ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1266/2016

Decizia nr. 1266/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc.

civ., constată următoarele: Prin cererea din data de 14 mai 2013, înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/93/2013, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța: să constate că, urmare a întocmirii de către CNADNR a documentației de expropriere prevăzute de Legea nr. 198/2004, în luna septembrie a avut loc exproprierea de fapt a terenului proprietatea reclamantei în suprafață de 2724 mp, situat în județul Ilfov, orașul Voluntari, tarla 22/5, parcela 447/20 identificat cu nr. cadastral X1, iar în luna septembrie a anului 2008 a avut loc exproprierea de fapt a terenurilor proprietatea reclamantei situate în județul Ilfov, orașul Voluntari, tarlaua 22/5, parcela 447/20 în suprafețe de 363 mp, respectiv 344 mp (identificate cu nr. cadastrale X2 și nr. X3); să oblige pârâtul la plata despăgubirilor în sumă de 1.650.236 euro, echivalent în lei la data plății curs BNR, ținând seama de data la care a avut loc fiecare expropriere în fapt, de valoarea despăgubirilor stabilite de către expropriator prin H.G.

nr. 424/2008 pentru exproprierea altor terenuri pe raza localității Voluntari, valoarea despăgubirilor stabilite de către expropriator, prin nota de fundamentare întocmită în anul 2008 de către Ministerul Transporturilor prin CNADNR în vederea completării H.G. nr. 428/2008 și de valoarea de tranzacționare a altor imobile de același tip, având aceeași categorie de folosință.

Prin Sentința civilă nr. 1842/2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamanta A., s-a constatat că a operat exproprierea de fapt a reclamantei în ce privește terenul în suprafață de 2724 mp, situat în oraș Voluntari, începând cu luna septembrie a anului 2007, s-a constatat că a operat exproprierea de fapt a reclamantei în privința terenurilor situate în oraș Voluntari cu suprafețele de 363 mp și 344 mp, începând cu luna septembrie a anului 2008 și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri în cuantum total de 446.030 euro, echivalent în lei la data plății.

Prin Decizia civilă nr. 555/A din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă s-a respins apelul declarat de reclamantă, s-a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că urmare admiterii în parte a acțiunii a modificat hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 37, 38 și 75 din data de 3 decembrie 2012 emise de Comisia de Aplicare a Legii nr. 255/2010, în sensul că a stabilit cuantumul total al despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru terenurile expropriate la suma de 75.139 euro, plătibili în lei la cursul oficial BNR din data plății.

S-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea exproprierii în fapt a suprafețelor de teren. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, iar dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 28 ianuarie 2016 și repartizat completului CF11. Prin rezoluția completului din 03 februarie 2016, cererea de recurs a fost comunicată intimatului-pârât Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. La data de 04 martie 2016 intimatul-pârât a depus întâmpinare, ce a fost comunicată, prin care a invocat inadmisibilitatea căii de atac și nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor în cazurile prevăzute de art. 488 C. proc.

civ. La data de 22 martie 2016 recurenta a depus răspuns la întâmpinare. Prin aceeași rezoluție a completului din 03 februarie 2016, s-a dispus, ca după efectuarea formalităților de comunicare menționate în art. XV din Legea nr. 2/2013, să se întocmească raportul prevăzut de art. 493 din Noul C. proc. civ. La data de 23 martie 2016 magistratul-asistent a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil. Completul de filtru C11, la data de 23 martie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au înțeles să depună puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 02 iunie 2016, în temeiul art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: În speță, hotărârea atacată cu recurs, respectiv Decizia civilă nr. 555/A din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost pronunțată în soluționarea apelurilor declarate de reclamantă și de către pârât împotriva Sentinței civile nr. 1842/2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, cauza având ca obiect "expropriere". Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunțate în materie de expropriere, nu sunt supuse recursului.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 62/2015: " În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv". Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Față de natura pretenției dedusă judecății, cauza se circumscrie dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curții de apel a fost menționată calea de atac a recursului, nu poate crea părților o cale de atac în afara cadrului legal, așa cum impun și dispozițiile art. 457 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă "(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. (2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege". În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 555/A din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 555/A din 13 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 iunie 2016. Procesat de GGC - GV