ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3499/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Încheierea pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2006, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar prin Sentința civilă nr. 295 din 29 mai 2008 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.V.N. împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca și în consecință: A dispus anularea dispoziției de respingere a Notificării nr. 1742 din 11 mai 2006 emisă de pârât. A stabilit în favoarea reclamantului dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, str. D, județul Cluj, înscris inițial în CF nr. X Cluj, nr. top X1, după cum urmează: - a restituit în natură reclamantului imobilul teren identificat în CF nr. X Cluj, nr. top actual … - în suprafață de 50 mp, nr. top actual … - în suprafață de 596,06 mp, precum și apartamentele nr. 5 și 6 identificate în CF ind.

nr… Cluj-Napoca, nr. top … și, respectiv … , cu părțile comune indivize aferente înscrise în CF col. nr… Cluj-Napoca; - a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului, astfel dobândit, cu titlu de lege, asupra imobilului teren identificat în CF nr. X Cluj, nr. top … și nr. top … , conform tabelului de mișcare parcelară anexă la completarea la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert T.M., care face parte integrantă din prezenta sentință, și asupra apartamentelor nr. 5 și 6 identificate în CF ind. nr… Cluj-Napoca, nr. top … și, respectiv … , cu părțile comune indivize aferente înscrise în CF col.

nr… Cluj-Napoca; - a stabilit dreptul reclamantului la despăgubiri în sumă totală de 4.417.970 euro, ce vor fi achitate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru partea din imobilul mai sus identificat, ce nu poate fi restituită în natură. A respins cererea reclamantului privind acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele tipografice preluate în proprietatea Statului Român. A admis în parte cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 1.960 RON.

Prin Decizia civilă nr. 291/A din 10 noiembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a admis în parte apelurile declarate de reclamant și de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței sus-menționate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: - a dispus restituirea în natură și a apartamentelor nr. 1 și 3, situate în Cluj-Napoca, Calea D, înscrise în CF ind. nr… Cluj, nr. top… și nr. top… ; - a înlăturat dispoziția din sentință privind cuantumul despăgubirilor; - a menținut restul dispozițiilor sentinței. A respins apelul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva aceleiași sentințe.

A respins cererea apelantului-reclamant privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Prin Decizia nr. 2000 din 24 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei curții de apel, pe care a casat-o, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, pentru ca aceasta să stabilească situația juridică actuală a imobilului litigios, precum și dacă autorul reclamantului era unicul asociat al tipografiei sau dimpotrivă, dacă alături de acesta mai existau și alte persoane asociate, urmând ca în funcție de rezultatul acestor verificări jurisdicționale să stabilească și natura măsurilor reparatorii cuvenite, corespunzător textelor de lege incidente.

În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a pronunțat Decizia nr. 199/A din 25 martie 2011, prin care a admis în parte apelurile declarate de pârâți și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: A înlăturat dispozițiile din sentință referitoare la: restituirea în natură în favoarea reclamantului a imobilului teren identificat în CF nr. X Cluj, nr. top actual … în suprafață de 50 mp, nr. top actual … în suprafață de 596,06 mp, precum și a apartamentelor nr. 5 și 6 identificate în CF individual nr… Cluj-Napoca, nr. top…

și … , cu părți indivize comune înscrise în CF colectivă nr… Cluj-Napoca; intabularea dreptului reclamantului asupra acestor imobile; stabilirea dreptului reclamantului la despăgubiri în sumă totală de 4.417.970 euro ce vor fi achitate în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru partea din imobil ce nu poate fi restituită în natură A menținut restul dispozițiilor sentinței. A stabilit că reclamantul este persoană îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, corespunzătoare cotei de participare a antecesorului H.T. la Firma „C.R.” în anul 1948 și raportat la valoarea acțiunilor aceleiași firme la data preluării imobilului în baza Decretului prezidențial nr. 150/1948, actualizate la data acordării efective a măsurilor reparatorii.

A admis în parte cererile de intervenție în interesul pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca, formulate de intervenienții S.A., S.E., M.C.I., M.C.N., P.M. și SC N.S. SRL, în limitele admiterii apelului pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca. A luat act de renunțarea reclamantului la judecarea apelului său.

Pentru a decide astfel, curtea a reținut că la momentul preluării Firmei „C.R.”, respectiv 28 iulie 1948, aceasta avea trei asociați, autorul reclamantului și încă alte două persoane, situație în care devin incidente prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 31 alin. (1) și art. 18 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, în baza cărora reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, corespunzătoare cotei de participare a antecesorului la data preluării abuzive și raportat la valoarea acțiunilor firmei la aceeași dată, actualizate la momentul acordării efective a măsurilor reparatorii.

