ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3459/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3459/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04

noiembrie 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă,

reclamanții P.E. și P.N.C. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună modificarea

hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 369 din 28 august 2009 emisă de C.N.A.D.N.R.

SA, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor de la suma de 27.311 RON la

suma de 704.970 RON, reprezentând echivalentul sumei de 167.850 în euro pentru

terenul în suprafața de 1.119 mp situat în comuna Ș.J., Județul Ilfov, Tarla 2,

parcela A6/12, cu număr cadastral C1., precum și plata sumei de 140.994 RON

(echivalentul a 33.570 euro) reprezentând constând în valoarea prejudiciului

cauzat reclamanților ca urmare a exproprierii, respectiv valoarea terenului

care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la momentul

achiziționării.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au susținut că, potrivit anexei nr. 3 la H.G. nr. 181/2009 pentru modificarea

și completarea H.G. nr. 1546/2006 privind declanșarea procedurilor de expropriere

a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate

publică „Construcția autostrăzii București-Brașov, tronsonul Bucuresti-Ploiesti,

pe teritoriul localităților Moara Vlasiei, Snagov, Gruiu, Balta Doamnei, Gherghita,

Dragănșsti, Rafov, Dumbrava, Berceni, Ș.J., Bărcănești și Ploiești”, a H.G. nr.

865/2007 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate

privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publica „Construcția autostrăzii

București-Brașov, tronsonul București-Ploiești", pe teritoriul localității

Olari, județul Prahova, care face parte din obiectivul de investiții „Autostrada

București-Brașov, km 0+000-173+300" și a H.G. nr. 425/2008 privind declanșarea

procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate private situate pe amplasamentul

lucrării de utilitate publica „Construcția autostrăzii București-Brașov, tronsonul

București-Ploiești, pe teritoriul localităților Dascălu, Stefăneștii de Jos și Nuci,

județul Ilfov, le-a fost expropriată o suprafață de teren 1.119 mp din întreaga

suprafață de teren, proprietatea lor, situată în com. Ș.J., Județul Ilfov. Tarla

Prin hotărârea de stabilire

a despăgubirilor nr. 369 din 28 august 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea cu privire la terenul in suprafața

de 1.119 mp și s-a stabilit ca și cuantum al despăgubirilor suma de 27.311 RON,

adică 24 RON/mp.

Reclamanții au solicitat

instanței să aibă în vedere, în stabilirea despăgubirilor, întreaga suprafață a

terenului aflat în proprietatea lor, nu numai a acelui expropriat deoarece se află

în imposibilitatea de a folosi restul din suprafața terenului care le-a rămas în

proprietate după exproprierea suprafeței de 1.119m, întreaga suprafață de teren

fiind cumpărată în scopul realizării unei investiții. Urmare a exproprierii suprafeței

menționate, această investiție nu mai poate fi realizată.

Reclamanții au susținut

că, în raport de dispozițiile art. 44 din Constituție, art. 480 C. civ., despăgubirea

acordată prin hotărârea nr. 369/2009 nu este justă.

În drept, reclamanții

și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 și art. 21-27

din Legea nr. 33/1994.

Tribunalul București,

secția a III - a civilă, prin sentința nr. 1137 din 16 mai 2011 a respins acțiunea

reclamanților, ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

Prin raportul de expertiză

administrat în cauză, s-a stabilit că valoarea de circulație a terenului expropriat

la data de 28 august 2009 este în cuantum de 104.493 RON, iar valoarea prejudiciului,

dată de existența zonei de protecție a drumului național care urmează să fie construit

este de 13.900 RON, astfel că valoarea totală a despăgubirilor este de 118.393 RON.

Prin răspunsul la obiecțiunile

la raportul de expertiză, experții propuși de părțile implicate în proces au arătat

că își mențin punctul de vedere exprimat inițial în ceea ce privește valoarea despăgubirilor

stabilită prin expertiză.

Tribunalul a statuat însă

că valoarea stabilită în cauză de către comisia de experți este disproporționată

chiar față de prețul cu care înșiși reclamanții au dobândit terenul expropriat.

