ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2025/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2439 din 24 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1090/2004 al Tribunalului Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților; a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată, precizată și extinsă de reclamanta O.E.A. și B.R.A.D., ultimul decedat în timpul procesului, acțiunea fiind continuată cu moștenitorul acestuia, R.B. și a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de H.T.C., în Dosar conexat 7643/2004, ambele acțiuni împotriva pârâților Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Ministerul Finanțelor Publice, și s-a dispus anularea dispoziției Primarului Municipiului Cluj-Napoca din 18 decembrie 2003, de respingere a notificării.

A fost obligat Primarul Municipiului Cluj-Napoca să emită dispoziție pentru restituirea în natură, în favoarea reclamanților, în cotă de ½ parte pentru B.R., ¼ parte pentru H.T.C. și ¼ parte pentru O.E.A., cu privire la apartamentele nr. AA, FF, HH, JJ, MM, PP, BB, VV, AB și CD, înscrise în CF YY Cluj, cu nr. top WW și cu privire la părțile indivize comune aferente acestora, înscrise în CF ZZ, cât și cu privire la cota parte ce revine acestor apartamente din imobil curte, înscris în CF XX Cluj, cu nr. top QQ, potrivit expertizei întocmită în cauză de expert M.D. A fost obligat Primarul Municipiului Cluj-Napoca să emită dispoziție pentru despăgubiri în echivalent către reclamanți, în aceleași cote, pentru apartamentele cu nr. BB, CC, DD, EE, GG, II, KK, LL, NN, OO, RR, SS, TT, situate în Cluj-Napoca, cu o valoare de 11.962.000.000 RON.

Au fost respinse cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții Filiala Interjudețeană Cluj-Bistrița a Uniunii Artiștilor Plastici din România, SC A.I. SRL, SC S.I. SRL, SC D.C. SRL, SC L.I.E. SRL, F.A.M., C.G.M. și R.M. A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul H.T.C. Au fost obligați pârâții și intervenienții accesorii să plătească reclamanților suma de 30.800.000 RON cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 491/A din 27 aprilie 2005, a respins apelurile declarate de Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca și de intervenienții accesorii, a admis apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și a schimbat sentința, în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.

A admis în parte apelul declarat de reclamanți, schimbând parțial sentința, în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea Primarului Municipiului Cluj-Napoca de a emite dispoziția de restituire în natură a apartamentelor arătate în sentință, dispunându-se direct de către instanță restituirea în natură. A schimbat sentința, stabilind că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentele nr. BB, CC, DD, EE, GG, II, KK, LL, NN, OO, RR, SS, TT ale imobilului, înlăturând dispoziția de obligare a Primarului Municipiului Cluj-Napoca de a emite și sub acest aspect, o dispoziție corespunzătoare și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Prin decizia civilă nr. 4190, pronunțată în Dosarul nr. 28572/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost admise recursurile declarate de reclamanții B.R., O.E.A., H.T.C., pârâții Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P.

Cluj, Primarul Municipiului Cluj Napoca și intervenienții F.A.M., R.M., SC D.C. SRL, SC L.I.E. SRL, SC S.I. SRL și SC A.I. SRL împotriva deciziei nr. 491/A din 27 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a fost casată decizia atacată, precum și sentința nr. 2439 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Cluj, secția civilă, și s-a trimis cauza la același tribunal pentru rejudecare. Prin sentința civilă nr. 89 din 19 februarie 2008 a Tribunalului Cluj, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului H.T.C. A fost respinsă excepția tardivității contestației formulate de O.E.A. și a lipsei calității acesteia de persoană îndreptățită.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Cluj. A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții O.E.A. și B.R.A.D. - decedat în timpul procesului, acțiunea fiind continuată cu moștenitorul R.B. împotriva pârâților Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D.G.F.P. Cluj și, în consecință, a fost anulată în parte dispoziția din 18 decembrie 2003, emisă de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca. S-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamanților R.B. și O.E.A., în cote de ½ parte fiecare, a apartamentelor nr. AA, FF, HH, JJ, MM, PP, UU, VV, AB, CD, înscrise în CF YY Cluj, cu nr. top WW și cu privire la părțile indivize comune aferente acestora înscrise în CF ZZ, precum și cu privire la cota parte aferentă acestor imobile din curtea înscrisă în CF XX Cluj, nr. top QQ, conform expertizei tehnice întocmite în cauză de expert M.D.

Au fost acordate despăgubiri bănești în sumă de 1.196.200 RON celor doi reclamanți, în cotă de ½ parte fiecare, reprezentând valoarea de circulație a apartamentelor nr. BB, CC, DD, EE, GG, II, KK, LL, NN, OO, RR, SS, TT, la care se adaugă despăgubirile aferente cotei părți din curtea aferentă acestora cu nr. top QQ, imobil situat în Cluj Napoca, și a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la plata acestora. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul H.T.C. pentru lipsa calității procesuale active. A fost admisă excepția lipsei calității de mandatar al avocatului M.V. pentru intervenientul C.G.M. A fost anulată cererea de intervenție în interesul pârâtului Primarul Municipiului Cluj Napoca formulată de intervenientul C.G.M.

Au fost respinse cererile de intervenție accesorie formulate de intervenientii SC A.I. SRL Cluj-Napoca, SC S.I. SRL Cluj-Napoca, SC D.C. SRL Cluj-Napoca, SC L.I.E. SRL Cluj-Napoca, F.A.M., R.M., Filiala Interjudeateană Cluj-Bistrița a Uniunii Artiștilor Plastitici din România. A fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenientul H.T.C. pentru lipsa calității procesuale active. Au fost obligați pârâții și intervenienții accesorii să plătească reclamanților R.B. și O.E.A. suma de 3.080 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 271/A din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, s-au admis apelurile declarate de pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Ministerul Economiei și Finanțelor și intervenienții F.A.M., R.M., SC D.C.

