ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3410/2018

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 29.01.2013, sub nr. x/2013, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea Hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 102, 103, 104 și 789 emise de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri din România SA la data de 03 decembrie 2012; să se determine cuantumul despăgubirii la care A. este îndreptățită ca urmare a aplicării procedurilor de expropriere și să se dispună obligarea expropriatorului la plata sumei de 15.900.117,75 RON, cu titlu de justă despăgubire datorată de expropriator ca urmare a exproprierii bunurilor proprietatea A.; să se dispună obligarea expropriatorului la repararea prejudiciului cauzat A., rezultat din diminuarea valorii imobilelor rămase neexpropriate, a cărui valoare va fi evaluată și determinată în urma administrării probatoriului; să se dispună obligarea Statului Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, la alocarea în bugetul aferent a fondurilor necesare plății despăgubirilor, conform capetelor de cerere 2 și 3.

În fapt, s-a arătat că, la data de 25 mai 2005, A. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP B. sub nr. 706, a cumpărat terenul în suprafață de 22.500 mp, situat în intravilanul comunei Voluntari, jud. Ilfov, tarlaua x/1, parcela x, având numărul cadastral x. Terenul astfel cumpărat a fost înscris în cartea funciară nr. x a localității Voluntari - în prezent, ca urmare a unei operațiuni de dezmembrare, cartea funciară are nr. 13637 (denumit în continuare "Terenul" sau "Imobilul" - aceste denumiri vor fi utilizate și pentru imobilul rezultat ca urmare a dezmembrării). Prețul vânzării a fost stabilit de părți la suma de 57.114.400.000 RON (5.711.440 RON), echivalentul a 1.575.000 euro (calculat la data vânzării).

Anterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare, prin Avizul nr. x/2004 emis de Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie și de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului - cabinet Secretar de Stat, terenul a fost scos din circuitul agricol, devenind, astfel, construibil.

La data de 21 ianuarie 2008, terenul a fost dezmembrat și o parte din acesta a fost donat Consiliului Local Voluntari, prin Actul de dezmembrare și contractul de donație autentificat de BNP C. sub nr. 182. Ca urmare a acestor operațiuni, A. a rămas proprietar pentru o suprafață de 22.330,86 mp.

La data de 6 octombrie 2011, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 707, H.G. nr. 953 pentru completarea H.G. nr. 381/2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcția autostrăzii București - Brașov, tronsonul București - Ploiești". Prin această Hotărâre de Guvern a fost aprobată declanșarea procedurilor de expropriere a unor imobile situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcția autostrăzii București - Brașov, tronsonul București - Ploiești", printre care și o parte din Imobil. Bugetul necesar procedurilor de expropriere a fost alocat de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transportului și Infrastructurii, în limitele prevederilor anuale aprobate cu această destinație.

La data de 28 noiembrie 2011, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA a emis decizia de expropriere nr. 1652, având același obiect ca și H.G. nr. 707/2011.

La data de 03 decembrie 2012 a avut loc ședința comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, prilej cu care au fost încheiate și emise următoarele acte: procesele-verbale de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. x, 102, 103, 104 și 789 și hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62, 102, 103, 104 și 789, fiind propuse spre expropriere următoarele corpuri/parcele din imobil: a) Parcela nr. 1, compusă din 7.654 m.p, teren, cu număr cadastral x conform pct. 749 din Anexa la H.G. nr. 953/2011 și Anexa la Decizia de expropriere nr. 1652; conform Procesului-verbal și Hotărârii de stabilire a despăgubiri lor nr. 103 din data de 03 decembrie 2012, despăgubirea pentru această parcelă a fost stabilită de către expropriator în cuantum de 665.438,76 RON; b) parcela nr. 2, compusă din 4.381 mp teren, cu număr cadastral x conform pct. 676 din Anexa la H.G. nr. 953/2011 și Anexa la Decizia de expropriere nr. 1652; conform Procesului-verbal și Hotărârii de stabilire a despăgubiri lor nr. 62 din data de 03 decembrie 2012 despăgubirea pentru această parcelă a fost stabilită de către expropriator în cuantum de 380.884,14 RON; c) parcela nr. 3, compusă din 3.539 mp teren, cu număr cadastral x conform pct. 789 din Anexa la H.G. nr. 953/2011 și Anexa la Decizia de expropriere nr. 1652; conform Procesului-verbal și Hotărârii de stabilire a despăgubiri lor nr. 789 din data de 03 decembrie 2012 despăgubirea pentru această parcelă a fost stabilită de către expropriator în cuantum de 307.680,66 RON; d) parcela nr. 4, compusă din 93 mp teren, cu număr cadastral x conform pct. 750 din Anexa la H.G. nr. 953/2011 și Anexa la Decizia de expropriere nr. 1652; conform Procesului-verbal și Hotărârii de stabilire a despăgubiri lor nr. 104 din data de 03 decembrie 2012 despăgubirea pentru această parcelă a fost stabilită de către expropriator în cuantum de 8.085,42 RON; e) parcela nr. 5, compusă din 2 mp, (8 mp) teren, cu număr cadastral x conform pct. 748 din Anexa la H.G. nr. 953/2011 și Anexa la Decizia de expropriere nr. 1652; conform procesului-verbal și hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. x din data de 03 decembrie 2012 despăgubirea pentru această parcelă a fost stabilită de către expropriator în cuantum de 173,88 RON.

Ca urmare a aplicării procedurilor de expropriere, din totalul de 22.330,86 mp, deținute cu titlu de proprietate de către A. Expropriatorul s-a dispus exproprierea suprafeței de 15.669 mp.

