ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4745/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă în instanță înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a, la data de 27 iunie 2006, reclamantul D.N. în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N. SA a solicitat obligarea pârâtei să-i elibereze un certificat prin care să-și dea acordul pentru Planul Urbanistic Zonal Glina pentru Tarlaua 11, parcela 12 (T.11, P.12), acord care îi este necesar în vederea obținerii autorizației de construire pentru edificarea unui imobil P+1 pe terenul proprietatea sa, cât și obligarea pârâtei la penalități în valoare de 100 lei (RON) pe zi de întârziere până la eliberarea efectivă a actului respectiv.

În motivare, reclamantul a arătat că urmare cererii formulată către pârâtă prin care a solicitat acordul pentru PUZ, aceasta i-a dat un răspuns evaziv și nefavorabil. Reclamantul a mai arătat că împreună cu soția este proprietarul unui teren în suprafață de 400 mp intravilan, situat în comuna Glina, sat Cățelu, în Tarlaua 11, parcela 12, dobândit prin contract de vânzare-cumpărare, teren limitrof autostrăzii București-Constanța, pe care dorește să edifice o construcție P+1 și este împiedicat în realizarea acesteia de reticența pârâtei. Reclamantul a invocat dreptul său de proprietate, cât și prevederile O.G. nr. 43/1997 republicată, cu modificări, art. 17 lit. a) și b), lege care nu prevede nici o interdicție în a construi, ci impune doar anumite condiții.

În urma declinării competenței de către Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1753 din 20 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului D.N. în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N., cu sediul în București, astfel cum a fost precizată în fața curții de apel. A obligat pârâta să soluționeze cererea reclamantului în sensul celor solicitate, respectiv cu privire la terenul în suprafață de 400 mp intravilan, situat în comuna Glina, sat Cățelu, tarlaua 11, parcela 12, pentru care aceasta a solicitat certificat/ acordul pentru PUZ Glina. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din dovezile de la dosar demonstrează că reclamantul este proprietarul terenului de 400 mp teren situat în comuna Glina, sat Cățelu, T.11, P.12.

S-a mai reținut că pârâta entitate a administrației publice, în raport de răspunsul dat petentului-reclamant la 14 februarie 2006 sub nr. 92/2599 nu a făcut dovada motivelor pentru care nu a răspuns punctual cererii petentului/ reclamant. Astfel, s-a reținut incidența art. 2 alin. (2) coroborat cu art. 8 alin. (1), teza II din Legea nr. 554/2004, pârâta urmând a fi obligată să soluționeze cererea reclamantului în sensul celor solicitate, respectiv cu privire la terenul în suprafață de 400 mp intravilan situat în comuna Glina, sat Cățelu, tarlaua 11, parcela 12, pentru care acesta, în raport de condițiile prevăzute de normele în materie, O.G. nr. 43/1997 republicată, cu modificările ulterioare, art. 17 lit. a) și b), a solicitat certificatul/acordul pentru PUZ Glina.

Capătul de cerere din acțiunea introductivă, astfel cum a fost formulată de reclamant privitor la penalități de 100 lei/RON pe zi de întârziere până la eliberarea actului, nu poate fi luat în apreciere, cererea nefiind motivată și dovedită. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs C.N.A.D.N. România. Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a apreciat ca greșită soluția instanței de fond, întrucât în raport de precizările aduse acțiunii inițiale ale reclamantului răspunsurile solicitate de acesta se regăsesc în prevederile legale incidente în cauză.

In acest sens s-a făcut trimitere la art. 6 lit. f) din Ordinul nr. 622 din 23 octombrie 2003 privind aprobarea reglementării tehnice „Normativ privind Proiectarea Autostrăzilor extraurbane", subliniind că terenul proprietate privată al reclamantului se poate afla numai în zona de protecție (legea nepermițând acest lucru în zona de siguranță) așa încât construcția se poate realiza numai cu respectarea prevederilor amintite mai înainte. în plus, s-a arătat că un răspuns competent și complet poate fi dat reclamantului numai în condițiile în care acesta depune întreaga documentație necesară pentru identificarea terenului. Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurentă, dar și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat și va fi respins în consecință pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. Din actele dosarului rezultă că intimatul-reclamant a cerut pârâtei acordul pentru PUZ Glina, tarlaua 11, parcela 12, acord necesar pentru obținerea autorizației de construcție pentru un imobil pe terenul proprietatea sa. Potrivit cererii precizatoare depuse în fața instanței de fond reclamantul a solicitat ca în răspunsul său pârâta să arate: 1) dacă terenul în discuție se află în zona de siguranță sau în zona de protecție a Autostrăzii Soarelui și 2) dacă pe acest teren se poate edifica o construcție de P+1. In mod corect instanța fondului a constatat pe baza probatoriului existent că prin adresa nr. 92/2599 din 14 februarie 2006 pârâta nu a răspuns punctual cererii reclamantului.

Drept consecință s-a reținut incidența art. 2 alin. (2) coroborat cu art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 modificată, reacția C.N.A.D.N., ca unitate aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor conform Anexei nr. 2 Cap. F, pct. 20 la H.G. nr. 367/2007, fiind apreciată ca un refuz nejustificat de soluționare a cererii ce privește exercitarea dreptului de proprietate al intimatului-reclamant. Refuzul de a răspunde își păstrează caracterul de „nejustificat" în sensul legii contenciosului administrativ, cu atât mai mult cu cât pe parcursul judecății pârâta nu a formulat vreo întâmpinare pentru lămurirea, din punctul său de vedere, a situației de fapt și de drept. În acest context, instanța fondului, potrivit competențelor ce-i revin și în limitele sesizării a obligat pârâta să răspundă punctual la solicitările reclamantului ( în strictă legătură cu acordul pentru PUZ Glina), fără să oblige unitatea pârâtă să emită acest acord.

Apărările, dezvoltate de altfel doar prin cererea de recurs, în sensul că prevederile legale sunt clare și că nu este necesar un răspuns explicit la solicitările intimatului-reclamant nu pot fi primite, o astfel de atitudine aducând în mod evident o vătămare dreptului de proprietate al petentului așa cum este acesta garantat și ocrotit de art. 44 din Constituția României. Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.A.D.N. împotriva sentinței civile nr. 1753 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2007. i