SRL, SC S.I. SRL, SC L.I.E. SRL, în parte, împotriva sentinței civile nr. 89 din 19 februarie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosar nr. 4480/117/2007, care a fost schimbată în parte și, în consecință: s-a respins acțiunea formulată de reclamanții O.E.A. și B.R.A.D. - decedat în timpul procesului, acțiunea fiind continuată de moștenitorul R.B., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D.G.F.P. Cluj, având ca obiect plângere împotriva dispoziției de respingere a notificării din 18 decembrie 2003. S-a admis cererea de intervenție accesorie formulată în interesul Primarul de către intervenienții SC A.I. SRL, SC S.I. SRL, SC D.C. SRL, SC L.I.E.

SRL, F.A.M., R.M., Filiala Interjudețeană Cluj Bistrița a Uniunii Artiștilor Plastici din România. S-au menținut dispozițiile sentinței, vizând admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului H.T.C. și respingerea acțiunii acestuia și a cererii de intervenție; respingerea excepției tardivității contestației formulată de reclamanți; admiterea excepției lipsei calității de mandatar a avocatului M.V., pentru intervenientul C.G.M. și s-a anulat cererea de intervenție formulată în numele intervenientului C.G.M. A fost înlăturată obligația pârâților și a intervenienților accesorii să plătească reclamanților R.B. și O.E.A. suma de 3.080 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost obligați reclamanții să plătească intervenientelor SC L.I.E. SRL, SC S.I. SRL și SC D.C. SRL câte 1.000 RON pentru fiecare cheltuieli de judecată. S-a respins apelul reclamanților R.B. și O.E.A. împotriva aceleiași sentințe. S-a respins apelul declarat de intervenientul C.G.M. împotriva aceleiași sentințe. Au fost obligați reclamanții să plătească intervenientei SC D.C. SRL cheltuieli de judecată, în recurs și apel, în sumă de 1.595 RON. Prin decizia civilă nr. 4074 din 29 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosar nr. 4480/117/2007, s-a admis recursul declarat de reclamanții R.B. și O.E.A. împotriva deciziei civile nr. 271/A din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj; s-a casat decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecarea apelului.

În considerentele deciziei de casare, instanța supremă a reținut că, în mod greșit, instanța de apel, în afara limitelor casării precedente, a apreciat că notificarea din 20 august 2001 nu emană de la reclamanți. Chiar dacă s-ar accepta ipoteza depunerii notificării de către o altă persoană, în numele reclamanților, fără a fi existat, la acea dată, fie și un mandat tacit din partea acestora, toate acțiunile reclamanților de după data formulării notificării, ce denotă intenția de a revendica imobilul în litigiu, echivalează cu o ratificare a actului, confirmând, în mod tacit, formularea și depunerea notificării. Examinând apelul reclamanților doar din perspectiva, greșită, a neformulării notificării de către aceștia, instanța de apel nu a soluționat pe fond calea de atac și nu a analizat toate aspectele care sunt de esența litigiului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, sub nr. 1659/QQ01O/Rj. Prin decizia civilă nr. 144A din 18 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj, s ecția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Cluj, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, intervenienții F.A.M., R.M., SC D.C. SRL, SC L.I.E. SRL și SC S.I. SRL și intervenientul C.G.M. împotriva sentinței civile nr. 89 din 19 februarie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar civil nr. 4480/117/2007. A admis, în parte, apelul declarat de reclamanții R.B. și O.E.A.

împotriva sentinței civile nr. 89 din 19 februarie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul civil nr. 4480/117/2007, pe care a schimbat-o în parte, astfel: A înlăturat din sentința apelată dispoziția referitoare la obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata către reclamanți a despăgubirilor bănești. A stabilit dreptul reclamanților R.B. și O.E.A. la măsuri reparatorii în echivalent, în cotă de câte ½ parte pentru fiecare, pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, constând în despăgubiri bănești, după cum urmează: - pentru apartamentele nr.: - BB, cu nr. top. WW/II, în valoare de 41.548 RON; - CC, cu nr. top. WW/III, în valoare de 25.971 RON. - DD, cu nr. top.

WW/IV, în valoare de 46.744 RON; - EE, cu nr. top. WW/V, în valoare de 22.724 RON; - GG, cu nr. top. WW/VII, în valoare de 25.329 RON; - II, cu nr. top. WW/IX, în valoare de 53.499 RON; - KK, cu nr, top. WW/XI, în valoare de 51.548 RON; - LL, cu nr. top. WW/XII în valoare de 54.284 RON; - NN, cu nr. top. WW/XIV, în valoare de 47.909 RON; - OO, cu nr. top. WW/XV, în valoare de 25.578 RON; - RR, cu nr. top. WW/XVII, în valoare de 62.845 RON; - SS, cu nr. top. WW/XVIII, în valoare de 54.533 RON; - TT, cu nr. top. WW/XIX, în valoare de 95.701 RON; apartamente înscrise în CF YY Cluj și în CF ZZ Cluj, situate în imobilul din Cluj Napoca, despăgubiri bănești în cuantum total de 608.213 RON, care urmează să fie achitate în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, conform expertizei de evaluare întocmită de expert M.I., care face parte integrantă din prezenta hotărâre; - pentru terenul în suprafață de 552 m.p., aferent nr. top.

