ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1193/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1193/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1127 din 25 aprilie 2007

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București de a

soluționa pricina; a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea

Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel a reținut că prin acțiunea introductivă

înregistrată pe rolul acestei

instanțe la 3

ianuarie 2007 (data poștei 27/29 decembrie 2006 fila 51 dosar), reclamantul

E.N.G.,

prin mandatar E.D.M., a chemat în

judecată

pârâtul Municipiul București, prin Primarul General și pe viceprimarul

L.O., S.A. - director adjunct executiv, D.M. -

șef

serviciu aplicare Legea nr. 10/2001, A.A. - consilier juridic,

L.Z. - director cabinet Primar General, Primarul

Sectorului 1 București – A.C., Secretarul Sectorului 1 București, B.

G.,

A.M. - Șef serviciu și G.L.I. - consilier juridic - Serviciul contencios

administrativ juridic, solicitând:

- constatarea nesoluționării

petițiilor de către pârâtele Primăria

Municipiului București și Primăria Sectorului 1

București în termenul de 30 de zile de la sesizare;

- constatarea nulității absolute a autorizației din

2 august 2006 emisă ilegal de Primăria Sectorului

1 București

în favoarea SC M.E.I. SA, cu încălcarea

dreptului său de proprietate asupra imobilului

situat în

București

;

- obligarea pârâților de a se abține

de la orice restrângere a dreptului

fundamental de proprietate prin oprirea

imediată a lucrărilor de

construire autorizate ilegal pe

terenul său din

București

;

-

repararea în întregime a prejudiciului cauzat nu

doar prin întârziere,

dar mai ales

prin folosirea manoperelor dolosive de care s-a uzat, pentru a

acoperi

inițial refuzul de a răspunde, devenit întârziere și în final prin antedatarea

în fals a zilei "în termen", atitudine păgubitoare, pe care o

evaluează la 5.000 euro în echivalentul monedei

naționale.

În

motivare, reclamantul a arătat că părinții săi, E.I. și

E.Ș. au

cumpărat în anul 1981 imobilul din

București

pe care era

amplasată o casă cu grădină. La data de 26 septembrie 2006, a observat că i-a fost încălcat dreptul de proprietate în sensul că pe terenul său au pătruns

lucrători care se pregăteau să construiască un imobil.

A

solicitat de la

Primăria Sectorului

1 București și de la Primăria Municipiului București

o informație cu privire la

autorizația

de construire pentru a o ataca în instanță.

Neprimind

nici un răspuns de la instituțiile menționate anterior, reclamantul a depus

acțiune invocând dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. a), c), g), h), art. 2 și art. 16

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind

contenciosul

administrativ, prevederile Legii nr. 215/2001, privind administrația locală,

cât și

dreptul la informație

prevăzut de art. 31 din Constituția României, dispozițiile art. 53 și art. 51

alin. (1) coroborat cu art. 31 și art. 21 din Constituția României, prevederile

Legii nr. 544/2001, precum și Protocolul nr. 12 la C.E.D.O. și art. 10 și art. 14 C.E.D.O.

Curtea de Apel București, prin sentința nr. 1127 din 25

aprilie 2007 în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

față de

natura excepției privind competența după materie, excepție de

ordine

publică și în raport de obiectul acțiunii cu care a fost învestită (

constatarea

nesoluționării

petițiilor de către Primăria Sectorului 1 și Primarul

Municipiului București în

termen de 30 de zile; constatarea nulității absolute a

autorizației

din 2 august 2006 emisă de Primarul

Sectorului 1 București;

suspendarea

executării actului atacat până la soluționarea pricinii, repararea

prejudiciului

cauzat), a admis-o pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul

administrativ și în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) C.

proc. civ.

, litigiile privind actele

administrative emise de autoritățile

publice

locale și județene, se soluționează în fond de tribunale, iar procesele și

cererile în materie de contencios administrativ se judecă în primă instanță

de

tribunale dacă prin lege specială nu se prevede altfel, ori în speță,

cererile din acțiunea cu care reclamantul a

investit instanța, privesc acte, în

sensul

art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ale autorităților

administrației

publice locale, drept

urmare competența de primă instanță revine tribunalului, respectiv Tribunalului

București, secția contencios administrativ;

A mai reținut Curtea că rezultă din motivarea amplă a cererilor

reclamantului, că

acesta a invocat și „excepția

de neconstituționalitate a unui act administrativ”

adoptat de o autoritate a administrației publice

locale, Hotărârea C.

L. al Sectorului

1 București nr. 16 din 26 ianuarie 2006 - art. 5 alin. (3), ca agravantă a

excepției de nelegalitate a unui act administrativ, competența revenind tot

tribunalului în primă instanță, ca și în raport de invocarea liberului acces la

informațiile de interes public potrivit Legii nr. 544/2001 cu

modificările ulterioare, respectiv în raport de art. 22 alin. (1) din această

lege.

Împotriva Hotărârii nr. 1127

din 25 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs

reclamantul E.N.G. prin mandatar E.D.M.

În motivare a susținut că

sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5,

8, 9 și 10 din C. proc. civ.

A arătat recurentul că

instanța prin hotărârea dată, a încălcat

formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin (2) C. proc. civ.

