ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6913/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6913/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului civil

de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 494 din 9 martie 2005

pronunțată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. 1974/2004 s-a respins cererea de suspendare

a soluționării prezentului dosar până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr.

1145/2005 al Tribunalului Cluj.

S-a admis excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantelor G.M.V. și G.F.E., raportat la cota ce

se cuvine numitului G.M.E.

S-a respins acțiunea formulată

de reclamantele sus menționate împotriva Primarului municipiului Cluj Napoca și

Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, ca fiind introdusă de persoane lipsite

de calitate procesuală activă, raportat la cota ce se cuvine numitului G.M.E., respectiv,

ca nefondată, în ceea ce privește cota ce se cuvine reclamantelor, în dosarele conexate

nr. 1974/2004 și 2294/2004 ale Tribunalului Cluj.

S-a respins acțiunea formulată

de reclamantul G.M.E., în Dosarul nr. 2294/2004, ca nefondată.

S-a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantele G.V., A.M.C. și B.M.L. împotriva pârâtului Primarul municipiului

Cluj Napoca.

S-a dispus anularea parțială

a dispoziției nr. 151 din 26 ianuarie 2004 emisă de Primarul municipiului Cluj Napoca,

doar sub raportul referirii la cota de ½ din cota de 11/528 parte din apartamentele

X1. și X2., respectiv din restul imobilului și al respingerii cererii reclamantelor

A.M.C. și B.M.L.

S-a dispus restituirea

în natură a întregii cote de 11/528 parte din apartamentele X1. și X2. și acordarea

de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 11/528 parte din restul imobilului,

situat pe Calea D., în favoarea celor trei reclamante.

S-a respins acțiunea formulată

de reclamanta M.E., ca nefondată, în Dosarul nr. 2124/2004 al Tribunalului Cluj,

dosar conexat.

S-a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta F.V. împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj Napoca

și Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, înregistrată sub nr. 2125/2004,

dosar conexat, și în consecință: s-a anulat parțial dispoziția Primarului mun. Cluj

Napoca nr. 150 din 26 ianuarie 2004, doar în ceea ce privește referirea la cota

de 1/3 parte din cota de 6/528 parte din apartamentele X1. și X2., respectiv din

restul imobilului.

S-a dispus restituirea

în natură a întregii cote de 6/528 parte din apartamentele X1. și X2., respectiv

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 6/528 parte din restul

imobilului situat în Cluj-Napoca, Calea D.

S-a dispus înscrierea

în CF în favoarea reclamantei F.V. a dreptului de proprietate asupra cotei de 6/528

parte din apartamentele X1. și X2.

S-a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta S.E.E. împotriva pârâților Primarul mun. Cluj Napoca și

Consiliul Local al mun. Cluj Napoca, înregistrată sub nr. 2167/2004, dosar conexat.

S-a anulat parțial dispoziția

nr. 152/2004 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, doar în ceea ce privește

respingerea notificării raportat la drepturile reclamantei după defuncții R.C.E.

și F.S.

S-a dispus restituirea

în natură a cotei de 77/528 parte din apartamentele X1. și X2. și acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru cota de 77/528 parte din restul imobilului, situat

pe Calea D.

S-a dispus înscrierea

în CF a dreptului de proprietate al reclamantei S.E.E. asupra cotei de 77/528 parte

din apartamentele X1. și X2.

S-au respins restul capetelor

de cerere.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamantele G.V., A.M.C., B.M.L., S.E.E., G.M.E., M.E., G.O.F.E.

și G.M.V., acestea din urmă, promovând un apel incident.

Reclamantele G.V., A.M.C.,

B.M.L. au solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței nr. 494/2005 a Tribunalului

Cluj, în sensul că restituirea în natură și respectiv, acordarea măsurilor reparatorii

în echivalent, vizează întreaga cotă de 11/264.

În motivarea apelului,

reclamantele au arătat că în amplasamentul imobilului sunt două corpuri de clădire,

dar acestea aveau proprietari diferiți și moștenirea revenea după defunctul dr.

F.O., cota fiind de 11/264 parte. Actul care demonstrează și întemeiază dreptul

de proprietate al moștenitorilor imobilului a cărui restituire s-a cerut, conform

Legii nr. 10/2001 este procesul-verbal, perfectat după citirea testamentului defunctului

unchi F.O.

Acest proces-verbal constituie

și obiectul încheierii Judecătoriei cu nr. C.627/1946, de predare a averii succesorale,

conform partajului cuprins în procesul-verbal, întabulat în CF. În aceste condiții

s-a arătat că există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care a

dispus partajarea, conform procesului-verbal, deci a cotei de 264 și, operând autoritatea

de lucru judecat, nu se mai poate modifica cota de 262/264 parte.

Au susținut reclamantele

că nu s-a oferit de către pârâtă nicio explicație a rațiunii prin care s-a extins

cota de la 264 la 528, fiind în cauză aceeași moștenitori și, acestora, însumat

la revin doar 264 părți, astfel că se solicită clarificarea acestei modificări făcută,

fără temei.

Reclamantele S.E.E., G.M.

