ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1266/2016

Decizia

nr. 1266/2016

Asupra

cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc.

civ., constată următoarele:

Prin

cererea din data de 14 mai 2013, înregistrată pe rolul Tribunalului

București sub nr. x/93/2013, reclamanta A. a chemat în judecată pe

pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România - SA, solicitând instanței ca, prin

hotărârea pe care o va pronunța: să constate că, urmare a

întocmirii de către CNADNR a documentației de expropriere

prevăzute de Legea nr. 198/2004, în luna septembrie a avut loc

exproprierea de fapt a terenului proprietatea reclamantei în

suprafață de 2724 mp, situat în județul Ilfov, orașul

Voluntari, tarla 22/5, parcela 447/20 identificat cu nr. cadastral X1, iar în

luna septembrie a anului 2008 a avut loc exproprierea de fapt a terenurilor proprietatea

reclamantei situate în județul Ilfov, orașul Voluntari, tarlaua 22/5,

parcela 447/20 în suprafețe de 363 mp, respectiv 344 mp (identificate cu

nr. cadastrale X2 și nr. X3); să oblige pârâtul la plata

despăgubirilor în sumă de 1.650.236 euro, echivalent în lei la data

plății curs BNR, ținând seama de data la care a avut loc fiecare

expropriere în fapt, de valoarea despăgubirilor stabilite de către

expropriator prin H.G. nr. 424/2008 pentru exproprierea altor terenuri pe raza

localității Voluntari, valoarea despăgubirilor stabilite de

către expropriator, prin nota de fundamentare întocmită în anul 2008

de către Ministerul Transporturilor prin CNADNR în vederea

completării H.G. nr. 428/2008 și de valoarea de tranzacționare a

altor imobile de același tip, având aceeași categorie de

folosință.

Prin

Sentința civilă nr. 1842/2014 pronunțată de Tribunalul

Ilfov, secția civilă, a fost admisă, în parte, cererea

formulată de reclamanta A., s-a constatat că a operat exproprierea de

fapt a reclamantei în ce privește terenul în suprafață de 2724

mp, situat în oraș Voluntari, începând cu luna septembrie a anului 2007,

s-a constatat că a operat exproprierea de fapt a reclamantei în

privința terenurilor situate în oraș Voluntari cu suprafețele de

363 mp și 344 mp, începând cu luna septembrie a anului 2008 și a fost

obligată pârâta la plata către reclamantă a unei

despăgubiri în cuantum total de 446.030 euro, echivalent în lei la data

plății.

Prin

Decizia civilă nr. 555/A din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă s-a respins apelul declarat de reclamantă,

s-a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România SA, a fost schimbată în parte sentința apelată, în

sensul că urmare admiterii în parte a acțiunii a modificat

hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 37, 38 și 75 din

data de 3 decembrie 2012 emise de Comisia de Aplicare a Legii nr. 255/2010, în

sensul că a stabilit cuantumul total al despăgubirilor cuvenite

reclamantei pentru terenurile expropriate la suma de 75.139 euro,

plătibili în lei la cursul oficial BNR din data plății. S-a

respins capătul de cerere având ca obiect constatarea exproprierii în fapt

a suprafețelor de teren.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, iar dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, la data de 28 ianuarie 2016 și repartizat

completului CF11.

Prin

rezoluția completului din 03 februarie 2016, cererea de recurs a fost

comunicată intimatului-pârât Statul Român prin Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România SA. La data de 04 martie 2016

intimatul-pârât a depus întâmpinare, ce a fost comunicată, prin care a

invocat inadmisibilitatea căii de atac și nulitatea recursului pentru

neîncadrarea motivelor în cazurile prevăzute de art. 488 C. proc. civ. La

data de 22 martie 2016 recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

Prin

aceeași rezoluție a completului din 03 februarie 2016, s-a dispus, ca

după efectuarea formalităților de comunicare menționate în

art. XV din Legea nr. 2/2013, să se întocmească raportul

prevăzut de art. 493 din Noul C. proc. civ.

La

data de 23 martie 2016 magistratul-asistent a procedat la întocmirea raportului

asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport

apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

Completul

de filtru C11, la data de 23 martie 2016, constatând că raportul

întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus

comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime

punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4)

C. proc. civ.

Potrivit

dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților, care nu au înțeles să depună puncte de

vedere la raport.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost

înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru

soluționarea căii de atac.

S-a

fixat termen pentru judecarea recursului la data de 02 iunie 2016, în temeiul

art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă, fără citarea părților.

Analizând

recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru

următoarele considerente:

În

speță, hotărârea atacată cu recurs, respectiv Decizia

civilă nr. 555/A din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, a fost pronunțată în

soluționarea apelurilor declarate de reclamantă și de către

pârât împotriva Sentinței civile nr. 1842/2014, pronunțată de

Tribunalul Ilfov, secția civilă, cauza având ca obiect

"expropriere".

Potrivit

art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive,

hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și

cele neatacate cu recurs.

Potrivit

art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunțate în materie de

expropriere, nu sunt supuse recursului.

Potrivit

dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum

și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificată prin

O.U.G. nr. 62/2015: " În procesele pornite începând cu data intrării

în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu

sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile

prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind

navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de

muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000

lei inclusiv".

Legalitatea

căilor de atac presupune faptul că o hotărâre

judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

prevăzute de lege.

Așa

fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot

folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această

regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile

art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin

care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute

de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în

condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față

de natura pretenției dedusă judecății, cauza se circumscrie

dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Faptul

că în dispozitivul hotărârii curții de apel a fost

menționată calea de atac a recursului, nu poate crea

părților o cale de atac în afara cadrului legal, așa cum impun

și dispozițiile art. 457 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă "(1) Hotărârea judecătorească

este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de

mențiunile din dispozitivul ei. (2) Mențiunea inexactă din

cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra

acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac

prevăzută de lege".

În

consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 555/A

din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile

nr. 555/A din 13 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV a civilă.

Fără

nicio cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 02 iunie 2016.

Procesat

de GGC - GV