Din contractul de vânzare - cumpărare autentic prin care aceștia au dobândit 5.000

mp din care s-a expropriat suprafața în litigiu, reclamanții au cumpărat respectivul

teren cu suma de 15.000 euro în anul 2009 iar comisia de experți care a efectuat

expertiza a evaluat terenul expropriat la momentul efectuării raportului de expertiză,

la o sumă aproape dublă față de chiar valoarea totală a prețului cu care aceștia

au cumpărat terenul de 5.000 mp din care a fost expropriată suprafața de 1.119 mp.

Tribunalul a apreciat

că pretențiile reclamanților sunt nejustificate și disproporționate, chiar în raport

de suma totală cu care ei au acceptat să dobândească terenul, astfel că expertiza

nu poate fi omologată iar acțiunea reclamanților se impune a fi respinsă.

Împotriva sentinței susmenționate

au formulat apel reclamanții P.E. și P.N.C., critciând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate.

Prin motivele de apel,

reclamanții au susținut, în esență, că în mod eronat tribunalul nu a motivat de

ce nu a omologat concluziile expertizei, care a fost întocmită cu respectarea legii,

hotărârea pronunțată fiind nemotivată conform cerințelor art. 261 C. proc. civ.

Au susținut că despăgubirea

ar trebui sa fie o compensație pentru pierderea suferita ca urmare a pierderii dreptului

de proprietate asupra terenului expropriat și ar trebui să fie justă, adică să reprezinte

valoarea adevărata a bunului expropriat, să acopere întreaga pierdere suferită.

Au solicitat instanței

ca, la stabilirea despăgubirilor, să se aibă în vedere întreaga suprafața (și în

mod corespunzător întreaga valoare) a terenului aflat în proprietatea lor și nu

numai a celui expropriat, deoarece, urmare a procedurii de expropriere, sunt în

imposibilitate de a folosi restul de teren scopului în care a fost achiziționat

și anume, realizarea unei investiții. Prin urmare, exproprierea suprafeței de teren

ce face obiectul hotărârii menționate, face imposibilă folosirea în continuare a

restului de teren rămas și realizarea investiției dorite.

În mod corect, raportul

de expertiză a stabilit că s-a creat un prejudiciu prin expropriere constând în

existența zonei de protecție a drumului național ce urmează a fi construit.

Reclamanții au mai susținut

că terenul rămas în proprietatea lor, în suprafața de 309 mp parcela 3A și o parte

din restul de proprietate, în suprafața de 3.572 mp parcela 2A, sunt afectate de

existența benzii de protecție de 50m, iar pe respectivele suprafețe nu pot fi edificate

construcții și nu pot fi cultivate, o parte din teren urmând a fi utilizat pentru

crearea unui drum de acces, parcelele ramase în proprietate nemaidispunând de acces

la drum comunal sau județean.

În drept, reclamanții

au invocat art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 47

1

din O.G. nr. 43/1997

privind regimul juridic al drumurilor, introdus prin O.G. nr. 79/2001.

Curtea de Apel București,

secția a IV a civilă, prin decizia nr. 378 A din 6 noiembrie 2012, a admis apelul

declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1137 din 16 iunie 2011 a Tribunalului

București, secția a III-a civilă, pe care a schimbat-o în sensul că a admis acțiunea

reclamanților și a stabilit despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de

1.119 mp la suma de 21.149,10 euro, în echivalent în RON la data plății.

A dispus exproprierea

terenului în suprafață de 309 mp, cu nr. cadastral C2., pentru care a stabilit despăgubiri

în valoare de 5.840,1 euro, în echivalent în RON la data plății.

A obligat pe pârât la

cheltuieli de judecată în sumă de 5.000 RON către reclamanți, în fond și apel.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Conform art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum

și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Tribunalul a înlăturat

aplicarea acestui text pe motiv că valoarea stabilită în cauză de către comisia

de experți este disproporționată chiar față de prețul cu care înșiși reclamanții

au dobândit acest teren, așa cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare autentic

prin care aceștia au dobândit 5.000 mp din care s-a expropriat suprafața în litigiu,

cu suma de 15.000 euro la nivelul anului 2009, comisia de experți din cauza de față,

evaluând terenul expropriat la momentul efectuării raportului de expertiză, la o

sumă aproape dublă față de chiar valoarea totală a prețului, achitat de acești reclamanți

la momentul cumpărării celor 5.000 mp.