și M.E., prin apeluri separate, dar cu critici identice și prin motivele comune

depuse ulterior au solicitat admiterea apelului, restituirea întregii proprietăți,

moștenită după antecesorul F.O., instanța acordând câte o cotă, din întregul care,

în tot, trebuia restituit în natură.

Apelantele-reclamante

susțin că instanța de fond nu a avut în vedere că imobilul ce formează obiectul

acestui proces nu cuprinde și corpul de clădire situat în Cluj Napoca, str. D.,

pe care antecesorul lor, F.O. l-a înstrăinat, cu act autentic.

S-au adus critici potrivit

cărora, instanța trebuia să se refere la corpul unic de clădire, situat în str.

D. și să-l restituie în întregime, deoarece acesta nu a fost naționalizat și s-a

dispus restituirea lui.

Apelantele-reclamante

G.M.V., G.O.F.E. au solicitat modificarea sentinței, în sensul restituirii în natură

către reclamante a cotei de 33/528 parte din apartamentul nr. X3. situat în imobilul

din Cluj-Napoca str. D., înscris în CF nr. C1., CF colectiv nr. C2. cu nr. T1.

Prin decizia nr. 7/A din

27 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis excepția tardivității

și a respins, ca tardiv, apelul formulat de reclamantele G.M.V. și G.O.F.E.

A respins ca inadmisibilă

cererea de precizare a apelului formulată de G.I.M., C.M.I., G.L., S.M.M., G.I.,

A.M.C. și B.M.L., în ceea ce privește anularea parțială a dispoziției nr. 5144

din 21 octombrie 2011 și repunerea în termenul pentru atacarea acestei dispoziții.

A respins apelul declarat

de reclamantul G.M. împotriva sentinței civile nr. 494 din 09 martie 2005 a Tribunalului

Cluj.

A admis în întregime apelul

declarat și precizat de reclamanta S.E.E. împotriva aceleiași sentințe.

A admis în parte apelul

declarat de reclamanta M.E. și de reclamanții A.M.C., B.M.L., G.V. (decedată), moștenitori

fiind G.L., G.I.M. și C.M.I. împotriva sentinței civile nr. 494/2005 a Tribunalului

Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A admis în parte acțiunea

formulată și precizată de reclamanta M.E., în Dosarul nr. 2124/2004 al Tribunalului

Cluj, conexat la Dosarul nr. 1974/2004 al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu

pârâții Primarul municipiului Cluj Napoca și Consiliul Local al municipiului Cluj

Napoca și, în consecință;

A anulat în parte dispoziția

nr. 149 din 26 ianuarie 2004, respectiv a modificat art. 1 și 5, în ceea ce privește

restituirea în natură a apartamentului nr. X3.

A menținut restul mențiunilor

din dispoziția nr. 149 din 26 ianuarie 2004.

A dispus restituirea în

natură a cotei de 6/528 parte din apartamentul nr. X3. situat în Cluj Napoca, Calea

D., în favoarea reclamantei M.E.

A dispus restituirea în

natură a apartamentul X3., în cotele indicate în sentința instanței de fond către

reclamantele S.E.E., A.M.C. și B.M.L. și către moștenitorii lui G.V. (decedată în

cursul procesului), G.L., G.I.M., S.M.M. și C.M.I.

A dispus înscrierea în

CF a drepturilor de proprietate ale reclamanților asupra apartamentului nr. 1, situat

în Cluj Napoca, Calea D., în cotele sus menționate și în sentință.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței atacate.

A dispus obligarea pârâtului

Primarul municipiului Cluj Napoca să plătească reclamantei S.E.E., suma de 500 RON,

cheltuieli de judecată în apel, (conform considerentelor reținute din decizie).

Împotriva deciziei

nr. 7/A din 27 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat

recurs, Municipiul Cluj-Napoca prin primar, solicitând admiterea căii de atac, modificarea

în parte a deciziei atacate, în sensul exonerării Primarului municipiului Cluj-Napoca

de la plata cheltuielilor de judecată, stabilite în sarcina sa.

În motivarea recursului,

pârâtul susține că nu sunt incidente prevederile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., întrucât acordarea cheltuielilor de judecată sunt în sarcina părții care cade

în pretenții, iar acesta nu are culpă procesuală, cu atât mai mult cu cât, a dat

curs notificării reclamanților emițând dispoziția/decizia prin care a soluționat

demersul administrativ al acestora, în temeiul Legii nr. 10/2001, așa încât, îndeplinindu-și

obligațiile stipulate de lege, nu datorează cheltuieli de judecată.

Recurentul-pârât arată

că, respectarea normelor imperative instituite prin legea specială de reparație,

ce a constat în emiterea dispoziției, precum și poziția procesuală a acestuia, în

faza de judecată „nu echivalează cu declanșarea activității judiciare, respectiv

cu o culpă procesuală”, în baza căreia să fie stabilite de instanță cheltuieli de

judecată, la care să fie obligat.