Pentru transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului, pârâtul a stabilit ca justă despăgubire suma totală de 1.362.262 RON, cu privire la care A. nu a fost de acord, aspect consemnat în toate procesele-verbale de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

Reclamanta a arătat că acest cuantum al despăgubirii nu a fost calculat potrivit prevederilor legale în vigoare fiind mult inferior valorii reale a părții expropriate din imobil că prin procedura exproprierii i-au fost aduse grave prejudicii prin instituirea anumitor servituți și limitări asupra dreptului de proprietate atât asupra terenului cât și clădirilor care nu au fost expropriate.

Cu privire la primul capăt de cerere s-a arătat că prin H.G. nr. 953/2011 și Decizia de expropriere nr. 1652, expropriatorul a dispus exproprierea imobilului fără respectarea principiului plății unei despăgubiri drepte și prealabile, că nelegalitatea acestor acte administrative a fost reiterată și prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62, 102, 103, 104 și 789 din data de 03 decembrie 2012.

A invocat reclamanta art. 44 din Constituția României, arătând că exproprierea se poate face numai pe baza unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă, adică să acopere întreaga pierdere suferită (atât pierderea suferită cât și beneficiul nerealizat) de persoanele afectate de măsura exproprierii.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirii, s-a arătat că mecanismul de stabilire a acesteia este prevăzut în mod expres de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Reclamanta a arătat că toate aceste prevederi legale imperative au fost nesocotite de către expropriator, care a stabilit arbitrar cuantumul despăgubirii.

Din această perspectivă s-a arătat că în condițiile în care procedura exproprierii a fost demarată fără respectarea principiului plății unei drepte și juste despăgubiri, actele emise în aplicarea procedurii sunt lovite de nulitate în ceea ce privește modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubiri pentru imobilele expropriate.

Prin raportare la prevederile art. 44 din Constituție, art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, art. 562 din C. civ. și art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește modalitatea de stabilire a despăgubirilor acordate pentru imobilele expropriate, reclamanta a apreciat că sunt lovite de nulitate absolută următoarele acte: Hotărârea Guvernului nr. 953/2011; Decizia de expropriere nr. 1652/2011 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționala din România SA; Hotărârile de stabilire a despăgubirilor emise de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționala din România SA nr. 62, 102, 103, 104 și 789 din data de 03 decembrie 2012.

S-a mai arătat că expropriatorul nu a stabilit o justă despăgubire, întrucât prețuirea acestuia a fost mult subevaluată, dintr-o dublă perspectivă. În primul rând, numai prin raportare la prețul pe care A. l-a plătit pentru terenul expropriat, rezultă că despăgubirea stabilită de către expropriator nu este justă. Astfel, în anul 2005 A. a cumpărat 22.500 mp la prețul de 5.711.440 RON (223,97 RON/mp - 61,87 euro/mp); În anul 2011, expropriatorul a decis exproprierea unei suprafețe de 15.669 mp din imobil, iar despăgubirea acordată proprietarului a fost de 1.362.262 RON (86,93 RON/mp - 19,27 euro/mp).

Prin urmare, în opinia reclamantei prin aplicarea valorii de piață a terenului din 2005, rezultă că expropriatorul trebuia să stabilească despăgubirea la cel puțin 3.509.511,89 RON.

Reclamanta a mai arătat că această valoare a fost determinată fără a lua în calcul: (1) regimul juridic al Imobilului, respectiv teren intravilan, scos definitiv din circuitul agricol și construibil (2) modificarea condițiilor de piață, în sensul sporirii valorii terenurilor în zona Voluntari; (3) sporul de valoare înregistrat de teren ca urmare a aducerii la limita de proprietate a tuturor branșamentelor existente în zonă (apă, gaze, curent, canalizare); (4) beneficiul nerealizat de către A., respectiv profitul pe care societatea l-ar fi putut obține prin punerea în valoare a bunurilor expropriate (edificarea de construcții și închirierea acestora sau utilizarea terenului în scopul practicării agriculturii).

În susținerea acțiunii reclamanta a mai precizat că în anii 2005 - 2012 prețul la imobile în zona Voluntari a cunoscut o apreciere constantă. Astfel, cu titlu de exemplu, s-a arătat că, în anul 2008, potrivit grilei de impozitare ținută de către notarii publici, utilizată la stabilirea taxelor aferente contractului de donație încheiat între A. și Consiliul Local Voluntari, terenul a fost evaluat la valoarea de 8.318.700 RON (369 RON/mp - 99,19 euro/mp). De asemenea, în decembrie 2012, potrivit anunțurilor de vânzare silită a unor terenurilor vecine terenului expropriat (aceeași tarla și chiar aceeași parcelă), prețul mediu al terenurilor situate în aceeași zonă cu terenul expropriat era de 471,12 RON/mp - 104 euro/mp (Anexa nr. 6 la prezenta cerere) și, respectiv, 577,46 RON/mp - 127,47 euro/mp (Anexa nr. 7 la prezenta cerere).

S-a arătat că prețurile terenurilor din decembrie 2012, sunt mai mici decât valoarea reală, de piață a terenurilor din zonă, întrucât aceste terenuri au fost scoase la vânzare prin licitație publică și este de notorietate că în cadrul procedurilor de executare silită bunurile astfel executate sunt subevaluate pentru înlesnirea executării. Astfel, în cazul executărilor silite valoarea bunului executat este subevaluată cu cel puțin 30%. În plus, prețul de pornire al licitațiilor menționate este inferior valorii reale a terenurilor pentru că are în vedere faptul că terenurile sunt grevate cu ipoteci.