Recurentul a menționat că la termenul pentru care a fost citat în

vederea judecării

cauzei a cerut dosarul la amânare invocând că acesta

nu se află

în stare de judecată. Președintele completului de

judecată a invocat excepția de necompetență materială a

instanței de

judecată. În aceste condiții a formulat cerere de recuzare împotriva Președintelui

secției contencios administrativ și fiscal

și împotriva

Președintelui Curții de Apel București. În condica de ședință din 19 aprilie 2007

s-a precizat că s-a

amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 25

aprilie 2007, astfel, arată recurentul, toate aceste împrejurări conduc la

aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Sunt

incidente prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. pentru că

instanța

nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare

hotărâtor pentru dezlegarea pricinii,

în sensul că, arată recurentul,

"Curtea

a prorogat celelalte cereri",

adică

cererea de introducere în cauză a C.S.M., A.N.F.P., și a Avocatului

Poporului.

Astfel,

Curtea de Apel București nu s-a pronunțat asupra

neconstituționalității

prevederilor art. 28 C. proc. civ. și 32 C. proc. civ., evitând să se refere

expres la acestea, la faptul că nu se poate soluționa

cererea de

recuzare decât dacă dosarul se trimite la Curtea Constituțională în vederea rezolvării incidentului procedural de către unicul for în

măsură să o

facă și sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 C.

proc. civ. întrucât judecătorul a

schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic

al actului

juridic

dedus judecății.

Totodată, motivează recurentul, nu s-a pus în discuția

contradictorie a părților excepția de

necompetență a Curții de Apel

București, instanța de fond

emițând o singură propoziție: "curtea

invocă

necompetența materială". După ce a formulat o

cerere de recuzare verbală, a solicitat reluarea

cauzei pentru a depune și susține

cererea scrisă de recuzare, cerând

trimiterea

cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât Curtea de Apel București

nu poate să fie obiectivă. Cum avea cunoștință

de soluția care se va da în soluționarea cererii de recuzare, președintele

secției contencios administrativ și fiscal, nu a dorit

să mai reia cauza, pentru ca auditoriul să nu ia

cunoștință de

imixtiunea politicului

în justiție

.

Analizând motivele de

recurs, soluția instanței de fond și înscrisurile depuse la dosarul cauzei și

în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat.

Motivele invocate de către

recurent nu sunt de natură a atrage nulitatea actelor de procedură îndeplinite

de către instanța de fond, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege

pentru a determina nevaliditatea actului procedural, lipsindu-l total sau în

parte de efectele firești.

Față de obiectul cererii,

reclamantul a învestit instanța de fond cu soluționarea unor cereri ce privesc

acte ale autorităților administrative publice locale în sensul dispozițiilor art.

2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare în

primă instanță revenind tribunalului.

Astfel, cum Curtea de Apel

București nu avea aptitudinea recunoscută de lege de a judeca litigiul de față,

în mod corect s-a dezinvestit, declinându-se competența în favoarea

Tribunalului București căruia, potrivit art. 17 C. proc. civ., îi va reveni

competența să soluționeze cererile accesorii precum și incidentele intervenite

pe parcursul soluționării cauzei principale.

Referitor la pretinsa

încălcare de către Curtea de Apel a formelor de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că susținerile recurentului sunt fără fundament.

Astfel, prin încheierea din

data de 14 februarie 2007 prima instanță a luat act de cererea de recuzare pe

care reclamantul a formulat-o împotriva președintelui completului de judecată (care

era și președintele secției) și împotriva tuturor judecătorilor Curții de Apel

București și, reținând incidența art. 30 alin. (2) C. proc. civ., a înaintat

dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

incidentului procedural.

Prin încheierea nr. 1356 din

2 martie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a dispus ca cererea de recuzare să fie soluționată de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

întrucât potrivit art. 30 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat

prin art. 1 pct. 2 din Legea nr. 459/2006, cererile de recuzare inadmisibile

potrivit art. 28 se soluționează de instanța în fața căreia au fost formulate.

Drept urmare, prin

încheierea din 26 martie 2007, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de

reclamant.

În ședința publică de la 18 aprilie 2007, după ce i s-a acordat cuvântul cu privire la excepția de necompetență

materială a instanței, reclamantul a formulat o nouă cerere de recuzare

împotriva aceluiași președinte de complet, precum și a președintelui Curții de Apel,

cerere respinsă ca inadmisibilă prin încheierea de la 19 aprilie 2007 (fila 352, dosar curte de apel).

Sentința a fost pronunțată

însă ulterior, după soluționarea incidentului procedural, în ședința publică de

la 25 aprilie 2007.

Așa fiind, se constată că

prima instanță a procedat legal, nefiind incident motivul de casare prevăzut de

art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Nici motivele de modificare

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. nu se regăsesc în speță,

aspectele invocate de recurent fiind străine de hotărârea judecătorească

examinată.

În fine, motivul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., a fost abrogat prin

Legea nr. 219 din 6 iulie 2005 de aprobare a O.U.G. nr. 138/2000.

Pentru toate aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va respinge

recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de E.N.G. împotriva sentinței nr. 1127 din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2008.