ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4745/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introductivă în instanță înregistrată

pe rolul

Tribunalului București, secția a VIII-a, la data de

27 iunie 2006, reclamantul D.N. în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N. SA a

solicitat obligarea pârâtei să-i elibereze un certificat prin care să-și dea

acordul pentru Planul Urbanistic Zonal Glina pentru Tarlaua 11, parcela 12 (T.11,

P.12), acord care îi este necesar în vederea obținerii autorizației de

construire pentru edificarea unui imobil P+1 pe terenul proprietatea sa, cât și

obligarea pârâtei la penalități în valoare de 100 lei (RON) pe zi de întârziere

până la eliberarea efectivă a actului respectiv.

În motivare, reclamantul a arătat că urmare cererii

formulată către pârâtă prin care a solicitat acordul pentru PUZ, aceasta i-a

dat un răspuns evaziv și nefavorabil.

Reclamantul a mai arătat că împreună cu soția este

proprietarul unui teren în suprafață de 400 mp intravilan, situat în comuna

Glina, sat Cățelu, în Tarlaua 11, parcela 12, dobândit prin contract de

vânzare-cumpărare, teren limitrof autostrăzii București-Constanța, pe care

dorește să edifice o construcție P+1 și este împiedicat în realizarea acesteia

de reticența pârâtei.

Reclamantul a invocat dreptul său de proprietate, cât

și prevederile O.G. nr. 43/1997 republicată, cu modificări, art. 17 lit. a) și

b), lege care nu prevede nici o interdicție în a construi, ci impune doar

anumite condiții.

În urma declinării competenței de către Tribunalul

București, prin sentința civilă nr. 1753 din 20 iunie 2007, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

reclamantului D.N. în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N., cu sediul în

București, astfel cum a fost precizată în fața curții de apel.

A obligat pârâta să soluționeze cererea reclamantului

în sensul celor solicitate, respectiv cu privire la terenul în suprafață de 400

mp intravilan, situat în comuna Glina, sat Cățelu, tarlaua 11, parcela 12,

pentru care aceasta a solicitat certificat/ acordul pentru PUZ Glina.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a

reținut că din dovezile de la dosar demonstrează că reclamantul este

proprietarul terenului de 400 mp teren situat în comuna Glina, sat Cățelu, T.11,

P.12.

S-a mai reținut că pârâta entitate a administrației

publice, în raport de răspunsul dat petentului-reclamant la 14 februarie 2006

sub nr. 92/2599 nu a făcut dovada motivelor pentru care nu a răspuns punctual

cererii petentului/ reclamant. Astfel, s-a reținut incidența art. 2 alin. (2)

coroborat cu art. 8 alin. (1), teza

II

din Legea nr. 554/2004, pârâta urmând a fi

obligată să soluționeze cererea reclamantului în sensul celor solicitate,

respectiv cu privire la terenul în suprafață de 400 mp intravilan situat în

comuna Glina, sat Cățelu, tarlaua 11, parcela 12, pentru care acesta, în raport

de condițiile prevăzute de normele în materie, O.G. nr. 43/1997 republicată, cu

modificările ulterioare, art. 17 lit. a) și b), a solicitat

certificatul/acordul pentru PUZ Glina.

Capătul de cerere din acțiunea introductivă, astfel cum

a fost formulată de reclamant privitor la penalități de 100 lei/RON pe zi de

întârziere până la eliberarea actului, nu poate fi luat în apreciere, cererea

nefiind motivată și dovedită.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat

recurs C.N.A.D.N. România.

Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenta a apreciat ca greșită soluția instanței de fond, întrucât

în raport de precizările aduse acțiunii inițiale ale reclamantului răspunsurile

solicitate de acesta se regăsesc în prevederile legale incidente în cauză. In

acest sens s-a făcut trimitere la art. 6 lit. f) din Ordinul nr. 622 din 23

octombrie 2003 privind aprobarea reglementării tehnice „Normativ privind

Proiectarea Autostrăzilor extraurbane", subliniind că terenul proprietate

privată al reclamantului se poate afla numai în zona de protecție (legea

nepermițând acest lucru în zona de siguranță) așa încât construcția se poate

realiza numai cu respectarea prevederilor amintite mai înainte.

în plus, s-a arătat că un răspuns competent și

complet poate fi dat reclamantului numai în condițiile în care acesta depune

întreaga documentație necesară pentru identificarea terenului.

Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de

recurentă, dar și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că recursul este nefondat și va fi respins în

consecință pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Din actele dosarului rezultă că intimatul-reclamant a

cerut pârâtei acordul pentru PUZ Glina, tarlaua 11, parcela 12, acord necesar

pentru obținerea autorizației de construcție pentru un imobil pe terenul

proprietatea sa.

Potrivit cererii precizatoare depuse în fața

instanței de fond reclamantul a solicitat ca în răspunsul său pârâta să arate:

1) dacă terenul în discuție se află în zona de siguranță sau în zona de

protecție a Autostrăzii Soarelui și 2) dacă pe acest teren se poate edifica o

construcție de P+1.

In mod corect instanța fondului a constatat pe baza

probatoriului existent că prin adresa nr. 92/2599 din 14 februarie 2006 pârâta

nu a răspuns punctual cererii reclamantului.

Drept consecință s-a reținut incidența art. 2 alin. (2)

coroborat cu art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 modificată,

reacția C.N.A.D.N., ca unitate aflată sub autoritatea Ministerului

Transporturilor conform Anexei nr. 2 Cap. F, pct. 20 la H.G. nr. 367/2007,

fiind apreciată ca un refuz nejustificat de soluționare a cererii ce privește

exercitarea dreptului de proprietate al intimatului-reclamant.

Refuzul de a răspunde își păstrează caracterul de

„nejustificat" în sensul legii contenciosului administrativ, cu atât mai

mult cu cât pe parcursul judecății pârâta nu a formulat vreo întâmpinare pentru

lămurirea, din punctul său de vedere, a situației de fapt și de drept.

În acest context, instanța fondului, potrivit

competențelor ce-i revin și în limitele sesizării a obligat pârâta să răspundă

punctual la solicitările reclamantului ( în strictă legătură cu acordul pentru

PUZ Glina), fără să oblige unitatea pârâtă să emită acest acord.

Apărările, dezvoltate de altfel doar prin cererea de

recurs, în sensul că prevederile legale sunt clare și că nu este necesar un

răspuns explicit la solicitările intimatului-reclamant nu pot fi

primite, o astfel de atitudine aducând în mod evident o vătămare dreptului de

proprietate al petentului așa cum este acesta garantat și ocrotit de art. 44

din Constituția României.

Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.A.D.N. împotriva sentinței civile nr. 1753

din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie

2007.

i