Această interpretare a

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este eronată, și nu este de natură să respecte

nici art. 44 alin. (3) din Constituția României care impune să se acorde pentru

expropriere o justă și prealabilă despăgubire și care nu îngăduie, pentru determinarea

justeții cuantumului despăgubirilor, să se judece în echitate. Ca atare, cuantumul

despăgubirilor trebuie stabilit prin raportare la momentul arătat în art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, indiferent dacă prețul imobilelor la data întocmirii

raportului de expertiză este mai mic sau mai mare decât prețul de la data hotărârii

de expropriere.

Prin încheierea din 23

martie 2012, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize având ca obiective:

evaluarea terenului în suprafață de 1.119 mp situat în com. Ș.J., jud. Ilfov, tarla

2, parcela 6/2 atât la momentul emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor

- 2009 cât și la momentul anului 2011, expertiza urmând a se face prin raportare

la prețuri similare, consemnate în contractele de vânzare-cumpărare atașate la dosarul

cauzei precum evaluarea prejudiciului suferit ca urmare a exproprierii, experții

urmând a preciza dacă s-a înregistrat un spor de valoare a terenul rămas neexpropriat.

Instanța de apel a omologat

concluziile raportului de expertiză efectuat la data de 04 mai 2012 și a stabilit

cuantumul despăgubirii în funcție de prețul terenurilor la momentul efectuării expertizei

efectuate în apel pentru terenul expropriat în suprafață de 1.119 mp la suma de

21.149,10 euro, în echivalent în RON la data plății.

Totodată a dispus exproprierea

terenului în suprafață de 309 mp, cu nr. cadastral C2., având în vedere suprafața

mică rămasă neexpropriată, posibilitățile reduse de exploatare, poziția acestuia

față de drumul național precum și existența zonei de protecție a drumului național

care face imposibilă realizarea unor construcții în această zonă, stabilind despăgubiri

în valoare de 5.840,1 euro, în echivalent în RON la data plății.

Împotriva deciziei instanței

de apel au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

Recurentul Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a susținut că hotărârea

pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în cauză fiind incident motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., pentru următoarele argumente:

Conform dispozițiilor

art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 care a constituit temeiul de drept invocat

de reclamanți, acțiunea formulată în conformitate cu textul de lege menționat (expropriatorul

nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești) se

soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Teza ultimă a acestor

dispoziții legale delimitează strict sfera de aplicare a dreptului comun în materia

exproprierii - Legea nr. 33/1994 - aceasta aplicându-se doar în privința cuantumului

despăgubirilor cuvenite, orice alte solicitări urmând a fi soluționate eventual

în baza altor temeiuri de drept.

Prin urmare, dispozițiile

art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 care prevăd posibilitatea proprietarului

de a cere instanței exproprierea și a altei suprafețe de teren decât cea care a

făcut obiectul hotărârii de stabilire a despăgubirilor, supusă controlului instanței,

nu sunt aplicabile în procedura prevăzută de Legea nr. 198/2004.

Din economia prevederilor

acestei legi, derogatorii față de Legea nr. 33/1994, rezultă că organele administrației

publice au atributul exclusiv în a dispune măsura exproprierii, aceasta pierzându-și

caracterul judiciar prevăzut în legea cadru.

Nesocotind aceste dispoziții

legale, instanța de apel a dispus în mod nelegal exproprierea terenului de 309 m.p.,

având în vedere suprafața mică rămasă neexpropriată, posibilitățile reduse de exploatare,

poziția acesteia față de drumul național, existența zonei de protecție a drumului

național care face imposibilă realizarea unor construcții în această zonă, pentru

care a stabilit despăgubiri în valoare de 5.840 euro în echivalent RON la data plății.

Pe lângă aspectul de nelegalitate

învederat, motivarea instanței cu privire la exproprierea terenului de 309 m.p.

contrazice realitatea factuală.