QQ, din CF XX Cluj, A+2, despăgubiri bănești în cuantum de 172.776 euro, sau echivalentul în RON al acestei sume, la cursul Băncii Naționale a României de la data plății efective, care urmează să fie achitate în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, conform expertizei de evaluare întocmită de expert M.I., care face parte integrantă din prezenta hotărâre. A păstrat restul dispozițiilor din sentința apelată. A obligat pe intimatul Primarul Municipiului Cluj-Napoca să le plătească apelanților reclamanți R.B. și O.E.A. suma de 4.264,25 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a adopta această soluție, luând în considerare dezlegările problemelor de drept date prin decizia de casare nr. 4074 din 29 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea a reținut următoarele: I. Apelul reclamanților: Acest apel vizează măsurile reparatorii cuvenite reclamanților pentru terenul în suprafață de 552 m.p., evidențiat în CF XX nr. top QQ, aferent construcției compusă din 23 de apartamente, cu privire la care prima instanță a dispus restituirea în natură a apartamentelor libere, respectiv acordarea de despăgubiri bănești pentru apartamentele înstrăinate. În ce privește solicitarea reclamanților de restituire în natură a terenului în suprafață de 552 m.p., din expertiza topografică efectuată în cursul judecării apelului, în Dosar nr. 4480/117/2007, a rezultat că acesta constituie curte interioară, folosită în comun cu proprietarii imobilului cu nr. top nou WW.

Identificând parcela cu nr. top WW înscrisă în CF XX Cluj, în suprafață de 552 m.p., ce face obiectul litigiului, expertul a stabilit că are categoria de folosință curți, este situată în Cluj-Napoca, într-o zonă ultracentrală, cu destinație mixtă locuințe, comerț și instituții administrative. Față de împrejurarea că această parcelă este destinată exploatării întregii construcții, aflată, în prezent, în proprietatea mai multor persoane, în urma apartamentării și vânzării unui număr de 13 apartamente, Curtea a apreciat că restituirea în natură nu este oportună. Această suprafață de teren nu poate fi folosită separat și în raport de suprafața și amplasamentul său (552 m.p., curte interioară, ultracentral), nici nu poate constitui teren construibil.

Având însă în vedere faptul că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, apelul lor a fost admis, iar, pentru terenul în suprafață de 552 m.p., aferent nr. top. QQ, din CF XX Cluj, A+2, s-au acordat reclamanților despăgubiri bănești în cuantum de 172.776 euro (313 x 552) sau echivalentul în RON al acestei sume, la cursul Băncii Naționale a României de la data plății efective, care urmează să fie achitate în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, conform expertizei de evaluare întocmită de expert M.I. care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Aceeași modalitate de acordare a despăgubirilor, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, urmează a fi aplicată și cu privire la celelalte măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentele care nu pot fi restituite în natură, dispoziția de obligare a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata către reclamanți a despăgubirilor bănești urmând a fi înlăturată pentru următoarele considerente: La termenul de judecată din 2 aprilie 2004, în Dosar nr. 1090/2004 al Tribunalului Cluj, reclamanții au formulat o extindere de acțiune, chemând în judecată, în calitate de pârât, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru opozabilitatea hotărârii cu acesta.

În lipsa unei cereri explicite formulate în fața primei instanțe de obligare a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor bănești reprezentând contravaloarea bunurilor care intră sub incidența Legii nr. 10/2001 și care numai pot fi restituite în natură, doar pe o extindere de acțiune, prin care Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, este chemat în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, instanța nu poate obliga acest pârât la plata despăgubirilor bănești, instanța fiind ținută să se pronunțe doar asupra cererilor cu care a fost învestită. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor ce vor fi acordate atât pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, [potrivit art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la momentul formulării plângerii], cât și pentru terenul în suprafață de 552 m.p., instanța a avut în vedere expertiza efectuată în cursul lunii iulie 2009, de către expertul M.I.

II. În ce privește apelul pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca, prin care se contestă calitatea reclamanților de moștenitori ai proprietarului tabular, S.V., acesta este nefondat. Vocația succesorală a reclamanților după proprietara tabulară S.V. a fost dovedită, în primul ciclu procesual, rămânând ca aceștia să dovedească, potrivit indicațiilor deciziei de casare din 23 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă autorii lor - D.M., H.T. și H.M. au acceptat succesiunea, reclamanții fiind colaterali de gradul III și IV cu proprietara tabulară. Cu ocazia rejudecării fondului cauzei, în Dosar nr. 4480/117/2007, reclamanții au depus certificatul de moștenitor din 25 aprilie 1988, după defuncta H.T., moștenitoare fiind reclamanta O.E.A.

și certificatul de moștenitor din 2 iunie 1981, după defuncta M.M., moștenitoare fiind B.D., mama reclamantului B.R.A.D., dovada calității reclamanților de moștenitori ai proprietarei tabulare fiind făcută, potrivit celor stabilite prin îndrumarul deciziei de casare. Cu ocazia judecării primului apel împotriva sentinței civile nr. 89 din 19 februarie 2008 a Tribunalului Cluj, instanța nu a mai analizat aceste acte și nu a statuat asupra calității de persoane îndreptățite a reclamanților la măsuri reparatorii, aceștia făcând dovada că sunt moștenitorii proprietarului tabular, întreaga analiză a apelurilor făcându-se din perspectiva faptului că reclamanții nu au formulat notificare în termen, în nume propriu sau prin mandatar valabil împuternicit.