În aceste condiții, la data exproprierii numai valoarea terenului era de cel puțin 1.014,75 RON/mp - 225 euro/mp Odată cu aducerea rețelelor de utilități publice la limita terenului, valoarea acestuia a sporit, întrucât este mai lesnicios vandabil și construibil; sporul de valoare înregistrat de Terenul expropriat este de 10 euro/mp.

Așadar, valoarea reală a imobilului expropriat după prețuirea reclamantei la momentul exproprierii (decembrie 2012) era de 15.900.117,75 RON (echivalentul a 3.525.525 euro la data de 03 decembrie 2012), iar această sumă, care reprezintă justa despăgubire trebuie suportată de către expropriator. Chiar dacă restul terenului ar fi înregistrat un anumit spor de valoare ca urmare a construirii autostrăzii, valoarea părții expropriate din imobil nu poate fi redusă, conform art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, s-a arătat că urmare a deciziei de expropriere, restul din imobil rămas neexpropriat a înregistrat o depreciere a valorii de piață determinată de limitările aduse odată cu realizarea obiectivului în vederea căruia a fost aplicată procedura exproprierii.

Reclamanta a mai invocat, dispozițiile art. 555 alin. (1) și art. 602 alin. (1) din C. civ., precum și art. 17 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor și anexa nr. 1, privind zonele de protecție, susținând că limitele legale de exercitare a dreptului de proprietate stabilite în interes public nu pot fi modificate sau suprimate decât prin lege. Au fost invocate și prevederile art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, arătând că aceste dispoziții au fost interpretate în jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului în sensul că, chiar în absența unei privări de proprietate, anumite măsuri care reprezintă o atingere a posibilității practice de a exercita dreptul de a dispune și utiliza de bun determină o ingerință disproporționată în substanța înseși a dreptului de proprietate.

Ca urmare a deciziei de a construi autostrada în imediata vecinătate a imobilului aparținând reclamantei, pe un teren care a fost expropriat de la această societate, dreptul proprietarului de a utiliza bunul a fost îngrădit prin instituirea următoarelor tipuri de limitări relative la posibilitatea edificării de construcții, în sensul că odată cu exproprierea regimul de înălțime a fost redus pentru a nu afecta vizibilitatea, la posibilitatea utilizării subsolului întrucât nu se mai poate construi în adâncime pentru a nu afecta pânza freatică, la posibilitatea expunerii unor panouri publicitare iluminate pentru a nu afecta vizibilitatea și respectiv limitări relative la împrejmuirea proprietății, în sensul că gardul de împrejmuire trebuie să fie construit astfel încât să nu afecteze vizibilitatea; la practicarea agriculturii, în sensul că tipurile de plantații admise spre cultivare sunt mai restrânse (spre exemplu nu e mai pot planta plante înalte pentru a nu afecta vizibilitatea); la practicarea de activități comerciale; la respectarea de către reclamantă Barcelona a unor distanțe minime neconstruibile.

Din această perspectivă reclamanta a susținut că încălcarea dreptului de proprietate, prin limitarea conținutului juridic al acestuia, reprezintă o faptă ilicită, care se impune a fi reparată de către autorul său.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea poziției procesuale s-a arătat că prin H.G. nr. 953/2011 pentru completarea H.G. nr. 381/2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată ramase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcția autostrăzii București - Brașov, tronsonul București Ploiești" a fost aprobat amplasamentul lucrării, declanșându-se, astfel, procedura de expropriere a imobilelor proprietate privată ramase de expropriat în vederea realizării proiectului de infrastructura menționat.

Potrivit Anexei la H.G. nr. 953/2011, sunt afectate de lucrarea declarată de utilitate publică suprafața de teren de 4.381 mp din imobilul proprietatea reclamantei, situat în localitatea Voluntari și identificat cu nr. cadastral x, acordându-se o despăgubire de 380.884,14 RON; suprafața de teren de 8 mp din imobilul proprietatea reclamantei, situat în localitatea Voluntari și identificat cu nr. cadastral x, acordându-se o despăgubire de 178,88 RON; suprafața de teren de 7.654 mp din imobilul proprietatea reclamantei, situat în localitatea Voluntari și identificat cu nr. cadastral x, acordându-se o despăgubire de 665.438,76 RON; suprafața de teren de 93 mp din imobilul proprietatea reclamantei, situat în localitatea Voluntari și identificat cu nr. cadastral x, acordându-se o despăgubire de 8.085,45 RON; suprafața de teren de 3.539 mp din imobilul proprietatea reclamantei, situat în localitatea Voluntari și identificat cu nr. cadastral x, acordându-se o despăgubire de 307.680,66 RON.

Urmând procedura stabilită de lege, la data de 03.12.2012, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, legal constituită, a emis următoarele documente: procesul-verbal nr. x/03.12.2012 și hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012 referitoare la exproprierea imobilului cu nr. cadastral x; procesul-verbal nr. x/03.12.2012 și hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 102/03.12.2012 referitoare la exproprierea imobilului cu nr. cadastral x; procesul-verbal nr. x/03.12.2012 și hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 103/03.12.2012 referitoare la exproprierea imobilului cu nr. cadastral x; procesul-verbal nr. x/03.12.2012 și hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 104/03.12.2012 referitoare la exproprierea imobilului cu nr. cadastral x; procesul-verbal nr. x/03.12.2012 și hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 789/03.12.2012 referitoare la exproprierea imobilului cu nr. cadastral x.

