ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2863/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2863/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 13 aprilie 2004 executorul
judecătoresc B.T. a solicitat Judecătoriei Alba Iulia, la cererea creditoarei L.V.
încuviințarea silită a sentinței civile nr. 508 din 1 februarie 2002 a aceleiași
instanțe, în contradictoriu cu debitoarea G.S.
Prin încheierea din 19 aprilie 2004,
judecătoria a încuviințat cerere privind executarea silită a obligațiilor
stabilite în sarcina debitorilor G.S., G.G. și G.D., care au fost obligați și
la cheltuielile de executare în sumă de 9.697.500 lei.
S-a constatat în motivare că sunt
îndeplinite cerințele art. 372 și art. 373 C. proc. civ.
Apelul declarat de debitori
împotriva acestei încheieri a fost respins prin decizia civilă nr. 1485 din 7
octombrie a Curții de Apel Alba Iulia.
S-a reținut că cererea de
încuviințare a executării fusese formulată de mandatarul creditoarei, L.T., în
baza contractului autentic de mandat nr. 473/2001, existent în dosarul de fond,
astfel încât instanța a fost legal investită.
S-a mai reținut că este legală și
acordarea cheltuielilor de executare, conform art. 373
4
C. proc.
civ., precum și încuviințarea executării și față de debitorii G.G. și G.D.,
părți în cauza în care s-a pronunțat titlul executor.
Împotriva acestei decizii în termen
legal au declarat recurs debitorii, care au invocat exact aceleași motive ca și
în apel, indicând ca temei în drept art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat, urmând a fi
respins pentru următoarele considerente.
Este real că potrivit art. 83 alin. (1)
C. proc. civ., când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în
original sau în copie legalizată.
Prin înscrisul aflat la fila 21
dosar apel s-a făcut dovada existenței unui mandat valabil dat de creditoare
soțului său L.T. pentru a o reprezenta în judecată, inclusiv în faza executării
silite. Ca atare, omisiunea atașării acestei împuterniciri la cererea de
investire a fost acoperită, fapt posibil atâta timp cât nulitatea nu este una
iremediabilă.
Afirmațiile recurenților privind
lipsa investirii instanței și cu acordarea cheltuielilor de executare nu își
are temei probator, cum bine a constatat și instanța de apel. Atâta timp cât
executarea nu s-a făcut de bună-voie, fiind nevoie de a se apela la serviciile
unui profesionist, nu se poate prezuma că acesta acționează cu titlu gratuit.
Ca atare, cum conform art. 373
4
C. proc. civ. instanța este ținută să
se pronunțe și asupra cheltuielilor de executare, nici cel de-al doilea motiv
de recurs nu este fondat.
În fine, nefondat este și motivul
care contestă calitatea de debitori a lui G.G. și G.D., pârâți în cererea
reconvențională formulată de L.V., admisă în parte de instanța de fond.
Pentru aceste considerente văzând că
nici unul dintre motivele formulate nu este fondat, recursul se va respinge
conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitorii G.S.,
G.G. și G.D. împotriva deciziei civile nr. 1485/A din 7 octombrie 2004 a Curții
de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie
2005.