Astfel, pornind de la

constatarea făcută de experți în sensul că suprafața de 309 m.p. este inclusă în

zona de protecție a viitoarei autostrăzi, instanța trebuia să aibă în vedere dispozițiile

art. 17 din O.G. nr. 43/1997, conform cărora, zonele de protecție rămân în gospodărirea

persoanelor care le au în proprietate cu obligația ca acestea, prin activitatea

lor să nu aducă prejudicii drumului sau derulării în siguranță a traficului prin

neasigurarea scurgerii apelor în mod corespunzător, executarea de construcții, împrejmuiri

sau plantații care să provoace înzăpezirea drumului sau să împiedice vizibilitatea

pe drum, executarea unor lucrări care periclitează stabilitatea drumului sau modifică

regimul apelor subterane sau de suprafață.

Având în vedere categoria

de folosință a terenului în cauză -extravilan agricol, pretabil deci, doar cultivării

și exploatării agricole, acesta poate fi utilizat în continuare de către proprietari

conform scopului și destinației existente la momentul achiziționării, cu condiția,

desigur, de a nu periclita buna desfășurare a traficului rutier.

O eventuală investiție

a proprietarilor sub forma realizării unei construcții, nu numai că nu a fost dovedită,

dar nici nu putea fi permisă din cauza categoriei de folosință a terenului și a

caracteristicilor zonei în care acesta este amplasat - slabă dezvoltare, infrastructură

neamenajată, facilități reduse.

Cât privește lipsa căilor

de acces, ca un alt motiv pentru care instanța a dispus exproprierea, este de remarcat

faptul, că, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. V1. din 05

iunie 2009 prin care reclamanții au achiziționat terenul în cauză, acesta avea ca

vecinătăți terenuri aparținând altor persoane fizice și un canal, nicidecum nu avea

deschidere la drumul public înainte de expropriere.

Recurentul Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a susținut că instanța nu

avea posibilitatea legală și nici măcar motive întemeiate de a dispune exproprierea,

putând cel mult să acorde o compensație bănească pentru prejudiciul constând în

stânjenirea folosirii normale de către reclamanți a terenului lor, în măsura în

care acesta ar fi fost dovedit.

În baza dispozițiilor

art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat admiterea recursului,

modificarea în parte a deciziei instanței de apel, în sensul înlăturării dispoziției

constând în exproprierea terenului de 309 m.p. și a stabilirii despăgubirilor de

5.840 euro.

Prin recursul său, pârâtul

Statul Român p

rin

C.N.A.D.N.R. SA, a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994 deoarece, la acordarea despăgubirilor, nu s-a ținut

cont de toate dovezile existente la dosar privind prețul de tranzacționare al terenurilor

similare cu cel expropriat și de faptul că trebuia avut în vedere un raport de evaluare

la data întocmirii acestuia și nu la nivelul anului 2011.

Terenul agricol situat

pe teritoriul administrativ al comunei Ș.J. tarlaua 2 parcela arabil 16, lotul 12,

în suprafață totală de 5000 mp, identificat prin numărul cadastral C3, a fost dobândit

de reclamanți în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. V1.

din 05 iunie 2009 de B.N.P. G.I., comuna A., județul Ilfov iar prețul plătit de

reclamanți a fost de 3 euro/mp. Instanța de apel a acordat, în raport de acest preț,

despăgubiri mult mai mari, iar în sprijinul acestei concluzii este și contractul

de vânzare-cumpărare autentificat din 15 decembrie 2009 în care se menționează un

preț de 0,98 euro/mp, contract la care la care deși experții fac referire, nu îl

iau în considerare.

Chiar și în cazul în care

valoarea despăgubirii constatată de experți este mai mare decât cea oferită de expropriator

instanța nu este obligată să acorde automat această despăgubire, fiind suverană

în aprecierea forței probelor, fiind de notorietate că, datorită crizei economice,

piața imobiliară a scăzut dramatic, influențând direct prețurile de vânzare ale

imobilelor, prețuri care în raport cu sfârșitul anului 2009, s-au înjumătățit sau

sunt chiar mai mici.