În ceea ce privește primul capăt de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității hotărârilor de stabilire a despăgubirilor, pârâtul a invocat prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 225/2010 și a arătat că în cazul exproprierii dispuse în temeiul acestui act normativ expropriatul poate contesta doar cuantumul despăgubirii, nu și transferul dreptului de proprietate.

Or, solicitându-se anularea celor cinci hotărâri de stabilire a despăgubirilor a H.G. nr. 953/2011 și a Deciziei de expropriere nr. 1652/28.11.2011, se tinde practic la contestarea transferului dreptului de proprietate însuși, ceea ce contravine prevederilor imperative ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010.

Totodată, argumentele aduse în susținerea primului capăt de cerere nu reprezintă prin ele însele motive de nulitate a hotărârilor, ci argumente aduse în sprijinul caracterului nejust al despăgubirii acordate de expropriator.

În opinia pârâtei, în speță, ar putea fi, cel mult, dispusă modificarea în parte a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor în sensul modificării cuantumului despăgubirii și nicidecum anularea lor sau a H.G. nr. 953/2011 și a Deciziei nr. 1652/28.11.2011.

În ceea ce privește al doilea capăt de cerere prin care se solicită determinarea cuantumului despăgubirilor la suma de 15.900.117.75 RON, pârâtul a apreciat că sumele aferente despăgubirilor pentru imobilele expropriate au fost consemnate înainte de emiterea de către expropriator a Deciziei de expropriere nr. 1652 din 28 noiembrie 2011, așadar, înaintea realizării transferului dreptului de proprietate și, prealabil ocupării terenurilor și a începerii lucrărilor de execuție a proiectului.

Faptul că, ulterior momentului consemnării despăgubirilor, se contestă cuantumul acestora nu reprezintă un argument în sprijinul lipsei caracterului prealabil al despăgubirii.

Referitor la caracterul just al despăgubirii, pârâtul a invocat prevederile art. 5 din Legea nr. 255/2010 și cele ale art. 11 alin. (8) din același act normativ, conform cărora raportul de evaluare se întocmește avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77

1

alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

În același sens, tot cu privire la modalitatea în care se realizează evaluarea imobilelor expropriate în faza administrativă a exproprierii, art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 53/2011 dispune că expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art. 11 alin. (7) din lege, este obligat să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77

1

alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Date fiind cele de mai sus, argumentul în conformitate cu care în speță nu au fost respectate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu poate fi primit, în opinia sa, întrucât stabilirea valorii terenurilor expropriate în raport de prevederile art. 26, indicat de reclamantă, reglementează o situație distinctă, respectiv modalitatea de stabilire a valorii despăgubirilor în faza judecătorească a exproprierii, când se contestă cuantumul despăgubirii și nu se referă la evaluarea terenurilor expropriate în faza administrativă a procedurii, când aplicabile sunt prevederile mai sus evocate.

Nici argumentul în conformitate cu care valoare de piață din 2005 (prețul de achiziție plătit de reclamantă) ar stabili nivelul minim sub care valoare actuală a imobilului nu ar putea să scadă, în speță 3.509.511,89 euro pentru 15.669 mp teren expropriat, nu poate fi primit, întrucât contravine prevederilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 și art. 26 din Legea nr. 33/1994 pe care reclamanta însăși le-a invocat.

Pentru aceleași considerente, în opinia pârâtului nu poate fi primit nici argumentul referitor la sporirea valorii imobilului prin raportare la anunțuri de vânzare silită, deoarece, conform practicii instanței supreme (Decizia nr. 8798/28.10.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele" (prevedere din art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994) are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare.

Pârâtul a mai arătat că, nu poate fi primit nici argumentul privitor la sporirea valorii terenului (față de valoarea de achiziție) cu 10 euro/mp prin aducerea la limita proprietății a rețelelor de utilitate publica, deoarece relocarea utilităților, la finalizarea proiectului, se face pe spezele expropriatorului urmând ca proprietățile din vecinătatea autostrăzii să beneficieze de posibilitatea de a se racorda la utilități.

În ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere prin care se solicită repararea prejudiciului adus prin exproprierea parțială a terenului reclamantei, pârâtul a arătat că acesta are la baza simple ipoteze, evenimente a căror producere rămâne de domeniul eventualului; or, pentru a fi reparat, prejudiciul trebuie să fie cert, să nu fi fost reparat neputând fi avut în vedere un prejudiciu eventual și incert.

Astfel, conform art. 1385 C. civ., privitor la întinderea prejudiciului, se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. Rezultă că prejudiciul, chiar viitor, trebuie sa fie cert, lucru neprobat de reclamantă (de ex. printr-o autorizație de construcție sau avize, oferte de cumpărare din care sa rezulte vânzarea sub prețul pieței).

Pârâtul a mai arătat că nu se pot acorda despăgubiri pentru pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, deoarece reclamanta nu a probat prin vreun document că folosea sau plănuia să folosească terenurile într-un anumit scop.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, eventualele daune suferite de expropriați se vor calcula luând în seamă dovezile aduse de părți. Or, în speță, reclamanta nu a produs nicio dovadă din care să reiasă realitatea și efectivitatea prejudiciului pe care spune ca l-a suferit urmare a exproprierii parțiale. S-au făcut simple afirmații care nu au suport în documentele anexate cererii de chemare în judecata pentru a dovedi temeinicia acesteia.

