ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 315/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 315/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
1.Prima instanță
a) Cerere de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5165/2/2009,
la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, reclamanta V.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul
României, obligarea acestuia să emită un act administrativ prin care să
completeze tabelul - anexa 2 H.G. nr. 424/2008, cuprinzând imobilele proprietate
privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică I „construcție
autostrăzii București - Brașov, tronsonul București - Ploiești, pe teritoriul
localității Voluntari, județul Ilfov, în sensul de a fi cuprins în acest tabel
imobilul proprietatea sa, compus din teren în suprafață de 949,27 mp cu
destinația curți-construcții, situat în orașul Voluntari, identificat cu nr. cadastral
951/2/1/1 împreună cu o suprafață de 48,88 mp, reprezentând cota indiviză de
2,67% din drumul de servitute în suprafață totală de 1839,84 mp, înscris în
cartea funciară nr. 4702 a localității Voluntari.
r
eclamanta a solicitat obligarea
pârâtului la executarea hotărârii în termen de 30 de zile de la rămânerea
irevocabilă, sub sancțiunea penalității de 100 lei/zi de întârziere, precum și
a aplicării amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat
că a dobândit terenul prin act de donație, certificat sub nr. 307 din 08 iunie 2008
la BNP D.S., dreptul său de proprietate fiind înscris în cartea funciară a
localității Voluntari, județul Ilfov, prin încheierea 42240 din 22 iunie 2006 a
OCPI Ilfov.
La data de 04 februarie 2009 a
primit comunicarea încheierii nr. 186036 din 08 decembrie 2008 a OCPI Ilfov,
prin care a luat la cunoștință despre notarea în favoarea Statului Român prin C.N.A.D.R.
SA a faptului că o suprafață de 6 mp este supusă exproprierii în temeiul Legii
nr. 198/2004.
Reclamanta a precizat că s-a adresat
cu o cerere de despăgubire în condițiile art. 5 din Legea nr. 198/2004, însă
cererea nu i-a fost soluționată până în prezent, cu motivarea că nu se regăsește
pe lista anexă la H.G. nr. 424/2004 cuprinzând persoanele și imobilele ce
urmează a fi expropriate.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
La termenul din data de 08 decembrie
2009, pârâtul Guvernul României a invocat excepția tardivității formulării acțiunii,
arătând că Hotărârea Guvernului ce se solicită a fi completată, cu nr. 424/2008,
a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 23 aprilie 2008,
la data promovării acțiunii la instanța de contencios administrativ - 09 iunie 2009,
termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 fiind
depășit.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat
respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
c) Sentința și considerentele primei
instanțe
Prin sentința nr. 4332 din 8
decembrie Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, a admis excepția prematurității cu privire la cel de al doilea capăt al
cererii de chemare în judecată și în consecință l-a respins ca prematur, a
admis în parte acțiunea formulată de reclamanta V.G. și a obligat autoritatea
pârâtă să emită un act administrativ prin care să completeze Tabelul anexă 2 la
H.G. nr. 424/2008, prin includerea imobilului proprietatea reclamantei situat i
în orașul Voluntari, județul Ilfov, identificat cu număr cadastral 951/2/1/1,
în suprafață de 619 mp., din totalul de 949,37 mp, supus exproprierii, în
temeiul dispozițiilor Legii nr. 198/2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea
a reținut următoarele:
Cu privire la excepția tardivității
formulării acțiunii, în raport de data publicării în Monitorul Oficial a
Hotărârii de Guvern ce se solicită a fi completată, Curtea a reținut că
reclamanta s-a adresat cu o cerere către Guvernul României prin care solicita
includerea pe tabelul anexă la Hotărârea de Guvern și a proprietății sale, la
data de 21 aprilie 2009, așa cum reiese din confirmarea de primire anexată la
fila 21 dosar.
Cum acesta nu a formulat un răspuns
în termenul legal de 30 de zile, în mod corect reclamanta s-a adresat instanței
de contencios administrativ cu respectarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit.
a) din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la fondul cauzei, s-a
apreciat că reclamanta este proprietara terenului identificat cu nr. cadastral
951/2/1/1 situat în orașul Voluntari, jud. Ilfov, tarlaua 44, parcela 928/20,
reprezentând lotul 1 în suprafață de 949,37 mp cu următoarele vecinătăți: N - proprietar
G.C., E - lotul 2, Sud - drum de servitute, Vest - fosta proprietate G.L.,
precum și a unei suprafețe de 48,88 mp, reprezentând cota indiviză de 2,67% cu
destinația drum de servitute, conform actului de donație autentificat sub nr. 307
din 08 iunie 2006 la BNP D.S. (fil.9 dosar).