În prezentul apel, însă, instanța a constatat că, prin completarea probațiunii cu cele două certificate de moștenitor, reclamanții O.E.A. și R.B. au făcut dovada că sunt moștenitorii proprietarei de carte funciară, probând întregul șir de succesiuni succesive. Astfel, proprietara tabulară S.V., născută A., nu a avut descendenți, având numai moștenitori colaterali, respectiv surorile A.V., căsătorită M. și A.T., căsătorită H. M.M. a avut ca moștenitoare pe descendenta sa, M.M., căsătorită B., care, la deces, a lăsat ca moștenitor pe reclamantul B.R.A.D., decedat în timpul procesului, acțiunea fiind continuată de moștenitorul acestuia, R.B. Sora proprietarei tabulare H.T. a avut doi descendenți, H.T.C.

și H.M.E., căsătorită B.A. Reclamanta O.E.A. este fiica numitei B.A.M.E., purtând acest nume după căsătorie. Făcută fiind dovada acceptării succesiunilor succesive, critica vizând lipsa dovezii, calității de moștenitori ai proprietarului tabular, formulată de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, este nefondată, urmând a fi înlăturată. Nici critica vizând tardivitatea contestației formulată împotriva dispoziției din 18 decembrie 2003, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, nu este fondată. Această excepție a fost respinsă în primul ciclu procesual, în Dosar nr. 1090/2004 al Tribunalului Cluj, când, la termenul de judecată din 19 martie 2004, s-a stabilit că dispoziția a fost comunicată mandatarului M.E., al cărui mandat de reprezentare a fost revocat în baza declarației autentificate din 27 octombrie 2003, dată de reclamantul B.R.A.D., adică anterior emiterii dispoziției.

Noului mandatar al petentului B.R.A.D., respectiv numitului R.B., dispoziția nu i-a fost comunicată, astfel încât plângerea împotriva dispoziției formulată de B.R.A.D., la data de 27 ianuarie 2004, a fost apreciată ca fiind formulată în termen. Această critică vizând tardivitatea formulării contestației nu a fost invocată de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în cadrul apelului promovat împotriva sentinței civile nr. 2439/2004 a Tribunalului Cluj, în Dosar nr. 545/2005 al Curții de Apel Cluj și nici în cadrul recursului promovat de același pârât împotriva deciziei civile nr. 491/A/2005 a Curții de Apel Cluj, înregistrat în Dosar nr. 12110/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât, sub acest aspect, al formulării plângerii împotriva dispoziției emise de pârât în termen, hotărârea este irevocabilă.

Cea de-a treia critică vizând apartenența semnăturii de pe notificare, care nu ar aparține reclamantei, nu se mai impune a fi analizată, raportat la considerentele deciziei de casare nr. 4074/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că, și dacă s-ar accepta ipoteza depunerii notificării de către o altă persoană, în numele reclamanților, toate demersurile acestora, de după data formulării notificării, echivalează cu o ratificare a actului, confirmând, în mod tacit, formularea și depunerea notificării, precum și la prevederile art 315 alin. (1) C. proc. civ. III.

Apelul promovat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, vizând lipsa calității procesuale pasive a acestuia, urmează a fi respins, întrucât, așa cum s-a arătat în mod constant, de toate instanțele învestite cu soluționarea prezentului litigiu, dispoziția contestată a fost emisă în anul 2003, iar, la acea dată, calitate procesuală pasivă a acestuia deriva din prevederile Legii nr. 10/2001. Așa cum s-a arătat însă, cu ocazia analizării apelului promovat de reclamanți, în lipsa unei precizări de acțiune formulată în fața primei instanțe, în Dosar nr. 1090/2004 al Tribunalului Cluj, prin care să se solicite, în mod explicit, obligarea acestui pârât la despăgubiri bănești, coroborat cu modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, Titlul VII, despăgubirile cuvenite reclamanților vor fi acordate în condițiile acestui act normativ.

IV. Apelul formulat de intervenienții accesorii F.A.M., R.M., SC D.C. SRL, SC L.I.E. SRL și SC S.I. SRL, vizează următoarele aspecte: admiterea excepției tardivității contestației; excepția lipsei calității de persoană îndreptățită a reclamantei O.E.A., iar, pe fondul cauzei, aspectele vizând notificarea, respectiv faptul că aceasta nu a fost semnată de către reclamanți, iar, la data formulării ei, niciunul dintre reclamanți nu avea vreun mandatar împuternicit să revendice imobilul în litigiu. Totodată, cu ocazia susținerii apelului, intervenienta accesorie SC L.I.E. SRL a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului H.T.C.

Toate aceste aspecte au fost anterior abordate, cu ocazia analizării apelului promovat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca (vezi pct. II din prezentele considerente), întrucât lipsa dovezii calității de moștenitori ai proprietarului tabular, tardivitatea formulării contestației și faptul că semnătura de pe notificare nu-i aparține reclamantei O.E.A. au fost invocate în apelul promovat de acest pârât. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului H.T.C., invocată de intervenienta accesorie SC L.I.E. SRL, aceasta va fi respinsă. Așa cum reiese din dispozitivul sentinței apelate, această excepție a fost admisă, reiterarea sa în apel, cu ocazia susținerii apelului, după închiderea dezbaterilor, fiind total nefondată.

Reclamantul H.T.C., care putea justifica un interes în a ataca această dispoziție, nu a promovat apel. Toate considerentele expuse cu ocazia analizării apelului pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca își păstrează valabilitatea și pentru că apelul intervenientilor accesorii vizează exact aceleași aspecte, astfel încât acesta a fost respins. V. În ce privește apelul intervenientului C.G.M., care invocă faptul că nu este implicat în acest proces, a fost respins, ca nefondat. Intervenientul nu invocă nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței. Așa cum reiese din dispozitivul sentinței apelate, cererea sa de intervenție accesorie, formulată în dosarul de fond nr. 1090/2004 al Tribunalului Cluj, a fost anulată, în urma admiterii excepției lipsei calității de mandatar al avocatului pentru acest intervenient accesoriu, chiriaș al apartamentului nr. VV, care a fost restituit în natură reclamanților.