În cauză au fost încuviințate proba cu înscrisuri, proba cu expertiza evaluatorie, fiind depus la dosar raportul de expertiză efectuat de experții D., E. și F.

La data de 20.10.2014, s-a depus la dosar răspunsul la obiecțiuni de experții D. și E., iar, la data de 05.12.2014, s-a depus răspunsul la obiecțiuni de către dna expert F.

Prin precizarea depusă la dosar la data de 12.12.2014, reclamanta a arătat câtimea pretențiilor formulate prin capătul doi și trei al cererii de chemare în judecată solicitând obligarea pârâtului la plata cu titlul de justă despăgubire datorată ca urmare a exproprierii bunurilor, a următoarelor sume de bani: suma de 8.004.455,44 RON, reprezentând valoarea de piață a terenului, compusă din suma de 6.455.206113 RON stabilită de comisia de experți ca fiind valoarea de piață a terenului la data efectuării expertizei și suma de 1.549.249,44 RON reprezentând taxa pe valoare adăugată;

- suma de 21.089.179,11 RON compusă din 18.180.326,83 RON reprezentând beneficiul nerealizat și 2.908.825,29 RON reprezentând TVA.;

- suma de 540.525 RON, compusă din 435.907 RON, reprezentând diferența de valoare de piață a terenului la data exproprierii și valoarea de piață a terenului la data efectuării expertizei, și 104.618 RON reprezentând TVA;

- obligarea expropriatorului la repararea prejudiciului rezultat din diminuarea valorii imobilelor rămase neexpropriate, stabilit prin expertiza efectuată cu suma de 1.664.005 RON, echivalentul a 368.771 euro. Prin Sentința civilă nr. 3747/19.12.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă a fost admisă în parte, acțiunea formulată de reclamantă, fiind anulate, în parte, Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012, nr. 102/03.12.2012, nr. 103/03.12.2012, nr. 104/03.12.2012 și nr. 789/03.12.2012, emise de pârât în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor propuse pentru terenurile expropriate și a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenurile expropriate prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012, nr. 102/03.12.2012, nr. 103/03.12.2012, nr. 104/03.12.2012 și nr. 789/03.12.2012, emise de pârât la următoarele sume:- valoarea imobilelor expropriate în cuantum de 6.455.206 RON; prejudiciu constând în contravaloare TVA (1.549.249,99 RON), diminuarea valorii imobilelor rămase neexpropriate (1.664.005 RON) și beneficiul nerealizat (18.180.326,83 RON și 2.908.825,29 RON - TVA aferent), conform raportului de expertiză întocmit de experții D. și E.

Pe cale de consecință, a fost obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, să aloce în bugetul aferent fondurile necesare plății acestor sume și la plata către reclamantă a sumei de 5.250 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta SC A. SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 22.500 mp situată în intravilanul comunei Voluntari, jud. Ilfov, tarlaua x/1, parcela x, identificat cu nr. cadastral x, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.05.2005 de notar public B., fiind efectuate și formalitățile de întabulare în cartea funciară, potrivit încheierii nr. 30698/08.06.2005 emisă de O.C.P.I. Ilfov și extrasului de carte funciară pentru informare.

Anterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare menționat, prin Avizul nr. x/2004 emis de Ministerul Administrației și Internelor - Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie și de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, terenul a fost scos din circuitul agricol, devenind, astfel, construibil.

Ulterior, la data de 21 ianuarie 2008, terenul menționat a fost dezmembrat și o parte din acesta (169,14 mp) a fost donat Consiliului Local Voluntari, astfel cum rezultă din Actul de dezmembrare și contractul de donație autentificat sub nr. x/21.01.2008 de notar public C. Ca urmare a acestor operațiuni, reclamanta a rămas proprietar pentru o suprafață de 22.330,86 mp, astfel cum rezultă și din încheierea de întabulare nr. 8324/23.01.2008 emisă de O.C.P.I. Ilfov.

Prin H.G. nr. 953/2011 s-au declanșat procedurile de expropriere a imobilelor proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcția autostrăzii București - Brașov, tronsonul București - Ploiești".

În baza acestui act normativ, la data de 28 noiembrie 2011, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA a emis decizia de expropriere nr. 1652/2011.

În consecință, au fost emise procesele-verbale de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. x, 102, 103, 104 și 789 și hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62, 102, 103, 104 și 789, fiind propuse spre expropriere următoarele loturi de teren: a) parcela în suprafață de 7.654 mp teren, cu număr cadastral x, conform Procesului-verbal și Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 103 din data de 03 decembrie 2012, despăgubirea pentru această parcelă fiind stabilită în cuantum de 665.438,76 RON; b) parcela în suprafață de 4.381 mp teren, cu număr cadastral x, conform Procesului-verbal și Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 62 din data de 03 decembrie 2012, despăgubirea fiind stabilită în cuantumul de 380.884,14 RON; c) parcela în suprafață de 3.539 mp teren, cu număr cadastral x, conform Procesului-verbal și Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 789 din data de 03 decembrie 2012, despăgubirea fiind stabilită în cuantum de 307.680,66 RON; d) parcela în suprafață de 93 mp teren, cu număr cadastral x, conform procesului-verbal și hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. x din data de 3 decembrie 2012, despăgubirea fiind stabilită în cuantum de 8.085,42 RON; e) parcela în suprafață de 8 mp teren, cu număr cadastral x, conform procesului-verbal și hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. x din data de 3 decembrie 2012, despăgubirea fiind stabilită în cuantum de 173,88 RON.