Imobilul proprietatea reclamantei a
fost înscris în cartea funciară nr.4702 a comunei Voluntari, prin încheierea
nr. 42240 din 22 iunie 2006 a OCPI Ilfov.
La data de 04 februarie 2009,
reclamanta a primit comunicarea încheierii nr. 186036 din 18 februarie 2008 a
OCPI Ilfov, din care rezultă că a fost notată în cartea funciară mențiunea că
imobilul în suprafață de 619 mp (593 + 26 mp ) din totalul de 949,37 mp identificat
cu nr. cadastral 951/2/1/1, înscris în C.F. 4702, este supus exproprierii în
temeiul Legii nr. 198/2004, în favoarea Statului Român prin C.N.A.D.N.R. S.A.
î
mpotriva încheierii nr. 186036/812/2008,
reclamanta a formulat plângere solicitând radierea notării privind supunerea
imobilului procedurii exproprierii.
Prin sentința nr. 2086 din 13
aprilie 2009, Judecătoria Buftea a respins plângerea ca neîntemeiată, arătând
că cererea de notare a faptului că imobilul este supus exproprierii se
încadrează în faza de întocmire a documentației tehnico-economică și constituie
o fază prealabilă aprobării de către Guvern a unei hotărâri prin care să se
stabilească amplasamentul lucrării și declanșarea procedurii de expropriere a
imobilelor care constituie amplasamentul.
A concluzionat Curtea că vătămarea
reclamantei rezidă în faptul că deși imobilul teren proprietatea sa a fost
afectat de intenția statului de expropriere, prin notarea acesteia în C.F. a orașului
Voluntari nr. 4702, conform încheierii nr. 186036 din 04 decembrie 2008, nu se regăsește
pe lista imobilelor ce urmează a fi expropriate, aprobată prin Hotărâre de
Guvern.
2.
Instanța de recurs
î
mpotriva sentinței nr. 332 din 8
decembrie 2009 a Curții de Apel București a declarat recurs Guvernul României.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susținut
că soluția instanței de fond este greșită, sub aspectul respingerii excepției inadmisibilității
acțiunii, a necompetenței materiale, a lipsei calității procesuale pasive și a
excepției necompetenței materiale.
Referitor la excepția
inadmisibilității, s-a precizat că potrivit art. 10 din Legea nr. 198/2004
competența de soluționare aparține instanței de drept comun, situație în care
instanța de contencios administrativ nu este competentă să soluționeze cererea
formulată de reclamant.
În ceea ce privește excepția lipsei
calității procesuale pasive s-a arătat că nu există un raport juridic obligațional
între reclamantă și pârât, Guvernul României, care să poată fi transpus într-un
raport de drept procesual.
S-a precizat, în acest sens că, în
materia exproprierii, Guvernul are competențele limitate potrivit prevederilor
art. 3 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, respectiv numai competența de a
stabili suma globală a despăgubirilor.
Recurentul a susținut că, potrivit
art. 7 alin. (4) din Legea nr. 198/2004, expropriatorul procedează la
regularizarea datelor de identificare a imobilelor supuse exproprierii și la
actualizarea tabelelor, fără a mai fi necesară modificarea hotărârii
Guvernului.
S-a criticat soluția de respingere a
excepției de tardivitate, în sensul că termenul de introducere a acțiunii
trebuie calculat de la data adoptării H.G. nr. 424/2008, și nu de la data
refuzului.
A fost invocată excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantei, cu motivarea că prin decizia
Tribunalului București a fost anulată încheierea de carte funciară, soluție menționată
și în recurs, astfel încât reclamanta nu mai are un drept vătămat.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Reclamanta-intimată a formulat
Întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că prin acțiune
s-a cerut completarea Hotărârii de Guvern și ca urmare a unui act al unei
autorități administrative, fără a avea legătură cu procedura din Legea nr. 198/2004,
situație în care acțiunea este admisibilă, iar raportat la obiectul acesteia,
Guvernul are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la tardivitatea cererii
de chemare în judecată, s-a precizat că la 16 aprilie2009 s-a solicitat
modificarea Anexei 2 a H.G. nr. 424/2008, în sensul de a se completa această
anexă și cu propunerea sa, că termenul de introducere a acțiunii începe să
curgă de la 09 iunie 2009, când i s-a comunicat răspunsul.
În ceea ce privește excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantei s-a precizat prin neincluderea în
hotărârea de Guvern, i-a fost afectat dreptul de proprietate, deoarece terenul
este efectiv cuprins în amplasamentul de expropriat.
c) Analiza motivele de recurs
Înalta Curte, examinând sentința
primei instanțe, probele cauzei, motivele de recurs și legislația aplicabilă
reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor enunța în
continuare.