Întrucât măsura restituirii în natură a acestui apartament, care nu a fost înstrăinat, fiind în continuare în proprietatea Statului Român, este legală, prin prisma prevederilor art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la momentul formulării prezentei plângeri, apelul formulat de acest intervenient a fost respins ca nefondat. Celelalte dispoziții din sentința apelată, referitoare la anularea în parte a dispoziției din 18 decembrie 2003, emisă de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, restituirea în natură, în favoarea reclamanților, în cote de câte ½ parte fiecăruia, a apartamentelor libere nr. AA, FF, HH, JJ, MM, PP, UU, VV, AB, CD și a părților indivize comune acestora, la respingerea acțiunii reclamantului H.T.C., pentru lipsa calității procesuale active, precum și a cererii de intervenție formulată de același intervenient, la admiterea excepției lipsei calității de mandatar al avocatului M.V.

pentru intervenientul C.G.M. și anularea cererii de intervenție formulată de către acesta, precum și de respingere a celorlalte cereri de intervenție accesorie, au fost menținute. Intimatul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a fost obligat să le plătească apelanților reclamanți R.B. și O.E.A. suma de 4.264,25 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, reprezentând contravaloarea parțială a costului expertizelor efectuate în cauză, față de împrejurarea că apelul este admis în parte, precum și onorariul avocatului. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții O.E.A. și R.B., și pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin recursul formulat, reclamanții O.E.A. și R.B. au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei nr. 144/A/2011 a Curții de Apel Cluj, în sensul admiterii în integralitate a apelului reclamanților și, pe cale de consecință, schimbarea în parte a sentinței nr. 89/2008 a Tribunalului Cluj, în sensul admiterii în integralitate a plângerii și anulării în integralitate a dispoziției Primarului Municipiului Cluj-Napoca nr. DD/2003, atacată prin prezenta plângere și, în principal: restituirea în natură, în cote legale, a întregului teren în suprafață de 552 m.p., reînscris în CF XX Cluj, nr. top.

QQ, identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 3.146.026 RON, reprezentând despăgubiri aferente apartamentelor nr. BB, CC, DD, EE, GG, II, KK, LL, NN, OO, RR, SS și TT, ce nu mai pot fi retrocedate în natură, precum și la plata sumei de 1.117.923 RON, reprezentând despăgubiri aferente cotelor-părți din teren, corespunzătoare topograficului WW și aferente acestor apartamente, care nu mai pot fi restituite în natură, conform raportului de expertiza din 28 mai 2009; În subsidiar, doar în ipoteza în care nu se va dispune restituirea în natură a terenului, în suprafață de 552 m.p., reclamanții au solicitat obligarea Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1.328.112 RON, reprezentând cuantumul despăgubirilor aferente terenului în suprafață de 552 m.p.; la plata sumei de 3.146.026 RON, reprezentând despăgubiri aferente apartamentelor nr. BB, CC, DD, EE, GG, II, KK, LL, NN, OO, RR, SS și TT, ce nu mai pot fi retrocedate în natură, precum și la plata sumei de 1.117.923 RON, reprezentând despăgubiri aferente cotelor-părți din teren, corespunzătoare topograficului WW și aferente acestor apartamente, care nu mai pot fi restituite în natură (calculate conform raportului de expertiza din 28 mai 2009), menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au susținut următoarele: 1) Un prim motiv de nelegalitate constă în lipsa oricărei soluții date excepției inadmisibilității cererii reclamanților de obligare a Ministerului Finanțelor Publice la plata despăgubirilor solicitate prin petitele acțiunii. Astfel, deși instanța de apel a invocat din oficiu, la termenul din 18 februarie 2011, această excepție, în concret, dispozitivul deciziei recurate nu conține nici o referința privitoare la soluția dată acestei excepții, deși instanța de apel a unit-o cu fondul. În ceea ce privește acest aspect, reclamanții au susținut că au arătat în mod expres, în fața instanței de apel, că „extinderea de acțiune", depusă la 02 aprilie 2004, are valoarea unui petit de obligare a Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, la plata despăgubirilor, reprezentând valoarea de circulație a imobilelor.

Or, în temeiul principiului disponibilității, reclamanții sunt cei care stabilesc cadrul procesual, nicidecum instanța de judecată, care este chemată doar să soluționeze petitele formulate. 2) Instanța de apel a confundat în mod inexplicabil statuările rapoartelor de expertiză de evaluare efectuate în cauză, expresia acestei confuzii fiind dispozitivul deciziei pronunțate în apel privitoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamanți. Astfel, pentru imobilele apartamente ce nu mai pot fi restituite în natură (apartamentele nr. BB, CC, DD, EE, GG, II, KK, LL, NN, RR, SS și TT din Cluj-Napoca), exista o singură evaluare efectuată de expert T.M., în conformitate cu care valoarea totală a apartamentelor menționate este de 3.146.026 RON, așa cum rezultă și din petitele formulate constant de reclamanți.

În mod surprinzător, instanța de apel „confundă" această valoare cu cea aferentă cotelor-părți din teren, corespunzătoare topograficului WW și aferente acestor apartamente (valoare care, în prima expertiză M., din 28 mai 2009, este de 1.117.923 RON, iar, în răspunsul la obiecțiuni al aceluiași expert, este de 608.213 RON). Se impune așadar, acordarea de despăgubiri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești, în cuantum de 3.146.026 RON, pentru imobilele apartamente ce nu mai pot fi restituite, prin obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata acestor despăgubiri. În același sens, s-a criticat faptul că instanța de apel nu acordă nici o despăgubire reclamanților cu privire la cotele-părți din teren, corespunzătoare topograficului WW și aferente acestor apartamente, deși au solicitat acest lucru, astfel încât se impune acordarea sumei de 1.117.923 RON, reprezentând măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești.