Ca urmare a aplicării procedurilor de expropriere, din totalul de 22.330,86 mp, deținute cu titlu de proprietate de către reclamantă, s-a decis exproprierea unei suprafețe a 15.669 mp.

Tribunalul a reținut dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010, care fac trimitere la art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. Astfel, pentru stabilirea despăgubirilor instanța a constituit o comisie de experți formată dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii (art. 25 din Legea nr. 33/1994).

Raportând dispozițiile legale anterior menționate la situația de fapt dedusă judecății, tribunalul a reținut, potrivit raportului de expertiză evaluatorie întocmit de experții D. și E., astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, că valoarea despăgubirilor pentru imobilele teren în litigiu este de 6.445.206 RON.

În stabilirea valorii reale a imobilelor teren în litigiu, tribunalul a reținut că experții ce au alcătuit Comisia s-au raportat la tranzacții comparabile corecte, estimând o valoare de 91,3 euro/mp.

În ceea ce privește punctul de vedere separat al expertei F., tribunalul l-a înlăturat, având în vedere că, sub aspectul valorii imobilului în litigiu, nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat la dosarul cauzei, expertul nefăcând decât simple aprecieri de ordin subiectiv, neargumentate tehnic și economic.

Totodată, tribunalul s-a raportat ca moment al stabilirii valorii despăgubirilor la data întocmirii raportului de expertiză, având în vedere prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. În acest sens, au fost înlăturate susținerile reclamantei privind aplicarea dispozițiilor C. civ., față și de prevederile art. 34 din Legea nr. 255/2010, întrucât acest din urmă text face trimitere la Legea nr. 33/1994, dar și la C. civ.

Cu toate acestea, însă, trimiterea la dispozițiile C. civ. este realizată doar în completarea normelor speciale și, cum Legea nr. 33/1994 stabilește drept criteriu de stabilire a valorii reale a imobilului valoarea rezultată din raportul de expertiză la data întocmirii acestuia, tribunalul a apreciat că prevederile C. civ. sub acest aspect nu mai devin incidente.

În privința solicitării de obligare a pârâtului la plata sumei reprezentând diferența dintre valoarea de piață a terenului la data exproprierii și valoarea de piață a terenului la data efectuării expertizei, tribunalul a reținut că momentul la care legiuitorul se raportează în stabilirea despăgubirii este cel al datei efectuării raportului de expertiză, iar nu la cel al producerii exproprierii.

Prin urmare, procedând la compararea ofertei pârâtului cu pretențiile formulate de reclamantă, instanța de fond a reținut că, prin lucrarea efectuată în cauză, experții au selecționat în mod corect proprietățile imobiliare comparabile, s-au raportat la elemente tehnice de comparație corecte și au aplicat factori de corecție pertinenți, astfel încât valorile luate în considerare au fost apreciate de instanță ca fiind apropiate cu cele ale imobilelor în litigiu.

Pe cale de consecință, tribunalul a anulat în parte Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012, nr. 102/03.12.2012, nr. 103/03.12.2012, nr. 104/03.12.2012 și nr. 789/03.12.2012 emise de pârât în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor propuse pentru terenurile expropriate și a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenurile expropriate prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012, nr. 102/03.12.2012, nr. 103/03.12.2012, nr. 104/03.12.2012 și nr. 789/03.12.2012 emise de pârât, la suma de 6.455.206 RON.

În ceea ce privește sancțiunea aplicabilă hotărârilor de stabilire a despăgubirilor, tribunalul a reținut că acestea au natura juridică a unor acte administrative, fiind emise în exercitarea atribuțiilor de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public - efectuarea lucrării de utilitate publică "Construcția autostrăzii București - Brașov, tronsonul București - Ploiești"-, astfel cum prevede art. 1 lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Prin urmare, sancțiunea juridică incidentă în cazul în care se constată nelegalitatea unui act administrativ este anularea acestuia. Cum, în cauză, reclamanta a contestat hotărârile de stabilire a despăgubirilor numai sub aspectul cuantumului acestor despăgubiri, tribunalul a dispus anularea numai în parte a acestor acte.

În ceea ce privește plata TVA-ului aferent despăgubirilor cuvenite reclamantei, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 128 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri este considerată livrare de bunuri, iar, potrivit art. 137 din același act normativ, baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din compensația aferentă. Așadar, exproprierea este considerată o operațiune de livrare de bunuri, potrivit regulilor de drept fiscal.

Prin excepție, art. 27 din Legea nr. 255/2010 prevede că sunt scutite de la plata taxelor, tarifelor, precum și a oricăror altor sume datorate bugetului de stat sau bugetelor locale serviciile privind înregistrarea, recepționarea documentațiilor cadastrale și serviciile aferente procedurii de intabulare pentru terenurile necesare realizării obiectivelor de interes național, județean și local.

Cu toate acestea, însă, tribunalul a observat că textul menționat conține o enumerare limitativă a operațiunilor scutite de la plata TVA-ului, astfel încât, prin interpretarea per a contrario a acestor dispoziții legale, rezultă că pentru despăgubirile primite ca urmare a exproprierii se datorează TVA, motiv pentru care această taxă a fost adăugată la cuantumul despăgubirilor primite.

Prin urmare, tribunalul a inclus în cuantumul despăgubirilor și suma de 1.549.249,99 RON, reprezentând contravaloarea TVA-ului aferent sumei de 6.455.206 RON, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză completat prin răspunsul la obiecțiuni.

