ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5899/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Sibiu prin încheierea

dată în Camera de consiliu la data de 12 ianuarie 2004 a admis cererea

formulată de executorul judecătoresc și a încuviințat executarea silită a

contractului de împrumut din 9 mai 2000, titlu executoriu, în favoarea B.P.R.,

C.C., agenția Sibiu, pentru suma de 37.907.250 lei datorată de debitorii P.R.,

C.M., F.V., G.G. și D.E.

Curtea de Apel Alba Iulia prin

decizia civilă nr. 1673 din 2 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul

declarat de debitoarea P.R. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2004 a

Judecătoriei Sibiu.

Împotriva deciziei civile nr. 1673

din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia a declarat recurs debitoarea

P.R. și a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În ședința publică din 5 iulie 2005,

din oficiu, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a ridicat

excepția necompetenței materiale a curții de apel de soluționare a apelului.

Recursul urmează să fie admis pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 373

1

alin.

(2) C. proc. civ. instanța încuviințează executarea silită prin încheierea dată

în camera de consiliu, fără citarea părților.

Cu excepția cazurilor în care legea

dispune altfel, conform art. 373 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare

este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Așadar, în principiu, cererea de

executare silită se soluționează de judecătorie prin încheierea dată în camera

de consiliu, fără citarea părților.

Conform art. 721 C. proc. civ.

„Dispozițiile din codul de față alcătuiesc procedura de drept comun în material

civilă” iar în Cartea a III-a (art. 331-339 C. proc. civ.) sunt „Dispozițiile

referitoare la procedura necontencioasă”.

Cererea de executare silită face

parte din categoria acelora pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea

instanței fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o

altă persoană.

Aceste cereri au, așadar caracter

necontencios, țin de faza de executare silită iar soluționarea lor nu

reprezintă o judecată propriu zisă a instanței.

De aceea, revine președintelui

instanței, personal sau prin delegare de atribuții, competența de a le

soluționa.

Președintele instanței sau

judecătorul delegat soluționează aceste cereri, cu caracter necontencios, pe

cale de încheiere, această încheiere este supusă, potrivit art. 339 alin. (3)

C. proc. civ., apelului, ce revine în competența de soluționarea tribunalului.

În consecință, cum în speță, apelul

a fost judecat de o instanță necompetentă, curtea de apel, urmează să se

dispună casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei conform art. 312

5

C. proc. civ., pentru judecarea apelului la tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de debitoarea P.R. împotriva

deciziei nr. 1673/A din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

civilă, pe care o casează și trimite cauza Tribunalului Alba pentru

soluționarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

5 iulie

2005.