În ce privește valorile utilizate de instanța fondului la acordarea de despăgubiri pentru cotele de teren aferente apartamentelor ce nu mai pot fi restituite (608.213 RON, în loc de 1.117.923 RON, cât au solicitat reclamanții), Curtea de Apel Cluj „nu a înțeles că expertul M. a efectuat două variante distincte (cuprinse în raportul său de expertiză judiciară din 28 mai 2009, respectiv în răspunsul la obiecțiunile pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca din 22 iulie 2009), varianta cuprinsă în raportul de expertiză de evaluare din 28 mai 2009 fiind cea care corespunde punctului de vedere al expertului, în timp ce varianta a doua (cuprinsă în răspunsul la obiecțiunile pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca) este efectuată la solicitarea acestui pârât, fără ca expertul să-și însușească acest punct de vedere.

Reclamanții au criticat și soluția respingerii solicitării de restituire în natură a suprafeței de 552 m.p. teren, situat în Cluj-Napoca, aferent nr. top. QQ, în condițiile în care expertul M.I. a arătat că întregul teren, în suprafața de 552 m.p., este liber de construcții, putând fi restituit în natură. Cu toate acestea, instanța de apel a acordat doar măsuri reparatorii prin echivalent, deși terenul - curte interioară al imobilului - nu a fost înstrăinat niciodată către proprietarii apartamentelor ce nu au mai putut fi restituite, contractele de vânzare-cumpărare ale acestor apartamente necuprinzând nici o porțiune din curtea interioară a imobilului, acestea vizând doar apartamentele și părțile indivize comune ale acestora.

În aceste condiții, instanțele fondului au încălcat legea, respectiv principiul restituirii în natură, în integralitate a imobilelor, atunci când acest lucru este posibil, putându-se eventual institui un drept de servitute de trecere în favoarea proprietarilor apartamentelor ce nu au fost restituite în natură reclamanților. Recurenții reclamanți au precizat că doar în subsidiar, în ipoteza în care instanța de recurs va achiesa la punctul de vedere al instanței fondului, sunt de acord să primească contravaloarea imobilului teren în suprafața de 552 m.p., care este de 1.328.112 RON (2406 RON/m.p. x 552 m.p.), conform raportului de expertiză efectuat de expert M.I., și nu a valorilor din răspunsul la obiecțiuni al aceluiași expert.

Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile nr. 144/A/2011, în sensul de a se admite apelul Ministerului Finanțelor Publice și de a se respinge în tot acțiunea împotriva Ministerului Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive, iar, pe fond, ca neîntemeiată. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ., recurentul pârât a susținut că dispozitivul deciziei recurate prevede expres că a fost stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele ce nu pot fi restituite, sume care urmează să fie achitate în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, astfel că, potrivit acestui temei legal, Ministerul Finanțelor Publice nu are nicio obligație de plată, neavând calitate procesuală pasivă.

Așadar, în chiar cuprinsul deciziei recurate, Curtea de Apel Cluj a explicat că dispoziția de obligare a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata către reclamanți a despăgubirilor bănești urmează a fi înlăturată, întrucât reclamanții au formulat o extindere de acțiune, chemând în judecată, în calitate de pârât, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, numai pentru opozabilitatea hotărârii. Sub aspectul înlăturării din sentința civilă nr. 89 din 19 februarie 2008 a dispoziției referitoare la obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, soluția este legală și temeinică, însă, în ceea ce privește respingerea apelului Ministerului Finanțelor Publice, prin care au solicitat să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât-intimat, soluția nu este legală.

Faptul că a fost stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, respectiv s-au stabilit sume care urmează să fie achitate în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 și în baza unei expertize de evaluare întocmite de expert M.I. reprezintă, de asemenea, în opinia acestui recurent, o soluție nelegală, întrucât „proba expertizei", precum și dispozitivul nu au fost pronunțate în contradictoriu cu părțile abilitate prin lege - Titlul VII al Legii nr. 247/2005 - care, în speță, sunt: Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Pârâtul Primarul Municipiului Cluj - Napoca a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii introductive.

Recurentul a susținut că soluția pronunțată de către instanța de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. I. Instanța de apel a soluționat în mod greșit problema calității de moștenitori a reclamanților după fostul proprietar tabular, interpretând eronat actele de acceptare a succesiunilor succesive. Astfel, din probatoriile administrate în cauză, a rezultat faptul că imobilul în litigiu a aparținut numitei S.V., care, în lipsa descendenților, a testat întreaga sa avere în favoarea surorilor sale, M.M. și H.T. Numita B.D., fiica lui M.M., a acceptat tacit succesiunea după mama sa, singurul moștenitor al defunctului B.D.

fiind B.R.A.D., iar, după decesul acestuia, în timpul procesului, calitate de moștenitor are R.B. În privința reclamantei O.E.A., aceasta are calitatea de moștenitoare după numita H.T., iar, din certificatul de moștenitor depus la dosarul cauzei, a rezultat că H.T.T. - fiu, este renunțător la moștenire. Instanța de apel a făcut o greșita interpretare a art. 4 din Legea nr. 10/2001, atunci când a apreciat că formularea notificării de către reclamanți echivalează cu un act de acceptare a succesiunii, întrucât reclamanții nu au produs vreo probă, din care să rezulte calitatea de moștenitori acceptanți ai succesiunii în privința antecesorilor acestora. Or, lipsa calității de moștenitoare acceptante a surorilor def.