În ceea ce privește prejudiciul constând în diminuarea valorii imobilelor rămase neexpropriate, în suprafață de 6.662 mp, tribunalul a reținut că terenul rămas neexpropriat este format din două parcele: 3.213 mp, reprezentând zona de protecție a autostrăzii, teren neconstruibil și 3.449 mp, zonă construibilă.

Expertiza a concluzionat că se impune acordarea de despăgubiri și pentru daunele cauzate de zona de protecție a autostrăzii, instituită de prevederile O.G. nr. 43/1997.

Sub acest din urmă aspect, tribunalul a reținut că, potrivit art. 17 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, zonele de protecție sunt suprafețele de teren situate de o parte și de alta a zonelor de siguranță, necesare protecției și dezvoltării viitoare a drumului. Limitele zonelor de protecție sunt prevăzute în anexa nr. 1. Zonele de protecție rămân în gospodărirea persoanelor juridice sau fizice care le au în administrare sau în proprietate, cu obligația ca acestea, prin activitatea lor, să nu aducă prejudicii drumului sau derulării în siguranță a traficului prin: a) neasigurarea scurgerii apelor în mod corespunzător; b) executarea de construcții, împrejmuiri sau plantații care să provoace înzăpezirea drumului sau să împiedice vizibilitatea pe drum; c) executarea unor lucrări care periclitează stabilitatea drumului, siguranța circulației sau modifică regimul apelor subterane sau de suprafață. d) practicarea comerțului ambulant în zona drumului, în alte locuri decât cele destinate acestui scop.

S-a reținut că în conformitate cu Anexa 1 la O.G. nr. 43/1997, lit. b), zona de protecție a autostrăzii este de 50 mp măsurată din axul drumului.

Potrivit raportului de expertiză topografică efectuat de experții D. și E., suprafața de 3.213 mp reprezintă zona de protecție a autostrăzii, fiind restricționată sever din punct de vedere al utilizării, fiind teren neconstruibil, conform O.G. nr. 43/1997, pct. 47 pct. 1.1.

În privința terenului de 3.449 mp rămas în proprietatea reclamantei și construibil, experții au reținut că acesta nu are deschidere la drum și reprezintă o formă geometrică nefavorabilă dezvoltărilor imobiliare, terenul fiind greu exploatabil, având o pierdere semnificativă de valoare, prin raportare la situația terenului înainte de expropriere.

Tribunalul a reținut că, urmare a deciziei de expropriere a terenului în litigiu, dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul neexpropriat cunoaște semnificative limitări relative la posibilitatea de construire, de cultivare sau de desfășurare de activități comerciale, ceea ce impune repararea pagubei cauzate inclusiv sub acest aspect.

Astfel, în condițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, s-a stabilit cuantumul prejudiciului cauzat reclamantei prin diminuarea valorii imobilelor rămase neexpropriate la suma de 1.664.005 RON, sens în care au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de experții D. și E.

În privința beneficiului nerealizat, tribunalul a reținut că, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În acest sens, instanța de fond a constatat că din probele administrate la dosar, rezultă că reclamanta avea, înainte de declanșarea procedurii de expropriere, oportunitatea dezvoltării unui proiect imobiliar, a cărui realizare a fost împiedicată prin efectul exproprierii parțiale ce s-a produs cu privire la proprietatea reclamantei.

Proiectul imobiliar menționat viza construirea unui ansamblu rezidențial, format din construcții de tip bloc realizate în regim de înălțime S parțial + P + 3E + 6E, cu apartamente de două și trei camere, în localitatea Voluntari, str. x în suprafață construită la sol de 8.932 mp, în valoare totală de 23.613.417 euro exclusiv TVA, costul lucrărilor rămase de executat fiind de 20.263.788 euro.

Proiectul urma să cuprindă 566 apartamente de 2 camere și 97 apartamente de 3 camere, iar, din punct de vedere comercial, strategia de valorificare a investiției presupunea vânzarea unităților locative.

Astfel, instanța de fond a reținut că, în cuprinsul răspunsului la obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit de experții D. și E., aceștia au explicat și fundamentat din punct de vedere tehnic și comercial investiția ce urma a fi realizată de reclamantă pe terenul în litigiu, realizând o proiecție detaliată a rezultatelor scontate, concluzia fiind că proiectul imobiliar era fezabil financiar și profitabil pentru dezvoltatorul imobiliar, având în vedere că proiectul era finanțat prin credit imobiliar reprezentând 25,4% din totalul investiției; că proiectul beneficia de un amplasament bun (zona de nord-est București, lipsă de poluare semnificativă, ambient civilizat, legături rutiere bune cu facilități de business din zona de nord a Bucureștiului); conceptul de valorificare prin vânzare la stadiul fizic al investiției, inclusiv modalitatea de plată a unei tranșe de 30% din prețul unității locative ulterior punerii în funcțiune a obiectivului, conducea la vânzarea în integralitate a proiectului; că prețul solicitat de 800 euro/mp suprafață utilă era extrem de competitiv, fiind cel puțin 20% sub oferta concurenței; că proiectul era fezabil financiar, indicatorii economici fiind buni.

Potrivit art. 1.349 alin. (1) și (2) C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral, iar art. 1.385 C. civ. dispune că prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei.

