ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4390/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 5746 pronunțată de Judecătoria Baia – Mare în ședința Camerei de Consiliu din 28 septembrie 2004 a fost admisă cererea formulată de creditoarea E.K., cu domiciliul ales în Brașov, prin executorul judecătoresc M.M., împotriva debitoarei SC T.T.P. SRL cu sediul în Baia – Mare, în sensul că a încuviințat executarea silită a actului de garanție imobiliară autentificat la 10 aprilie 2001 de către notarul public M.B. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Baia – Mare, executorul judecătoresc M.M., a solicitat încuviințarea executării silite potrivit art. 373 1 C. proc.

civ., iar în baza titlului executoriu reprezentat de actul de garanție imobiliară autentificat la 10 aprilie 2001 de notarul public M.B., investit cu formulă executorie, s-a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 269, 372, 374 și 376 C. proc. civ. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 570 din 2 decembrie 2004 a respins apelul declarat de debitoarea SC R.P. SRL, împotriva încheierii civile nr. 5746 din 28 septembrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 7957/2004 al Judecătoriei Baia – Mare. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că prin cercetarea condițiilor de fond și formă ce trebuie analizate de instanța de executare la încuviințarea cererii de executare silită s-a constatat că acestea au fost îndeplinite, fiind respectate dispozițiile art. 371 1 – 374 C. proc.

civ. Creditoarea a solicitat aducerea la îndeplinire prin executare silită a obligației stabilite în sarcina debitoarei printr-un titlu executoriu, investit cu formulă executorie, așa cum sunt reglementările cuprinse în art. 269 C. proc. civ. Apărarea formulată de apelantă în sensul că executarea silită nu se poate realiza întrucât creanța nu este exigibilă este nefondată, cunoscut fiind faptul că o creanță este exigibilă dacă este scadentă, deci când termenul pentru plata ei este împlinit, ori în speță obligația principală este ajunsă la termen, dovada fiind invocarea existenței compensării convenționale a acestei sume în acțiunea înregistrată la data de 30 aprilie 2004 la Tribunalul Maramureș.

Împotriva deciziei civile nr. 570 din 2 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a promovat recurs debitorul SC R.P. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență sub aspectele că actul de garanție imobiliară din 10 aprilie 2004 nu are caracterul unui titlu executoriu, nu include o creanță certă și exigibilă, situație în care nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 379 alin. (1) C. proc. civ., pentru a putea fi pornită urmărirea silită, iar o analiză corectă a izvorului obligațional conduce la concluzia încetării garanției constituită prin actul în discuție, fiind invocate ca temei de drept dispozițiile art. 312, raportat la art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. De asemenea, în temeiul art. 300 alin. (3) C. proc. civ., a mai fost solicitată suspendarea executării încheierii din 28 septembrie 2004 a Judecătoriei Baia Mare și a deciziei civile nr. 570 din 2 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, până la soluționarea recursului. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat de debitorul SC R.P. SRL Baia Mare, pentru următoarele considerente. Prin încheierea din ședința de la 24 februarie 2005, secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție a luat act de renunțarea la judecata cererii de suspendare a executării silite a încheierii din 28 septembrie 2004 a Judecătoriei Baia – Mare și a deciziei civile nr. 570 din 2 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, formulată de recurenta SC R.P.

SRL Baia Mare. Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor existente conform actului de garanție imobiliară autentificat la Notarul public M.B., fiind încuviințată executarea silită cu respectarea dispozițiilor imperative care guvernează materia executării silite. Este de necontestat că prin actul de garanție imobiliară autentificat la 10 aprilie 2001 la Biroul Notarului Public M.B. din Baia Mare, SC T.T.P. SRL, prin reprezentantul legal, a garantat cu terenul și construcțiile descrise în conținutul actului, până la nivelul sumei de 115.000 mărci germane, echivalentul a 1.472.575.000 lei, relațiile contractuale cu E.K.

Prin libera manifestare de voință, părțile semnatare a documentului expus anterior, au convenit că acesta constituie titlu executoriu în condițiile Legii nr. 36/1995, putând fi solicitată investirea cu formulă executorie și executarea silită a terenului și construcțiilor aduse garanție, pentru acoperirea eventualelor pagube. Întrucât la momentul scadenței obligației de plată principală împrumutul nu a fost restituit, creditoarea a solicitat executarea silită a contractului de garanție imobiliară. Actele depuse de debitoare în faza procesuală a recursului, nu sunt de natură a împiedica realizarea dreptului conferit creditoarei de titlul executoriu în cauză. Amplu documentat și bine argumentat instanța de apel, pe baza întregii documentații existente, a stabilit că obligația principală este ajunsă la termen, creanța fiind certă și exigibilă.

Prin încuviințarea cererii de începere a procedurii de executare silită, au fost respectate toate normele legale care guvernează materia executării silite, obligația fiind certă, lichidă și exigibilă, stabilită printr-un titlu executoriu, contribuind la realizarea drepturilor recunoscute în contractul părților. Aceste argumente juridice, fac ca toate criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, fiind corect stabilită situația de fapt și de drept, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de debitorul SC R.P. SRL cu sediul social în Baia Mare, împotriva deciziei civile nr. 570 din 2 decembrie 2004, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, nefiind întrunite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de debitoarea SC R.P. SRL Baia Mare, împotriva deciziei nr. 570 din 2 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.