S.V. înlătură de la moștenire pe antecesorii reclamanților, iar, pe cale de consecință, aceștia nu pot avea calitatea de persoane îndreptățite la moștenire. II. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite de către instanța de apel pentru apartamentele care nu pot fi restituite în natură și pentru terenul în suprafață de 552 m.p., s-a invocat faptul că instanța a făcut o greșită aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Astfel, stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru aceste imobile urmează procedura stabilită în art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În acest context, stabilirea cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate reclamanților, fără să fi fost chemate în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, contravine principiului contradictorialității, mai ales în condițiile în care Primarul Municipiului Cluj-Napoca, ca entitate învestită cu soluționarea notificărilor, doar propune autorităților la care s-a făcut referire acordarea de despăgubiri, urmând ca acestea să stabilească efectiv cuantumul lor. Pe de altă parte, raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul M.I. stabilește o valoare a despăgubirilor exagerată, atât în raport cu momentul la care a fost efectuată, respectiv în anul 2007, în Dosarul nr. 4480/117/2007, cât și în raport cu momentul la care a fost pronunțată soluția instanței de apel.

Astfel, deși obiectiunile pe care le-a formulat cu privire la expertiza au fost pertinente, instanța le-a ignorat în totalitate. Reclamanții au formulat întâmpinare, în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., solicitând respingerea recursului declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerului Finanțelor Publice, ca lipsit de interes și a recursului declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, ca nefondat. Asupra recursului declarat de reclamanții O.E.A.

și R.B.: Primul motiv de recurs, prin care se critică nesoluționarea excepției inadmisibilității cererii reclamanților de obligare a Ministerului Finanțelor Publice la plata despăgubirilor solicitate prin petitele acțiunii, invocată ex officio de către instanță, este nefondat pentru următoarele argumente: Sub un prim aspect, se constată că inadmisibilitatea nu reprezintă o veritabilă excepție în sistemul procesual civil, decât în anumite situații determinate, ce nu se regăsesc în cauză, astfel încât aceasta nu trebuie să primească, în dispozitivul deciziei recurate, o soluție distinctă. Sub un al doilea aspect, se poate observa că instanța de apel a analizat în mod explicit raportul juridic ce s-ar fi putut naște între reclamați și Statul Român, prin Ministerului Finanțelor Publice, prin efectul „extinderii acțiunii", astfel încât nu se poate susține, în mod valid, o eventuală nepronunțare asupra acestei probleme de drept.

Nu în ultimul rând, eventuala nepronunțare asupra inadmisibilității acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerului Finanțelor Publice nu putea fi invocată decât de acest pârât, acesta putând susține o posibilă vătămare a drepturilor sale procesuale. Conchizând, nu s-a încălcat, în cauză, principiului disponibilității, astfel cum, nelegal, pretind reclamanții recurenți, întrucât acest principiu nu poate funcționa decât cu respectarea rigorilor legale privind conținutul cererilor de chemare în judecată și momentele procesuale până la care pot fi formulate precizări sau modificări ale cadrului procesual, sub aspect subiectiv (al părților) sau obiectiv (al obiectului cererii de chemare în judecată).

Analizând cel de-al doilea motiv, instanța de recurs constată că, prin intermediul său, nu se invocă o veritabilă critică de nelegalitate, ci se fac referiri la așa numitele „confuzii" ale instanței de apel, privind statuările rapoartelor de expertiză imobiliare evaluatorii asupra valorii apartamentelor în litigiu. Astfel, contrar exigențelor procedurale din materia recursului, prin motivele formulate, reclamanții aduc în dezbaterea judiciară aspecte legate de probațiune și de stabilire a elementelor de fapt, pe baza probelor administrate. Or, în actuala structură a recursului, nu pot fi cenzurate decât criticile de nelegalitate circumscrise motivelor de recurs reglementate în mod exhaustiv de lege, în art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., iar nu și criticile de netemeinicie pe care părțile înțeleg să le invoce. În același sens, motivele de recurs prin care se puteau invoca nepronunțarea asupra unei dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.) sau interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză (pct. 11 al art. 304 C. proc. civ.), pe care, în realitate, se sprijină recurenții reclamanți, au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005 și nu mai pot constitui obiect al analizei în recurs.

Aceleași argumente sunt aplicabile mutatis mutandis și pentru respingerea celui de-al treilea motiv de recurs invocat de reclamanți privind valorile utilizate de instanța fondului la acordarea despăgubirilor pentru cotele de teren aferente apartamentelor ce nu mai pot fi restituite, întrucât instanța de recurs nu poate cenzura modul de calcul al instanțelor fondului sau variantele expertizelor administrate în cauză, în condiții de legalitate, cu respectarea garanțiilor procesuale, alese de aceste instanțe, motivat, întrucât aceste critici nu vizează aspecte legate de aplicarea greșită a legii, ci tind, în fapt, la o devoluare a fondului fie pe motiv de omisiune a cercetării unui mijloc de probă, fie pe considerente legate de modalitatea în care au fost interpretate probele administrate.

Critica privind soluția respingerii solicitării de restituire în natură a suprafeței de 552 m.p. teren, situat în Cluj-Napoca, aferent nr. top. QQ, în condițiile în care expertul M.I. a arătat că întregul teren, în suprafața de 552 m.p., este liber de construcții, putând fi restituit în natură, soluție ce ar încălca principiul restituirii în natură, impus de Legea nr. 10/2001, este, de asemenea, nefondată. Astfel, contrar susținerii reclamanților, din expertiza topografică efectuată în cursul judecării apelului, în Dosar nr. 4480/117/2007, a rezultat că terenul în suprafața de 552 m.p., ce face obiectul litigiului, constituie curte interioară și este folosită în comun cu proprietarii imobilului cu nr. top nou WW, având destinație mixtă - locuințe, comerț și instituții administrative.

