ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4390/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 5746 pronunțată

de Judecătoria Baia – Mare în ședința Camerei de Consiliu din 28 septembrie

2004 a fost admisă cererea formulată de creditoarea E.K., cu domiciliul ales în

Brașov, prin executorul judecătoresc M.M., împotriva debitoarei SC T.T.P. SRL cu

sediul în Baia – Mare, în sensul că a încuviințat executarea silită a actului

de garanție imobiliară autentificat la 10 aprilie 2001 de către notarul public

M.B.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Baia – Mare,

executorul judecătoresc M.M., a solicitat încuviințarea executării silite

potrivit art. 373

1

C. proc. civ., iar în baza titlului executoriu

reprezentat de actul de garanție imobiliară autentificat la 10 aprilie 2001 de

notarul public M.B., investit cu formulă executorie, s-a apreciat că sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 269, 372, 374 și 376 C. proc. civ.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 570

din 2 decembrie 2004 a respins apelul declarat de debitoarea SC R.P. SRL,

împotriva încheierii civile nr. 5746 din 28 septembrie 2004 pronunțată în

dosarul nr. 7957/2004 al Judecătoriei Baia – Mare.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că prin cercetarea condițiilor de fond și formă ce trebuie

analizate de instanța de executare la încuviințarea cererii de executare silită

s-a constatat că acestea au fost îndeplinite, fiind respectate dispozițiile art.

371

1

– 374 C. proc. civ. Creditoarea a solicitat aducerea la îndeplinire

prin executare silită a obligației stabilite în sarcina debitoarei printr-un

titlu executoriu, investit cu formulă executorie, așa cum sunt reglementările

cuprinse în art. 269 C. proc. civ. Apărarea formulată de apelantă în sensul că

executarea silită nu se poate realiza întrucât creanța nu este exigibilă este

nefondată, cunoscut fiind faptul că o creanță este exigibilă dacă este

scadentă, deci când termenul pentru plata ei este împlinit, ori în speță

obligația principală este ajunsă la termen, dovada fiind invocarea existenței

compensării convenționale a acestei sume în acțiunea înregistrată la data de 30

aprilie 2004 la Tribunalul Maramureș.

Împotriva deciziei civile nr. 570

din 2 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal a promovat recurs debitorul SC R.P. SRL,

care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și

netemeinicie, în esență sub aspectele că actul de garanție imobiliară din 10

aprilie 2004 nu are caracterul unui titlu executoriu, nu include o creanță

certă și exigibilă, situație în care nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.

379 alin. (1) C. proc. civ., pentru a putea fi pornită urmărirea silită, iar o

analiză corectă a izvorului obligațional conduce la concluzia încetării

garanției constituită prin actul în discuție, fiind invocate ca temei de drept

dispozițiile art. 312, raportat la art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. De

asemenea, în temeiul art. 300 alin. (3) C. proc. civ., a mai fost solicitată

suspendarea executării încheierii din 28 septembrie 2004 a Judecătoriei Baia

Mare și a deciziei civile nr. 570 din 2 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj,

până la soluționarea recursului.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs,

constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul

promovat de debitorul SC R.P. SRL Baia Mare, pentru următoarele considerente.

Prin încheierea din ședința de la 24

februarie 2005, secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție a luat

act de renunțarea la judecata cererii de suspendare a executării silite a

încheierii din 28 septembrie 2004 a Judecătoriei Baia – Mare și a deciziei

civile nr. 570 din 2 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, formulată de recurenta SC R.P. SRL Baia

Mare.

Printr-o corectă și integrală

apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare au stabilit

adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și

obligațiilor existente conform actului de garanție imobiliară autentificat la

Notarul public M.B., fiind încuviințată executarea silită cu respectarea

dispozițiilor imperative care guvernează materia executării silite.

Este de necontestat că prin actul de

garanție imobiliară autentificat la 10 aprilie 2001 la Biroul Notarului Public

M.B. din Baia Mare, SC T.T.P. SRL, prin reprezentantul legal, a garantat cu terenul

și construcțiile descrise în conținutul actului, până la nivelul sumei de

115.000 mărci germane, echivalentul a 1.472.575.000 lei, relațiile contractuale

cu E.K. Prin libera manifestare de voință, părțile semnatare a documentului

expus anterior, au convenit că acesta constituie titlu executoriu în condițiile

Legii nr. 36/1995, putând fi solicitată investirea cu formulă executorie și

executarea silită a terenului și construcțiilor aduse garanție, pentru

acoperirea eventualelor pagube. Întrucât la momentul scadenței obligației de

plată principală împrumutul nu a fost restituit, creditoarea a solicitat

executarea silită a contractului de garanție imobiliară.

Actele depuse de debitoare în faza

procesuală a recursului, nu sunt de natură a împiedica realizarea dreptului

conferit creditoarei de titlul executoriu în cauză.

Amplu documentat și bine argumentat

instanța de apel, pe baza întregii documentații existente, a stabilit că

obligația principală este ajunsă la termen, creanța fiind certă și exigibilă.

Prin încuviințarea cererii de începere a procedurii de executare silită, au

fost respectate toate normele legale care guvernează materia executării silite,

obligația fiind certă, lichidă și exigibilă, stabilită printr-un titlu

executoriu, contribuind la realizarea drepturilor recunoscute în contractul

părților.

Aceste argumente juridice, fac ca

toate criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, fiind corect

stabilită situația de fapt și de drept, urmând a respinge ca nefondat recursul

declarat de debitorul SC R.P. SRL cu sediul social în Baia Mare, împotriva

deciziei civile nr. 570 din 2 decembrie 2004, pronunțate de Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, nefiind întrunite

nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

debitoarea SC R.P. SRL Baia Mare, împotriva deciziei nr. 570 din 2 decembrie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2005.