Curtea a stabilit că această modalitate de stabilire a despăgubirilor se impune, pe de o parte, față de statuarea irevocabilă a instanței supreme, conform căreia reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, iar, pe de altă parte, față de pasivitatea reclamantului, care nu a făcut demersuri pentru a dovedi cota de participare a antecesorului său la Firma „C.R.” la data preluării și valoarea acțiunilor la aceeași dată. Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs, în termen legal, pârâții. I. Recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cu titlu preliminar, recurenta a arătat că are interes să promoveze prezentul recurs, chiar dacă, în speță, a fost admisă excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Astfel, deși prin hotărârile de fond și apel s-a anulat dispoziția emisă de primar în soluționarea notificării reclamantului, în mod nelegal instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 10/2001, a stabilit că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Or, dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 302/2009, prevăd că pentru ipoteza art. 3 alin. (1) lit. b) din lege, măsurile reparatorii prin echivalent se propun de instituția publică implicată în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după caz, prin ordinul ministrului finanțelor publice, în cazul în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate nu mai există, nu poate fi identificată, ori nu a existat o asemenea continuitate.

Prin urmare, pentru ipoteza art. 3 alin. (1) lit. b) din lege, AVAS trebuie să răspundă, iar nu primarul, AVAS având și competența de calculare a despăgubirilor cuvenite persoanei îndreptățite. CCSD nu poate calcula ea despăgubirile în această ipoteză, neputându-se substitui entității competente anume învestite de legiuitor, potrivit art. 31, să stabilească măsurile reparatorii. La pronunțarea hotărârii, instanța de apel nu a respectat dispozițiile art. 31 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001 și cele ale art. 16 alin. (8) și (9) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Conform art. 31 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, în situația în care persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, măsurile reparatorii vor consta în propunerea ce se va face de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, operațiune efectuată în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil. Prin Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, la pct. 31.1 - 31.6.10 a fost stabilită întreaga procedură prin care entitatea competentă - AVAS - va stabili valoarea despăgubirilor, urmând ca ulterior să emită o decizie prin care să propună aceste măsuri reparatorii.

După emiterea deciziei prin care se propun măsuri reparatorii în condițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001, dosarele de despăgubire însoțite de deciziile respective sunt transmise Secretariatului Comisiei Centrale în vederea parcurgerii procedurii prevăzută de art. 16 alin. (8) și (9) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Potrivit art. 16 alin. (8) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ulterior înaintării dosarelor de despăgubire de către entitatea care a stabilit măsurile reparatorii, potrivit art. 31 din Legea nr. 10/2001 (în speță, AVAS), Comisia Centrală va emite titlul de despăgubire până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

După emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Centrală, acesta va fi valorificat de către titular potrivit art. 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, fie prin opțiunea de despăgubiri în numerar, fie prin acțiuni la Fondul Proprietatea, fie combinat cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 62/2010. Prin urmare, față de dispozițiile legale sus-menționate, măsurile dispuse de către instanța de apel, respectiv măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, corespunzătoare cotei de participare a antecesorului reclamantului la Firma „C.R.” la data preluării abuzive și raportat la valoarea acțiunilor firmei la aceeași dată, actualizate la momentul acordării efective a măsurilor reparatorii, sunt nelegale.

Ceea ce trebuia să dispună instanța de apel după anularea dispoziției emise de primar, era obligarea acestuia la emiterea unei dispoziții de declinare a competenței de soluționare a notificării în favoarea uneia dintre entitățile menționate la art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Din acest punct de vedere, hotărârea nu poate fi pusă în executare, întrucât în ipoteza din speță AVAS calculează despăgubirile, iar nu Comisia Centrală. Pe de altă parte, decizia recurată este nelegală și sub aspectul modului cum stabilește dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv fără determinarea cotei de participare a antecesorului la Firma „C.R.” la data preluării abuzive. Mai mult, instanța stabilește ca acest drept abstract să se acorde în condițiile Titlului VII, actualizat la data acordării efective a măsurilor reparatorii, soluție care nu se găsește nici în dispozițiile Legii nr. 10/2001, nici în cele ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

II. Recurentul-pârât Primarul municipiului Cluj-Napoca a invocat, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând următoarele: În mod nelegal, instanța de apel nu a modificat sentința de fond, în sensul exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care cuantumul acestor cheltuieli, 1.960 RON, este exagerat de mare. Astfel, dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. instituie o limitare în ceea ce privește onorariul de avocat, tocmai pentru a se asigura o echivalență între munca prestată și onorariu. În acest sens, prin Decizia Curții Constituționale nr. 492 din 8 iunie 2006, publicată în M. Of.

nr. 583 din 5 iulie 2006, s-a reținut că „prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil.

Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.” În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute și în limita unui cuantum rezonabil.

