ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5551/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin adresa nr. 530/2003, C.E.B. E.B. a solicitat încuviințarea executării silite imobiliare în vederea executării bunurilor aparținând debitorului B.V. în temeiul titlului executoriu reprezentat de convenția încheiată la data de 26 octombrie 1998, investită cu formulă executorie prin decizia nr. 756/2002 a Tribunalului Cluj Napoca. Judecătoria sector 3 București, prin încheierea din 19 iunie 2003, a încuviințat executarea silită până la concurența sumei de 300.000 dolari S.U.A. debit și 111.732 dolari S.U.A. dobândă, calculată în continuare până la rambursarea integrală a debitului. Încheierea a fost confirmată de Curtea de a pel București, secția comercială, care prin decizia nr. 228 din 24 mai 2004 a respins apelul declarat de debitorul B.V.

Curtea a examinat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și a stabilit că pentru convenția încheiată la 26 octombrie 1998, investită cu formulă executorie, termenul de prescripție nu s-a împlinit. c el de al doilea motiv de apel a fost respins cu motivarea că cererea de executare a fost încuviințată în limitele titlului executoriu reprezentat de convenție prin care debitorul a înțeles să garanteze cu disponibilitățile bănești existente în conturile deținute la sucursalele B.D.E., precum și cu toate disponibilitățile viitoare. S-a înlăturat susținerea potrivit căreia s-ar putea executa bunuri care nu constituie garanție, apreciindu-se că astfel de probleme privesc procedura de executare care se analizează în conformitate cu art. 399 – 400 C. proc.

civ. Celelalte critici au fost înlăturate pentru motivul că presupun verificări de fond care nu pot fi examinate într-o procedură necontencioasă. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs debitorul B.V., prin care a solicitat modificarea în tot a deciziei și pe fond respingerea cererii de încuviințare a executării silite mobiliare. Recurentul a susținut în sprijinul motivului prevăzut de art. 304 alin. (8) C. proc. civ., că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia întrucât a încuviințat executarea silită a unui titlu executoriu care se referea la bunuri care nu fac obiectul titlului. Autorul a solicitat instanței de recurs să constate că titlul executoriu reprezentat de convenția din 26 octombrie 1998 se aplică numai disponibilului bănesc aflat în conturile deschise de creditoarea E.B.

SA. A altă critică vizează autoritatea de lucru judecat motivată de faptul că excepția prescripției obligației care face obiectul acestui dosar a fost analizată prin decizia nr. 1101 din 30 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București. Tot greșit, consideră recurentul, s-a soluționat de către instanța de apel și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a convenției din 26 octombrie 1998. Intimata prin întâmpinare a răspuns punctual la criticile formulate de recurent și a solicitat respingerea recursului. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: 1. Critica privind schimbarea înțelesului neîndoielnic al convenției din 26 octombrie 1998 este nefondată întrucât pune problema valabilității în fond a titlului într-o procedură necontencioasă reglementată de art. 331 C. proc.

civ. și următoarele în care nu se verifică decât aspecte formale legate de existența titlului investit cu formulă executorie. În concret, recurenta a susținut că instanța de încuviințare a executării silite trebuia să constate că titlul executoriu reprezentat de convenția din 26 octombrie 1998 se aplică numai asupra disponibilităților bănești aflate în conturile deschise de creditoarea E.B. Din conținutul criticii rezultă că aceasta vizează executarea titlului și nu încuviințarea executării. Problemele de executare cât și cele care constituie apărări de fond împotriva titlului, potrivit art. 399 alin. (3) C. proc. civ., se pot invoca pe calea contestației la executare, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

2. Și critica privind existența autorității de lucru judecat este nefondată. Un astfel de motiv deși vizează nelegalitatea nu a fost motivat, recurentul afirmând doar că există autoritate de lucru judecat întrucât excepția prescripției a fost soluționată irevocabil prin decizia nr. 1101 din 30 septembrie 2002. Ori, decizia nr. 1101/2002, pronunțată în dosarul nr. 1368/2002, invocată în susținerea acestei critici se referă la o soluție pronunțată într-un litigiu guvernat de o altă procedură în care se punea în discuție un alt titlu executoriu decât cel din prezenta cauză și anume o cambie. 3. Este nefondată și critica referitoare la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a convenției din 26 august 1998. Pe lângă faptul că nu s-a motivat în drept acest ultim motiv, în conformitate cu art. 405 alin. (2) C. proc.

civ., se constată că la data punerii în executare a titlului, iulie 2003, termenul de prescripție nu era împlinit întrucât dreptul la acțiune s-a născut la data de 20 mai 2002. De asemenea este nefondată și susținerea referitoare la prescrierea executării silite pentru 99 % din tranșele lunare, întrucât prin convenția care constituie titlu executoriu nu s-au stabilit termene lunare, singurul termen la care obligația devenea scadentă era 30 septembrie 2000, pentru întreaga obligație. În consecință, având în vedere că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la modificarea deciziei pronunțată de instanța de apel, conform art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de debitorul B.V., împotriva deciziei nr. 228 din 24 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2005.