În acest sens, simplul fapt că această curte nu ar fi ocupată de construcții nu determină în mod cauzal restituirea sa în natură, câtă vreme s-a apreciat, în mod legal, de către instanța de apel că această parcelă este destinată exploatării întregii construcții, aflată, în prezent, în proprietatea mai multor persoane, că suprafață de teren nu poate fi folosită separat și, în raport de suprafața și amplasamentul său (552 m.p., curte interioară, ultracentral), nici nu poate constitui teren construibil. Astfel, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) și ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, este necesar a se face distincția între noțiunile de „teren liber" și „teren liber ce poate fi restituit în natură", știut fiind că posibilitatea restituirii în natură a terenului liber este subordonată afectațiunii sale.

Or, în cauză, restituirea în natură a suprafeței de 552 m.p., având categoria de folosință „curte interioară", ar fi de natură a afecta funcțional spațiul conceput a deservi nevoile comunității. În acest context, referitor la observațiile recurenților reclamanți, conform cărora s-ar putea dispune restituirea în natură a suprafeței de teren de 552 m.p., corelativ cu impunerea unei servituți de trecere, instanța de recurs subliniază că, în procedura reglementată de legea specială, declanșată prin institui o servitute, în absența unei reglementări exprese în acest sens. Cât privește modul de calcul al despăgubirilor acordate de instanța de apel pentru acest teren, criticat de către reclamanți, Înalta Curte reamintește că acest aspect nu reprezintă un aspect de nelegalitate care să poată fi supus cenzurii instanței de recurs, în raport de rigorile acestei căi extraordinare de atac.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt operante motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., invocate în mod formal de către recurenții reclamanți O.E.A. și R.B., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarate de aceștia împotriva deciziei nr. 144A din 18 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Asupra recursului declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca: Analizând motivul de recurs prin care se invocă faptul că instanța de apel a soluționat în mod greșit problema calității de moștenitori a reclamanților după fostul proprietar tabular, interpretând eronat actele de acceptare a succesiunilor succesive, Înalta Curte constată că, în apel, după rejudecare, reclamanții au completat probațiunea având ca teză probatorie dovedirea faptului că sunt moștenitorii proprietarei tabulare, S.V., prin depunerea certificatelor de moștenitor din 25 aprilie 1988 și din 2 iunie 1981. Astfel, instanța de apel a reținut în mod corect că proprietara tabulară S.V., născută A. nu a avut descendenți, având numai moștenitori colaterali, respectiv surorile A.V., căsătorită M. și A.T., căsătorită H. În acest sens, M.M.

a avut ca moștenitoare pe descendenta sa, M.M., căsătorită B., care, la deces, a lăsat ca moștenitor pe reclamantul B.R.A.D., decedat în timpul procesului, acțiunea fiind continuată de moștenitorul acestuia, R.B., recurent reclamant în prezenta cauză. Sora proprietarei tabulare, H.T., a avut doi descendenți, T.H. și H.M.E., căsătorită B.A. Reclamanta O.E.A. este descendentă de gradul I a numitei B.A.M.E., purtând acest nume după căsătorie. Cum, în cauză, s-a realizat dovada calității de succesori a reclamanților recurenți, aceștia sunt persoane îndreptățite la măsurile reparatorii reglementate de legea specială, în înțelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel încât este legală statuarea instanței de apel sub acest aspect.

Critica privind stabilirea de către instanța de apel a cuantumului despăgubirilor, pentru apartamentele care nu pot fi restituite în natură și pentru terenul în suprafață de 552 m.p., în considerarea greșitei aplicări a Titlului VII al Legii nr. 247/2005, va fi respinsă ca nefondată, întrucât dispoziția de respingere a notificării, fiind emisă la data de 18 decembrie 2003, devine incidență decizia nr. LII (52) din 4 iunie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Astfel, în măsura în care, în cazul notificărilor soluționate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, contestațiile privesc nu doar îndreptățirea persoanelor la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, ci și, după caz, natura sau întinderea acestora, ipoteza dedusă judecății, instanțele se vor pronunța asupra contestațiilor în limitele învestirii lor, în baza principiului plenitudinii de competență, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului de acces la instanță. Critica raportată la valoarea exagerată a despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul M.I. reprezintă o critică de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, care ignoră caracterul extraordinar al recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., astfel încât aceasta nu poate constitui obiect al analizei în prezentul recurs. Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 144A din 18 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Asupra recursului declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice: Analizând principala critică invocată, respectiv cea care vizează legitimarea procesuală pasivă a acestui pârât în raportul juridic dedus judecății, Înalta Curte o găsește fondată, pentru considerentele ce vor succede: Sub un prim aspect, se poate observa că instanța de apel, ignorând dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., nu a tranșat problema legitimării procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, deși această rezolvare s-ar fi impus cu prioritate, astfel încât, din perspectiva legalității soluției pronunțate în cauză, nu poate fi privit ca lipsit de interes recursul declarat de acest pârât. Raportându-ne la obiectul cererii de chemare în judecată - contestație împotriva unei dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001 - este evident că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice nu justifică, în speță, calitate procesuală pasivă, neputând fi obligat în raportul juridic dedus judecății. În acest sens, contestația întemeiată pe dispozițiile art. 26