Recurentul-pârât Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA a mai susținut că în efectuarea expertizei din apel au

fost încălcate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în stabilirea

despăgubirilor.

Pentru argumentele expuse,

recurentul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate și pe fond, respingerea acțiunii reclamanților. În

subsidiar, a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași

instanțe, în vederea efectuării unei noi expertize prin care să se stabilească,

în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, valoarea

despăgubirilor datorate reclamanților pentru terenul expropriat și valoarea prejudiciului

datorat imposibilității folosirii de către reclamanți a suprafeței de teren rămasă

în proprietatea acestora după expropriere.

Recursurile sunt fondate.

Potrivit art. 9 alin. (1)

din Legea

nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri

de interes național, județean și local

, în forma în vigoare la data introducerii cererii

de chemare în judecată

, „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în

condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței

judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată

hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii (…)”

iar conform alin. (3) al aceluiași articol

de lege.

„

Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol

se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din

Legea nr.

33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește

stabilirea despăgubirii.”

Prin urmare, acțiunea

formulată în condițiile acestui text de lege se soluționează potrivit dispozițiilor

art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, numai în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

De altfel, și în noua

reglementare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local

a fost preluat acest aspect, așa cum rezultă din cuprinsul art. 22 din această lege.

Totodată, se constată

că, în materia exproprierii, Legea nr. 33/1994 (republicată) privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică, reprezintă cadrul normativ general, în timp ce

Legea nr. 198/2004, (în vigoare la data formulării acțiunii, în prezent abrogată

prin Legea nr. 255/2010) are un caracter special în raport cu Legea nr. 33/1994.

Folosind sintagma „în

ceea ce privește stabilirea despăgubirii” în situația acțiunilor formulate în conformitate

cu prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, cum este situația în speță, legiuitorul

a dorit ca în acest domeniu, controlul jurisdicțional să se facă doar în privința

stabilirii cuantumului despăgubirii, iar nu și cu privire la posibilitatea exproprierii

totale prevăzută de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 18 din Legea nr. 198/2004, care prevăd că această lege se completează

în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale C.

civ. și ale C. proc. civ., în măsura în care nu prevăd altfel.

Conform

art. 26 alin. (2) din lege, „L

a calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ

- teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele

aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare

și dovezile prezentate de aceștia”.

În speță,

instanța

de apel a dispus în mod corect refacerea expertizei pentru a se asigura respectarea

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 stabilind ca obiective evaluarea terenului

reclamanților supus exproprierii la nivelul anului 2009 (când s-a dispus exproprierea)

și la nivelul anului 2011 precum și evaluarea prejudiciului suferit ca urmare a

exproprierii.

Cu toate acestea, deși

despăgubirile pentru terenul expropriat (în suprafață de 1.119 mp)

au fost stabilite de către experți prin aplicarea

criteriului legal prevăzut

de textul invocat (prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel,

situate în aceeași unitate administrativ teritorială, prin metoda comparației directe

a vânzărilor, în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate în anul 2011)

- context în care

criticile

recurentului-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA cu privire la acest aspect

apar ca nefondate

-

, pentru terenul în suprafață de 309 mp, prejudiciul nu a fost cuantificat,

experții, concluzionând că această suprafață,

având nr. cadastral C2. - rămasă în proprietatea

reclamanților după exproprierea suprafeței de 1.119 mp - „este sub minimul de 1.000

mp care asigură o exploatare corectă și profitabilă a unui teren agricol și este

amplasat între autostradă și o altă proprietate privată (teren agricol), motive

pentru care se impune exproprierea integrală”.

Mai mult, la termenul

din 18 septembrie 2012, când au avut loc dezbaterile asupra apelului, reclamanții

nu au formulat nici o cerere în acest sens, instanța amânând pronunțarea la 25 septembrie

2012 când, verificând actele și lucrările dosarului, a constatat necesară repunerea

cauzei pe rol pentru ca reclamanții să precizeze dacă solicită exproprierea suprafeței

de 309 mp, acordând termen în acest sens 6 noiembrie 2012, dispunând totodată citarea

părților.