Asupra excepției lipsei de interes în promovarea recursului de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD), supusă dezbaterii părților în ședința publică din 18 mai 2012, Înalta Curte reține următoarele: Prin Încheierea de ședință 8 decembrie 2006, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CCSD, reținând că această pârâtă nu se legitimează procesual pasiv în prezenta cauză, ce are ca obiect contestație împotriva dispoziției emise în procedura administrativă a Legii nr. 10/2001, întrucât nu are calitatea de emitent al dispoziției contestate. Soluția din această încheiere a intrat în puterea lucrului judecat, nefiind atacată prin intermediul căilor de atac de către partea interesată, respectiv pârâta CCSD.

Astfel, pârâta CCSD a formulat apel, dar nu cu privire la soluția de admitere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, ci exclusiv cu privire la fondul cauzei. Ignorând că pârâta CCSD nu putea formula critici pe fond, în raport de soluția pronunțată față de ea de prima instanță, curtea de apel a admis în parte și apelul acestei pârâte, în sarcina căreia nu a stabilit, însă, vreo obligație. În recurs, pârâta CCSD critică soluția dată pe fondul cauzei, deși ea nu a fost obligată la nimic în raportul juridic dedus judecății. Or, în condițiile în care la fond s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CCSD, soluție neatacată în căile de atac, iar în apel nu s-a stabilit nicio obligație în sarcina pârâtei CCSD, această parte nu poate obține niciun folos practic prin exercitarea recursului, astfel că recursul pe care l-a promovat este lipsit de interes.

Recurenta-pârâtă încearcă să-și justifice interesul în promovarea recursului prin aceea că soluția dată în cauză contestației formulate de reclamant împotriva dispoziției de soluționare a notificării în procedura administrativă a Legii nr. 10/2001, nu ar putea fi pusă de ea în executare în procedura Titlului VII al Legii nr. 247/2007. Rezultă că interesul pe care îl invocă recurenta-pârâtă nu este unul născut și actual, întrucât nu este legat de faza administrativă de soluționare a notificării și, deci, de prezentul litigiu, care are ca obiect contestație împotriva actului final al procedurii administrative a Legii nr. 10/2001. Acest interes, argumentat de parte cu trimitere la o etapă ulterioară celei administrative a Legii nr. 10/2001, și anume etapa execuțională prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în legătură cu care nu poartă prezentul litigiu, este astfel unul eventual, viitor.

Or, una dintre cerințele interesului, ca și condiție de exercițiu a cererii în justiție, este ca acesta să fie născut și actual, adică să existe la momentul în care este formulată cererea, pentru că rolul judecătorului este de a rezolva litigii deja născute. Un interes eventual, viitor, ca și un interes care a trecut, a fost depășit, nu poate fi luat în considerare. În concluzie, Înalta Curte urmează să respingă recursul pârâtei CCSD, ca lipsit de interes. II. Examinând recursul pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca sub aspect formal, din punctul de vedere al posibilității de încadrare a criticilor formulate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., chestiune pusă în discuția părților în ședința publică din 18 mai 2012, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. În speță, deși recurentul a invocat prin cererea sa de recurs motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., din dezvoltarea criticilor formulate nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor pe care acest motiv le reglementează - lipsa de temei legal a hotărârii atacate/pronunțarea hotărârii atacate cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel, recurentul contestă menținerea de către instanța de apel a soluției fondului de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, dar nu pentru că nu ar datora cheltuieli de judecată în raport de soluția pronunțată pe fondul cauzei, ci pentru că instanța nu ar fi făcut o corectă apreciere a proporționalității care trebuie să existe între cuantumul onorariului de avocat inclus în cheltuielile de judecată și munca prestată de avocat în proces, pe baza căreia instanța poate reduce onorariul de avocat, conform criteriilor prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. Aceste aserțiuni nu se constituie, însă, în critici de nelegalitate susceptibile de încadrare în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât chestiunea invocată de recurent, aceea a proporționalității onorariul de avocat cu complexitatea cauzei și cu munca prestată de avocat, nu pune în discuție legalitatea hotărârii atacate, ci temeinicia acesteia. Astfel, stabilirea proporționalității onorariului avocațial cu complexitatea cauzei și cu munca prestată de avocat, reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanțelor de fond prin raportare la criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Fiind vorba despre o chestiune de fapt, iar nu de drept, ea nu poate fi cenzurată în recurs, cale extraordinară de atac în care cenzura instanței se poate face, conform art. 304 C. proc.

civ., exclusiv sub aspectul legalității, nu și al temeiniciei hotărârii atacate. În consecință, criticile formulate de recurent pe aspectul cheltuielilor de judecată nu se încadrează în cazul de nelegalitate indicat prin cererea de recurs - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nici în alt caz de nelegalitate dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recurs. Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurentul-pârât Primarul municipiului Cluj nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte va constata nulitatea recursului acestei părți, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Deciziei nr. 199/A din 25 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Constată nul recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2012. Procesat de GGC - LM