ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1772/2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții T.C. și T.M.C. au solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să emită un act administrativ (hotărâre de guvern) prin care să completeze tabelul - anexa 2 la H.G. nr. 424/2008 cuprinzând imobilele proprietate privată situate în amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcția autostrăzii București-Brașov, tronsonul București-Ploiești, pe teritoriul localității Voluntari, județul Ilfov”, în sensul de a fi cuprins în acest tabel imobilul proprietatea lor, compus din teren în suprafață de 1.424,06 mp cu destinația curți-construcții, nr. cadastral 951/2/1/3 și, respectiv, teren intravilan în suprafață de 94,47 mp reprezentând cota indiviză de 5,16% din drumul de servitute în suprafață totală de 1.839,84 mp înscris în Cartea Funciară 4706 a localității Voluntari.

Totodată, au solicitat obligarea pârâtului la executarea hotărârii în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, sub sancțiunea penalităților de 100 RON/zi de întârziere, precum și a aplicării amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Ulterior, reclamanții au formulat cerere precizatoare și de îndreptare a erorii materiale din petitul acțiunii introductive, prin care au arătat că înțeleg să completeze datele de identificare a terenului intravilan în suprafață de 94,47 mp, reprezentând cota-indiviză de 5,16% din drumul de servitute în suprafață totală de 1839,84 mp. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului menționat, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2150 din 5 august 2005 la BNP R.H.

și R.D.B., iar la data de 16 februarie 2009 au luat cunoștință despre notarea în cartea funciară a faptului că o suprafață de 619 mp (593 mp + 26 mp) este supusă exproprierii în temeiul Legii nr. 198/2004, la cererea Statului Român prin CNADNR SA, caz în care au formulat cerere de despăgubire în condițiile art. 5 din Legea nr. 198/2004, care nu a fost soluționată întrucât nu figurează pe lista anexă la H.G. nr. 424/2008 ce cuprinde persoanele și imobilele ce urmează a fi expropriate. Au mai susținut că împotriva încheierii de notare în cartea funciară a intenției de expropriere în favoarea Statului Român, reclamanții au formulat plângere în condițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, însă Judecătoria Buftea a respins plângerea, motivând că notarea este legală, urmând a fi despăgubiți în condițiile emiterii unei noi hotărâri de guvern.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a formulat, la data de 14 decembrie 2009, cerere pentru introducerea în cauză a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în calitate de inițiator al actului contestat, și note scrise, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția tardivității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active. Prin încheierea de ședință din 23 martie 2010, prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea formulată de pârât de introducere în cauză a unui alt pârât și a respins excepțiile tardivității, inadmisibilității, lipsei calității procesuale pasive și lipsei calității procesuale active ca neîntemeiate.

Reclamanții au formulat pentru termenul din 1 iunie 2010 cerere de introducere în cauză a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România în calitate de pârâtă. Prin Sentința nr. 2725 din 5 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând, în esență, următoarele: În speță, după elaborarea documentației tehnico- economice de CNADNR și în baza acesteia, a fost adoptată H.G. nr. 424 din 23 aprilie 2008 „cuprinzând imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică Construcția autostrăzii București - Brașov, tronsonul București - Ploiești, pe teritoriul localității Voluntari, județul Ilfov”.

Ulterior, amplasamentul lucrării a fost comunicat ANCPI care la 23 octombrie 2008 a procedat la notarea intenției de expropriere în Cartea funciară 4706, asupra imobilului cu nr. cad. 951/2/1/3- 349 mp + 72 mp din totalul de 1424,06 mp, situat în orașul Voluntari, proprietatea reclamanților. Având în vedere notarea intenției de expropriere, reclamanții s-au adresat CNADNR la 19 februarie 2009 cu cererea de plată a despăgubirilor, primind răspuns în sensul că imobilul sus menționat este afectat de construcția autostrăzii, fiind întocmite documentații cadastrale pentru două porțiuni dezmembrate (unul pentru suprafața de 349 mp, și al doilea pentru cea de 72 mp) și că nu se poate formula o cerere de despăgubiri cu privire la aceste imobile deoarece nu au fost incluse în H.G.

nr. 424/2008. Reclamanții s-au adresat la 21 aprilie 2009 Guvernului României cu cererea de completare a H.G.

nr. 424/2008 cu imobilul proprietatea lor, dar și instanței cu cererea de radiere a notării intenției de expropriere în cartea funciară, iar prin Sentința civilă nr. 2606 din 11 mai 2009 Judecătoria Buftea a respins plângerea formulată, însă Tribunalul București a admis apelul declarat și a schimbat această sentință în sensul că a admis plângerea și a dispus radierea din cartea funciară a intenției de expropriere, decizia rămânând irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat la 29 ianuarie 2010. Așa fiind, în raport cu prevederile art. 3 și 4 din Legea nr. 298/2004, judecătorul fondului a reținut că reclamanții nu au dovedit dreptul vătămat, corelativ obligației CNADNR de a întocmi documentația tehnico - economică referitoare la exproprierea imobilului reclamanților și de a o comunica Guvernului, respectiv obligației Guvernului de a completa hotărârea ce stabilește imobilele ce vor fi supuse exproprierii.