La termenul din 6

noiembrie 2012, reclamanții, prin apărător, au depus o declarație autentificată

în sensul că sunt de acord și solicită exproprierea terenului în suprafață de 309

mp, cu nr. cadastral C2., situat în comuna Ș.J., jud. Ilfov, tarla 2, parcela A6/12

la prețul stabilit de raportul de expertiză efectuat în apel însă pârâtul s-a opus,

motivând că o asemenea solicitare nu a fost făcută prin acțiune și, în consecință,

nu poate fi formulată pentru prima oară în apel.

Instanța de apel, deși

corect a omologat concluziile expertizei cu privire la cuantumul de 21.149,10 euro

stabilit de experți ca despăgubiri datorate reclamanților pentru exproprierea terenului

în suprafață de 1.119 mp (1.119 mp x 18.90 euro/mp), referitor la suprafața de teren

de 309 mp (nr. cadastral C2.) rămasă în proprietatea reclamanților, a statuat că

se impune exproprierea acesteia, stabilind despăgubiri de 5.840,10 euro (309 mp

x 18.90 euro/mp - respectiv același preț/mp stabilit pentru suprafața de teren expropriată)

în pofida faptului că prin obiectivele stabilite în efectuarea raportului de expertiză

dispusese evaluarea prejudiciului suferit de reclamanți ca urmare a exproprierii.

Procedând astfel, instanța

de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 24 alin. (4) din Legea

nr. 33/1994 cu privire la terenul în suprafață de 309 mp pentru care a dispus ea

însăși exproprierea, încălcând în același timp dispozițiile art. 294 alin. (1) C.

proc. civ. deoarece cadrul procesual în care trebuia să examineze raportul judecății

era cel configurat de dispozițiile din Legea nr. 33/1994 referitoare exclusiv la

modul de stabilire a despăgubirilor, care, conform art. 26 alin. (1) din lege,

se compun

din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite, în raport de daunele la care face referire alin. (2) al textului

de lege menționat.

Înalta Curte

,

pentru considerentele

arătate, prin care s-a răspuns și criticilor formulate de recurentul-pârât Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA referitoare la încălcarea și greșita aplicare în cauză

a art. 26 din Legea nr. 33/1994, constată că hotărârea instanței de apel este nelegală,

fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. astfel

că, pentru soluționarea unitară a cauzei, va admite recursurile declarate de Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de pârâtul Statul Român

prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 378A din 6 noiembrie 2012 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă, va casa în parte decizia atacată în ceea ce

privește dispoziția de expropriere a terenului în suprafață de 309 mp și de stabilire

a despăgubirilor pentru această suprafață de teren și va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași Curți de Apel, menținând celelalte dispoziții ale deciziei atacate prin

care s-au stabilit despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 1.119 mp.

În rejudecare, față de

faptul că, din economia Legii nr. 198/2004 și a Legii nr. 33/1994 rezultă că legiuitorul

a consacrat principiul reparării integrale a prejudiciului creat proprietarilor

imobilelor expropriate, prejudiciu care trebuie să cuprindă atât valoarea efectivă

a imobilului cât și celelalte daune aduse proprietarului, instanța de apel va dispune

completarea probatoriului pentru evaluarea

prejudiciului datorat imposibilității folosirii

de către reclamanți a terenului în suprafață de 309 mp rămas în proprietatea acestora

după expropriere, urmând a se avea în vedere, în stabilirea acestui prejudiciu,

dacă terenul va fi afectat de zona de protecție a autostrăzii, conform art. 14 art.

17 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor și art. 47

din același act normativ, astfel cum a fost modificat prin pct. 26 din O.G. nr.

7/2010 precum și posibilitatea de exploatare sau valorificare, în orice mod,

a terenului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de pârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 378A din 6 noiembrie 2012

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează în parte decizia

atacată în ceea ce privește dispoziția de expropriere a terenului în suprafață de

309 mp și de stabilire a despăgubirilor pentru această suprafață de teren și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate

prin care s-au stabilit despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 1119

mp.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie

2013.