ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5551/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin adresa nr. 530/2003, C.E.B. E.B.

a solicitat încuviințarea executării silite imobiliare în vederea executării

bunurilor aparținând debitorului B.V. în temeiul titlului executoriu

reprezentat de convenția încheiată la data de 26 octombrie 1998, investită cu

formulă executorie prin decizia nr. 756/2002 a Tribunalului Cluj Napoca.

Judecătoria sector 3 București, prin

încheierea din 19 iunie 2003, a încuviințat executarea silită până la

concurența sumei de 300.000 dolari S.U.A. debit și 111.732 dolari S.U.A.

dobândă, calculată în continuare până la rambursarea integrală a debitului.

Încheierea a fost confirmată de

Curtea de

a

pel București, secția

comercială, care prin decizia nr. 228 din 24 mai 2004 a respins apelul declarat

de debitorul B.V.

Curtea a examinat excepția prescripției

dreptului de a cere executarea silită și a stabilit că pentru convenția

încheiată la 26 octombrie 1998, investită cu formulă executorie, termenul de

prescripție nu s-a împlinit.

c

el de al doilea motiv de apel a fost

respins cu motivarea că cererea de executare a fost încuviințată în limitele

titlului executoriu reprezentat de convenție prin care debitorul a înțeles să

garanteze cu disponibilitățile bănești existente în conturile deținute la

sucursalele B.D.E., precum și cu toate disponibilitățile viitoare. S-a

înlăturat susținerea potrivit căreia s-ar putea executa bunuri care nu

constituie garanție, apreciindu-se că astfel de probleme privesc procedura de

executare care se analizează în conformitate cu art. 399 – 400 C. proc. civ.

Celelalte critici au fost înlăturate

pentru motivul că presupun verificări de fond care nu pot fi examinate într-o

procedură necontencioasă.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a declarat recurs debitorul B.V., prin care a solicitat modificarea în tot

a deciziei și pe fond respingerea cererii de încuviințare a executării silite

mobiliare.

Recurentul a susținut în sprijinul

motivului prevăzut de art. 304 alin. (8) C. proc. civ., că instanța de apel a

interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al acestuia întrucât a încuviințat executarea silită a unui

titlu executoriu care se referea la bunuri care nu fac obiectul titlului.

Autorul a solicitat instanței de recurs să constate că titlul executoriu

reprezentat de convenția din 26 octombrie 1998 se aplică numai disponibilului

bănesc aflat în conturile deschise de creditoarea E.B. SA.

A altă critică vizează autoritatea

de lucru judecat motivată de faptul că excepția prescripției obligației care

face obiectul acestui dosar a fost analizată prin decizia nr. 1101 din 30

septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București.

Tot greșit, consideră recurentul,

s-a soluționat de către instanța de apel și excepția prescripției dreptului de

a cere executarea silită a convenției din 26 octombrie 1998.

Intimata prin întâmpinare a răspuns

punctual la criticile formulate de recurent și a solicitat respingerea

recursului.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

înțelesului neîndoielnic al convenției din 26 octombrie 1998 este nefondată

întrucât pune problema valabilității în fond a titlului într-o procedură

necontencioasă reglementată de art. 331 C. proc. civ. și următoarele în care nu

se verifică decât aspecte formale legate de existența titlului investit cu

formulă executorie.

În concret, recurenta a susținut că

instanța de încuviințare a executării silite trebuia să constate că titlul

executoriu reprezentat de convenția din 26 octombrie 1998 se aplică numai

asupra disponibilităților bănești aflate în conturile deschise de creditoarea E.B.

Din conținutul criticii rezultă că aceasta vizează executarea titlului și nu

încuviințarea executării. Problemele de executare cât și cele care constituie

apărări de fond împotriva titlului, potrivit art. 399 alin. (3) C. proc. civ.,

se pot invoca pe calea contestației la executare, dacă legea nu prevede în

acest scop o altă cale de atac.

autorității de lucru judecat este nefondată. Un astfel de motiv deși vizează

nelegalitatea nu a fost motivat, recurentul afirmând doar că există autoritate

de lucru judecat întrucât excepția prescripției a fost soluționată irevocabil

prin decizia nr. 1101 din 30 septembrie 2002. Ori, decizia nr. 1101/2002,

pronunțată în dosarul nr. 1368/2002, invocată în susținerea acestei critici se

referă la o soluție pronunțată într-un litigiu guvernat de o altă procedură în

care se punea în discuție un alt titlu executoriu decât cel din prezenta cauză

și anume o cambie.

referitoare la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a convenției

din 26 august 1998. Pe lângă faptul că nu s-a motivat în drept acest ultim

motiv, în conformitate cu art. 405 alin. (2) C. proc. civ., se constată că la

data punerii în executare a titlului, iulie 2003, termenul de prescripție nu

era împlinit întrucât dreptul la acțiune s-a născut la data de 20 mai 2002. De

asemenea este nefondată și susținerea referitoare la prescrierea executării

silite pentru 99 % din tranșele lunare, întrucât prin convenția care constituie

titlu executoriu nu s-au stabilit termene lunare, singurul termen la care

obligația devenea scadentă era 30 septembrie 2000, pentru întreaga obligație.

În consecință, având în vedere că nu

sunt motive de nelegalitate care să ducă la modificarea deciziei pronunțată de

instanța de apel, conform art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

debitorul B.V., împotriva deciziei nr. 228 din 24 mai 2004, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2005.