Astfel, din actele dosarului rezultă că Proiectul Tehnic al autostrăzii este în curs de revizuire, caz în care nu este necesară modificarea Hotărârii Guvernului, iar asupra imobilului proprietatea reclamanților nu este notată intenția de expropriere, aceștia nefăcând dovada că imobilul lor ar fi supus unei exproprieri în fapt, sau că sunt în alt mod vătămați prin neîntocmirea documentației tehnico - economice referitoare la exproprierea imobilului lor, aceștia fiind liberi să dispună de bunul proprietatea lor. În ce privește imobilul cu nr. cadastral 951/2/5, prima instanță a reținut că acesta nu a făcut obiectul procedurilor de expropriere, traseul inițial al autostrăzii relevat în PUG Voluntari, depus la dosar, nefiind edificator în acest sens.

Faptul că prin Încheierea nr. 1640988 din 21 octombrie 2008 s-a notat intenția de expropriere a unei suprafețe de teren dezmembrate din imobilul de 1830 mp cu nr. cadastral nr. 951/2/5, și anume: terenul de 13 mp, respectiv 201 mp (nr. cadastral 951/2/5/1), aparținând unor terți, nu denotă intenția de expropriere a terenului aparținând reclamanților, iar că acesta este drum de servitute nu are nicio relevanță în condițiile în care scopul exproprierii este construirea unui drum public. În fine, prima instanță a reținut că în prezenta cauză, încheierea de notare a intenției de expropriere a fost anulată în mod irevocabil. Împotriva acestei sentinței au formulat recurs reclamanții T.C.

și T.M.C., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive, respectiv argumente: - instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu ignorarea dovezilor de la dosar, din care rezultă că imobilul proprietatea reclamanților este, în continuare, supus exproprierii, fiind inclus parțial în amplasamentul coridorului de expropriere aflat în evidența Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară; - hotărârea atacată este nelegală, deoarece încalcă atât dispozițiile legale generale edictate de legiuitor în materia contenciosului administrativ (art. 1, art. 2, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004), cât și dispozițiile speciale referitoare la protecția dreptului de proprietate (art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului și art. 480 C. civ.), făcându-se, totodată aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, modificată și completată.

În drept, motivele de recurs invocate se încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește includerea parțială a imobilului reclamanților în coridorul de expropriere, instanța de fond, fără a afecta în vreun mod dreptul de proprietate al reclamanților, a reținut numai că Proiectul tehnic al autostrăzii este în curs de revizuire, iar conform art. 4 alin. (7) din Legea nr. 198/2004 în vigoare la data introducerii acțiunii), în acest caz nu este necesară modificarea hotărârii guvernului ci, după definitivarea proiectului tehnic sau a detaliilor de execuție, expropriatorul va proceda la regularizarea datelor de identificare a imobilelor supuse exproprierii și la actualizarea tabelelor prevăzute la alin. (5) (tabele cu imobile supuse exproprierii).

În acest sens, instanța de fond a avut în vedere probatoriile existente la dosar, din care rezultă existența măsurii de revizuire a proiectului, cât și hotărârea judecătorească prin care s-a dispus anularea încheierii de carte funciară prin care s-a notat intenția exproprierii. De asemenea, s-a dispus revocarea măsurii exproprierii și pentru imobilele incluse în lista - anexă la H.G. nr. 424/2008.

În ceea ce privește existența unei pretinse vătămări a dreptului de proprietate și existența unui drept de despăgubire, aceste susțineri ale recurenților sunt nefondate, deoarece aceștia nu au calitatea de persoane expropriate (notarea intenției de expropriere - anulată de altfel - având un caracter de informare, iar nu un caracter restrictiv de drepturi sau translativ de proprietate), după cum nu s-a dovedit nici existența unei ocupări de fapt a imobilului reclamanților, care să justifice obligarea pârâților la emiterea actelor administrative necesare exproprierii de drept. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.C. și T.M.C. împotriva Sentinței nr. 2725 din 5 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2012. Procesat de GGC - DG