ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4219/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea nr. 9284 din 24

octombrie 2003, Judecătoria Cluj Napoca, a admis cererea înregistrată la Biroul

Executorului Judecătoresc B.M. și a încuviințat executarea silită a titlului

executor ce îl constituia sentința civilă nr. 11793/1999 a Judecătoriei Cluj

Napoca, deciziile civile nr. 1352/2000 și nr. 319/2000 ale Tribunalului Cluj și

decizia civilă nr. 2713/2000 a Curții de Apel Cluj, privind pe debitorii V.C. și

V.T. și creditorul M.I.

Motivarea încuviințării executării

silite constă în îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 373 alin. (1) C.

proc. civ.

Curtea de Apel Cluj, cu decizia

civilă nr. 41 din 13 ianuarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de

debitorul V.C. împotriva încheierii civile nr. 9284/2003 a Judecătoriei Cluj

Napoca.

Din considerentele deciziei, rezultă

că debitorul prin motivele de apel se referă la fondul cauzelor în care s-au

pronunțat hotărâri ce constituie titlu executor sau la aspecte ce vizează

executarea altor titluri.

Același debitor a declarat recurs

împotriva deciziei nr. 41/2004 a Curții de Apel Cluj, fără a indica nulitățile

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În esență, recurentul arată că

această instanță nu s-a preocupat de dosarul său de executare nr. 42/2001

împotriva lui M.I. și a Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei

Cătina, pentru punerea sa în posesie conform sentinței civile pronunțate de

Judecătoria Cluj Napoca.

O a doua critică se referă la faptul

că la data de 2 aprilie 2001, a achitat suma de 3.600.000 lei în care era

inclusă suma pretinsă de creditor, de 1.600.000 lei.

Apreciază că incorect instanța a

încuviințat la executare niște titluri, în loc de sume de bani sau

procese-verbale de compensare.

Recursul este nefondat.

În primul rând, se face referire la

o altă cerere de executare privind punerea în posesie, care nu face obiectul

acestei cauze, și în mod corect instanța de apel nu a analizat-o, executorul

judecătoresc nesesizând instanța cu privire la aceasta.

Cea de a doua critică este și ea

neîntemeiată deoarece, în cadrul acestei proceduri, se verifică numai

îndeplinirea condițiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ., fără să se

administreze probe pentru stabilirea întinderii obligației. O asemenea problemă

se rezolva în cadrul unei contestații la executare, în cazul în care debitorul

se considera vătămat prin executare.

Față de cele de mai sus, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de debitorul V.C. împotriva deciziei nr. 41 din 13 ianuarie 2004 a

Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.