încuviințarea

executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 1314/2002

a Judecătoriei Cluj Napoca împotriva debitorului P.V. din Cluj Napoca, în

favoarea creditorului C.A. din aceeași localitate și domiciliat la aceeași

adresă.

Hotărârea a fost confirmată de

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia civilă nr. 488 A din 1 martie

2004 ca urmare a respingerii apelului declarat de debitorul P.V.

Instanța de apel a reținut că

motivele invocate de apelant în legătură cu netemeinicia și nelegalitatea

sentinței penale nr. 1314/2003 a Judecătoriei Cluj Napoca ce constituie titlu

executoriu, nu pot fi valorificate în cadrul procedurii încuviințării

executării silite.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs în termenul prevăzut de lege debitorul P.V., care a susținut în

esență că instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare și totodată s-a

considerat în mod greșit investită cu un apel la încheierea de încuviințare a

executării silite, când în realitate, prin calea de atac exercitată, el a

atacat sentința penală nr. 1314 din 24 octombrie 2002 a Judecătoriei Cluj

Napoca pronunțată în dosarul penal 6279/2002, invocată drept titlu executoriu.

Recursul este fondat.

La 2 februarie 2004, P.V. a transmis

Judecătoriei Cluj Napoca apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 1314,

pronunțată de această instanță la data de 24 octombrie 2002.

În cuprinsul cererii de apel,

apelantul a precizat, că a primit hotărârea penală atacată la 20 ianuarie 2004,

odată cu somația de executare emisă de executorul judecătoresc în baza

încheierii civile nr. 11578 din 12 decembrie 2003, pronunțată de Judecătoria

Cluj Napoca în dosarul civil nr. 13839/2003.

În motivarea apelului s-au invocat

motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței penale, solicitându-se

explicit 1 „nulitatea actului și anularea sentinței penale”, 3 „casarea

hotărârii penale nr. 1314/2002, și 4 „suspendarea punerii în aplicare a

hotărârii penale până la rămânerea sa definitivă”.

Totodată, apelantul a solicitat,

atât prin acțiune, cât și prin cerere separată, amânarea judecării cauzei la

primul termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Contrar dispozițiilor art. 156 C.

proc. civ., în conformitate cu care instanța poate acorda un termen de judecată

pentru lipsa de apărare temeinic motivată, instanța de apel a procedat la judecată

la primul termen în lipsa apelantului și fără a lua în prealabil în discuție

cererea formulată în acest sens.

Or, cum rezultă din cele mai sus

menționate, cu privire la cererea de apel al cărei conținut implică precizările

de rigoare privind eventuala investire a instanței civile prin delimitarea

motivului de apel împotriva hotărârii civile, de cele privind hotărârea penală

atacată, cât și prin justificarea imposibilității angajării avocatului ales

până la primul termen de judecată, cererea pentru lipsă de apărare era

întemeiată și se impunea a fi admisă.

Ca urmare, recursul se va admite cu

consecința casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei la aceeași instanță

spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

debitorul P.V. împotriva deciziei nr. 488/A din 1 martie 2004 a Curții de Apel

Cluj, secția civilă.

Casează decizia și trimite cauza la

Curtea de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2005         .