În subsidiar, în măsura

în care instanța de recurs va aprecia ca legală obligația pârâtului privind plata

cheltuielilor de judecată, recurentul-pârât solicită diminuarea acestora, cuantumul

de 500 RON fiind, în opinia sa, prea mare și în raport de dispozițiile Curții Constituționale,

precum și de faptul că onorariul avocatului trebuie să reflecte munca efectiv depusă

de avocat.

Așadar, susținând că suma

la care a fost obligat, nu reflectă noțiunea de culpă procesuală și cuantumul stabilit

de instanța de apel este disproporționat de mare, recurentul-pârât face trimitere

la jurisprudența C.E.D.O., care, învestită cu soluționarea pretențiilor la rambursarea

cheltuielilor de judecată, a statuat că acestea urmează a fi recuperate, numai în

măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost făcute în limita unui

cuantum rezonabil.

Recursul declarat de pârâtul

Municipiul Cluj-Napoca prin primar este nefondat și urmează a fi respins pentru

considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor

art. 274 (1) din C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Această obligație incumbă,

prin efectul legii procedurale, părții care cade în pretenții, deci care a pierdut

procesul, în speță, suma stabilită de instanța de apel, de 500 RON reprezentând

onorariu de avocat, conform chitanței de la dosar apel.

Așa fiind, nu se poate

susține cu temei, lipsa culpei procesuale a recurentului, întrucât reclamanții au

solicitat instanței chemarea în judecată a Municipiului Cluj Napoca prin primar,

în calitate de pârât pentru a se verifica legalitatea deciziei/dispoziției emisă

de acesta, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Admiterea apelului declarat

de reclamanta S.E.E. a determinat „căderea în pretenții a pârâtului”, fiind evidentă

culpa procesuală, deoarece, în calea ordinară de atac s-a dispus anularea în parte

a dispoziției nr. 149 din 26 ianuarie 2004 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca

și restituirea în natură a apartamentului nr. X3. din imobilul situat în Cluj-Napoca,

Calea D.

Cât privește cuantumul

exagerat de mare al sumei acordată de instanța de apel cu titlu de cheltuieli de

judecată, criticile recurentului-pârât nu sunt fondate, 500 RON reprezentând un

onorariu proporțional cu valorea pricinii și munca îndeplinită de avocat și față

de împrejurarea că există mai multe pricini, conexate, iar în Dosarul nr. 2167/2004

reclamanta S.E.E. a formulat contestație împotriva deciziilor nr. 149 și 152/2004,

acțiunea având mai multe capete de cerere: anularea deciziilor emise de pârât în

temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea cotei de proprietate de 77/264 din imobil,

etc.

Soluția instanței de apel

este - contrar susținerilor recurentului- conformă și practicii C.E.D.O.

În acest sens este și

jurisprudența C.E.D.O., care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea

cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat

că acestea urmează a fi recuperate, numai în măsura în care cheltuielile de judecată

sunt dovedite (Cauza Croitoru contra României-Hotărârea din 9 noiembrie 2004, publicată

în M. Of. nr. 422 din 13 mai 2006. Conform art. 60 alin. (2) din Regulamentul Curții,

„reclamantul trebuie să transmită pretențiile sale, cuantificate și însoțite de

documentele doveditoare aferente, fără de care se poate respinge cererea total sau

în parte”; Cauza Iacob contra României) și constituie cheltuieli necesare, cele

care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil (Cauza Costin

contra României).

În Cauza Costin contra

României-Hotărârea din 26 mai 2005 publicată în M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006

s-a stabilit că, în conformitate cu jurispurdența Curții, „un reclamant nu poate

obține rambursarea cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea,

necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor “.

Or, în cazul concret,

suma stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat

a fost dovedită, conform chitanței de la dosar, pentru suma de 500 RON, sumă ce

are un caracter rezonabil.

Așa fiind, obligația părții

aflate în culpă procesuală de a suporta onorariul avocatului angajat de partea care

a câștigat procesul, nu contravine nici prevederilor Constituționale.

Deși cu privire la textul

art. 274 (1) din C. proc. civ. s-a invocat excepția de neconstituționalitate, pe

considerentul că acesta contravine art. 1 alin. (3) și art. 53 din Constituție,

deoarece instituie o excepție de la principiul de drept, consacrat de art. 973

C. civ., conform căruia convențiile nu produc efecte decât între părțile contractante,

prin obligarea părții aflate în culpă procesuală de a suporta și onorariile avocaților

angajați de partea care a câștigat procesul, examinând excepția de neconstituționalitate,

Curtea Constituțională a reținut că obligativitatea plății cheltuielilor de judecată,

incluzând taxele de timbru și onorariile avocaților, de către partea, ale cărei

pretenții nu au fost admise de instanța de judecată are la bază ideea de culpă procesuală

a acesteia și, nu contravine acestor prevederi constituționale. (Curtea Constituțională

decizia nr. 367 din 20 martie 2008 publicată în M. Of. nr. 272 din 7 aprilie 2008).

Față de considerentele

redate, Înalta Curte va respinge recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) din C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul

Municipiul Cluj-Napoca prin primar împotriva deciziei nr. 7/A din 27 ianuarie 2012

a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie

2012.