Situația de fapt
Prin H.G. nr. 424/2009 s-a aprobat
amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcția autostrăzii București -
Brașov, tronsonul București - Ploiești, pe teritoriul localității Voluntari,
județul Ilfov, imobilele supuse exproprierii fiind menționare în tabelul anexa
2.
Imobilul proprietatea reclamantei se
află pe amplasamentul lucrării, însă nu a fost inclus în anexa 2, astfel că nu
se pot acorda acesteia despăgubiri.
Reclamanta a solicitat includerea
imobilului în anexa 2 a H.G. nr. 424/2008.
Legislația aplicabilă
Legea nr. 198/2004, art. 4 alin. (1)
-
Pe baza
documentației tehnico-economice prevăzute la art. 3, Guvernul aprobă, prin
hotărâre, amplasamentul lucrării, declanșarea procedurii de expropriere a
imobilelor care constituie amplasamentul, suma globală estimată a
despăgubirilor, termenul în care aceasta se virează într-un cont bancar deschis
pe numele expropriatorului și sursa de finanțare.
art. 10 alin. (1) -
Cererile adresate instanței
judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu
unitățile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire
pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de
timbru și sunt de competența instanțelor de drept comun
Înalta Curte arată că excepția
inadmisibilității acțiunii este nefondată, așa cum corect a apreciat instanța
de fond.
Recurentul a susținut că potrivit
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 cererile având ca obiect dreptul la
despăgubire se soluționează de instanța de drept comun și astfel este exclusă
cenzura instanței de contencios administrativ.
Înalta Curte, precizează că în
temeiul art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi atacate în contencios
administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora
se prevede, prin lege o altă procedură.
Însă, în cauza prezentă, obiectul
acțiunii îl constituie completarea anexei 2 la H.G. nr. 424/2008 și nu stabilirea dreptului de despăgubire pentru expropriere.
Imobilul reclamantei nu a fost înscris
în tabelul cu imobilele supuse exproprierii, iar aceasta a formulat acțiune
tocmai pentru că, deși imobilul se afla în zona de amplasament a autostrăzii,
amplasament aprobat prin H.G. nr. 424/2008, totuși s-a omis să fie trecut și
acest imobil.
Obiectul litigiului nu se
circumscrise reglementării incluse în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 198/2008
și ca urmare nu este cazul finelui de neprimire reglementat în Legea nr. 554/2004,
instanța de contencios administrativ fiind competentă să soluționeze acțiunea
reclamantei având ca obiect refuzul Guvernului de a include în anexa 2 la H.G. nr. 424/2008, imobilul proprietatea reclamantei.
Pentru aceleași considerente și
excepția de necompetență materială este nefondată.
În ceea ce privește excepția lipsei
calității procesuale pasive, Guvernul are calitate procesuală pasivă întrucât
prin acțiune s-a cerut completarea anexei 2 la H.G. nr. 424/2008, ori această completare constituie atributul Guvernului, care potrivit art. 4 alin. (1) din
Legea nr. 198/2004, aprobă prin hotărâre amplasamentul lucrării și declanșarea
procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de
expropriere.
Critica referitoare la tardivitatea
acțiunii este nefondată.
Reclamanta nu a solicitat anularea
H.G. nr. 424/2008, ci obligarea pârâtului la completarea anexei 2, ca urmare termenul
de introducere a acțiunii nu se calculează de la data publicării sau luării la
cunoștință de hotărârea de guvern, ci de la data exprimării refuzului de a se
completa anexa 2, așa cum a reținut și instanța de fond.
Motivul de recurs privind lipsa
calității procesuale active a reclamantei este neîntemeiat.
S-a susținut că prin anularea încheierii
de carte funciară reclamanta nu mai are un drept vătămat.
Înalta Curte precizează că vătămarea
s-a produs prin neincluderea imobilului în anexa 2 a H.G. nr. 424/2008, deși amplasamentul lucrării cuprinde și terenul reclamantei, iar nu prin încheierea
de carte funciară.
Pe fondul litigiului, sentința
atacată este legală și temeinică, H.G. nr. 424/2008, urmând a fi completată și
cu terenul proprietatea reclamantei, care se află amplasat pe coridorul de
expropriere, constituind amplasamentul autostrăzii București - Brașov, tronsonul
București-Ploiești, pe teritoriul localității Voluntari.
d) Soluția instanței de recurs
Având în vedere considerentele
prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, se
va menține sentința atacată, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Guvernul României
împotriva sentinței nr. 4332 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 21 ianuarie 2011.