În privința certitudinii proiectului imobiliar, s-a reținut că reclamanta a administrat dovezi privind contractarea unei societăți prestatoare de servicii complexe de arhitectură necesară dezvoltării unei asemenea investiții, a depus la autoritățile competente documentația tehnică necesară în vederea obținerii certificatului de urbanism pentru obiectivul "Construire ansamblu mixt de locuințe înalte, birouri, spații comerciale, servicii, hotel cu regim de înălțime RMH 2S plus P plus 4E plus 12E și CUT 5", a realizat mai multe planuri și planșe conținând soluții de urbanism și arhitectură concrete, a purtat corespondență cu autoritățile locale. De asemenea, tribunalul a reținut că formalitățile efectuate de reclamantă de trecere a terenului din intravilan în extravilan au avut drept scop finalitatea construirii unui cartier de locuințe spre a fi vândute/închiriate.

Așadar, toate aceste demersuri și proceduri inițiate de reclamantă conduc la concluzia unui avantaj cert pe care reclamanta l-ar fi obținut ca urmare a edificării proiectului imobiliar la care s-a angajat. Șansa pierdută de reclamantă era reală și serioasă, procedurile de realizare a proiectului imobiliar fiind în curs de derulare.

Prin urmare, având în vedere seriozitatea și stadiul avansat al demersurilor reclamantei de edificare a proiectului imobiliar, tribunalul a reținut că posibilitatea realizării acestuia era ridicată, singurul impediment constituindu-l intervenția măsurii de expropriere, motiv pentru care pârâtul trebuie să repare integral toate prejudiciile cauzate reclamantei ca efect al exproprierii, inclusiv pierderea șansei de a obține un avantaj, astfel încât tribunalul a obligat pârâtul la plata către reclamantă și a sumei de 18.180.326,83 RON și 2.908.825,29 RON, TVA aferent, reprezentând beneficiul nerealizat, conform raportului de expertiză întocmit de experții D. și E.

În privința capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii să aloce în bugetul aferent fondurile necesare plății acestor sume, tribunalul, l-a admis, reținând că în acest fel se asigură și se garantează îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina pârâtului de plată a sumelor menționate, astfel încât acoperirea prejudiciului să fie reală și efectivă.

Pe cale de consecință, reținând că valoarea imobilelor în litigiu este justificată din punct de vedere tehnic, prin comparație cu expertiza care a stat la baza emiterii hotărârilor contestate, în temeiul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010 și art. 27 din Legea nr. 33/1994, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 562 alin. (3) C. civ., art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 1.349 și art. 1.385 C. civ., a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus anularea în parte a Hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012, nr. 102/03.12.2012, nr. 103/03.12.2012, nr. 104/03.12.2012 și nr. 789/03.12.2012 emise de pârât în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor propuse pentru terenurile expropriate și stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenurile expropriate prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 62/03.12.2012, nr. 102/03.12.2012, nr. 103/03.12.2012, nr. 104/03.12.2012 și nr. 789/03.12.2012 emise de pârât la următoarele sume: valoarea imobilelor expropriate în cuantum de 6.455.206 RON; prejudiciu constând în contravaloare TVA (1.549.249,99 RON), diminuarea valorii imobilelor rămase neexpropriate (1.664.005 RON) și beneficiul nerealizat (18.180.326,83 RON și 2.908.825,29 RON - TVA aferent), conform raportului de expertiză întocmit de experții D. și E.

Totodată, a dispus obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii să aloce în bugetul aferent fondurile necesare plății acestor sume.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., tribunalul a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.250 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea onorariilor de expertiză, potrivit chitanțelor aflate la dosar.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel atât pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, precum și reclamanta SC A. SRL.

Prin Decizia civilă nr. 1130A pronunțată la data de 27 decembrie 2017 de Curtea de Apel București, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă, fiind admis apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român, prin C.N.A.I.R., schimbată în parte, sentința apelată în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei la următoarele sume: valoarea imobilelor expropriate - 6.146.682 RON; prejudiciul, constând în contravaloare TVA, în sumă de 1.475.203,68 RON, și în diminuarea valorii imobilelor expropriate, în sumă de 2.555.227 RON. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Astfel, s-a constatat că în ceea ce privește cadrul procesual în limitele căruia s-a judecat pricina în primă instanță, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a înțeles să cheme în judecată pârâții Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin C.N.A.D.R, dar și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Din prevederile art. 223 alin. (1) din Noul C. civ., rezultă că în raporturile juridice civile în care statul este parte în mod nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, "afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens". Altfel spus, Ministerul Finanțelor Publice este reprezentantul în justiție al statului și are vocația generală de a reprezenta Statul Român, dar nu și atunci când există o delegare expresă, dată prin lege, altor organe sau persoane juridice, care acționează nu în nume propriu, ci în numele și pe seama Statului Român, în calitate de reprezentanți legali.

Or, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, "expropriator este statul român pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de interes județean, iar municipiile, orașele și comunele pentru obiectivele de interes local", alin. (3) al aceluiași articol arătând că "În aplicarea prevederilor prezentei legi, expropriatorul prevăzut la alin. (2) este reprezentat de "(...) Ministerul Transporturilor, după caz, direct sau prin Compania Națională de Drumuri Naționale - SA pentru lucrările de construcție de drumuri de interes național (...)" [(lit. a)].

Pe de altă parte, instanța de apel a luat act că, începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 55/2016 (publicată în M.Of. nr. 758 din 28 septembrie 2016), Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA, înființată potrivit prevederilor O.U.G. nr. 84/2003 pentru înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA prin reorganizarea Regiei Autonome "Administrația Națională a Drumurilor din România", aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 47/2004, cu modificările și completările ulterioare, a fost supusă reorganizării (conf. art. 1 din O.U.G. nr. 55/2016), această entitate schimbându-și, astfel, și denumirea în Compania Națională de Administrare a Infrastru