ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5489/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5489/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față, constată:

Curtea

de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia civilă nr. 237 din 10 decembrie 2009, a admis apelul formulat de

pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva sentinței civile nr. 842

din

13 martie 2008,

pronunțată de Tribunalul Prahova, și a schimbat în parte sentința , obligând

apelanta-pârâtă la plata către intimații-reclamanți a sumei de 36.031 RON cu titlu

de despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 898,75 m.p. situat în

comuna R., jud. Prahova. S-a luat act că apelanta-pârâta nu solicită cheltuieli

de judecată.

Pentru a dispune în acest sens, instanța

de apel a avut în vedere următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Prahova sub nr. 5551/105/2007 reclamanții R.E.A.A., C.G.R.A. și C.S. au chemat în

judecată pe pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând ca prin sentința

ce se va pronunța să se stabilească o justă despăgubire pentru terenul în suprafață

de 898,75 m.p. expropriat prin H.G. nr. 812/2007, modificarea și completarea H.G.

nr. 1546/2006 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate

privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „construcția Autostrăzii

București-Brașov, tronsonul București-Ploiești”, hotărâre publicată în M. Of.

nr. 542/09.08.2007, urmând ca pârâtul să fie obligat să achite o justă despăgubire,

în cuantum de 75 RON/m.p.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat

că sunt proprietarii acestui teren conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat

în 23 decembrie 2003 de BNP I.C., și că evaluarea finală în baza căreia a fost făcută

oferta de despăgubire de către expertul desemnat de expropriator a avut în vedere

prețurile din primul trimestru al anului 2006, ori, de atunci și până în prezent,

prețurile terenurilor au crescut, în special la nivelul județelor limitrofe capitalei,

aflându-se într-o continuă creștere.

Tribunalul Prahova, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 842 din 13 martie 2008, a admis acțiunea precizata și a obligat

pârâtul sa plătească reclamanților o despăgubire în cuantum de 18 euro/mp. la cursul

B.N.R. de la data plații, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive

a sentinței pentru terenul în suprafață de 898,75 m.p., situat în extravilanul comunei

R., jud Prahova, arabil, stabilită conform raportului de expertiză A.F., teren ce

urmează a fi expropriat, menționat în H.G. nr. 1546/2006 modificat prin H.G.

nr. 812/2007, Anexa nr. 2, reținând următoarele:

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că prin H.G. nr. 1546/2006, modificată prin H.G. nr. 812/2007,

reclamanții au fost menționați în Anexa nr. 2 cu o suprafață de teren de 898,75

m.p. situat în extravilanul comunei R., jud. Prahova, ce urma a fi expropriată în

vederea construirii Autostrăzii București-Brașov, segmentul București-Ploiești.

Pentru această suprafață de teren extravilan,

reclamanții urmau să primească o despăgubire de 32.360,50 RON (respectiv 36 RON/m.p.),

sumă cu care aceștia nu au fost de acord, considerând că valoarea terenului supus

exproprierii ar fi mult mai mare, iar prin acțiune au solicitat obligarea Statului

Român la plata sumei de 75 RON/m.p., precizând ulterior cuantumul pretențiilor,

în sensul că solicita ca justa despăgubire să fie de 18 euro/m.p. înmulțită cu suprafața

expropriată, la cursul B.N.R. și să se fixeze un termen pentru plata acestor despăgubiri.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994,

la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța, vor ține

seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și

de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

Tot cu privire la despăgubiri, art. 27

din același act normativ stipulează că despăgubirea acordată de instanță nu va putea

fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată

de expropriat.

Cât privește suma oferită de expropriator,

instanța a constatat că expertul D.M. nu a ținut cont de dispozițiile art. 26 din

Legea nr. 33/1994 atunci când a anexat exemple de prețuri, întrucât acestea se referă

la terenuri de altă categorie, respectiv la terenuri - pădure, putându-se observa

că de la data întocmirii raportului inițial de către același expert (data de 31

mai 2006) și până în prezent, în opinia sa, prețul terenurilor a scăzut, deși este

de notorietate că piața imobiliară este în continuă ascensiune, cu atât mai mult

îh ceea ce privește terenurile din zona autostrăzii.

La rândul său, expertul propus de reclamanți

a concluzionat că din anunțurile de pe internet și din ziarele „P.” și „R.” referitoare

la anunțurile de vânzări terenuri pentru localitatea R. rezultă un preț mediu pentru

despăgubire de 18 euro/m.p. de teren extravilan.

Analizând prețurile solicitate potrivit

cererii și ofertei pieței libere, prin compararea acestora cu prețul stabilit de

expertul evaluator desemnat de pârât, în funcție de anunțurile existente în publicațiile

imobiliare de referință și pe internet, expertul evaluator desemnat de instanță

- A.F. a stabilit că valoarea apropiată de realitatea pieței este de 18 euro pentru

un m.p. de teren, punct de vedere ce a fost acceptat și de către instanță, cât și

de către reclamanți (prin precizarea din concluziile scrise), care au apreciat că

este în concordanță cu dispozițiile art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994.

Asupra apelului declarat de pârât, instanța

de apel a reținut următoarele:

Intimații-reclamanți sunt proprietarii

unei suprafețe de 8.534 m.p. situată în extravilanul comunei R., jud. Prahova, în

baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 23 decembrie 2003 de BNP

I.C., dreptul de proprietate fiind intabulat în cartea funciară prin încheierea

din 2003 a Biroului de Carte Funciară al Judecătoriei Ploiești.

Din acesta a făcut obiect al exproprierii

o suprafață de 898,753 m.p., expropriator fiind Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

SA, stabilindu-se drept cuantum al despăgubirilor suma de 32.360,50 RON.

Art. 25 din Legea nr. 33/1994 dispune că

pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă

dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea

din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.

Din reglementarea menționată se deduce

că cei trei experți urmează a-și desfășura activitatea în cadrul comisiei, aceștia

urmând a întocmi un coraport, numai modul de constituire al comisiei fiind astfel

stabilit încât în aceasta să se afle specialiști desemnați de fiecare parte litigantă,

precum și de instanță, fără însă ca cei desemnați de cei aflați în diferend să aibă

calitatea de experți consilieri.

În speța dedusă judecății la termenul de

judecată din data de 26 septembrie 2007 în fața Tribunalului a fost încuviințată

proba cu expertiză specialitate topografie. Ulterior, la termenul de judecată din

data de 24 octombrie 2007 au fost numiții și experții, cei desemnați de părți apărând

în încheiere ca experți consilieri, în același sens fiind efectuate și adresele

către aceștia. În aceeași calitate de experți consilieri, iar nu de membrii ai comisiei

constituită potrivit legii, cei doi experți desemnați de părți apar și în adresele

ulterioare. Mai mult decât atât, expertul desemnat de instanță și așa-numiții experți

părți și-au exprimat puncte de vedere prin lucrări diferite.

Așa fiind, criticile apelantului potrivit

cu care instanța de fond, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert

A.F., a încălcat prevederile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994 care impun ca în

cauzele de exproprieri comisia de experți trebuie să întocmească un singur raport

de expertiză sunt fondate.

Tocmai în lumina acestor critici și pentru

o legală și temeinică soluționare a cauzei Curtea a încuviințat în faza de apel,

în temeiul art. 295 C. proc. civ. și la solicitarea apelantului, efectuarea unei

noi lucrări de expertiză de către o comisie de experți constituită potrivit dispozițiilor

legii speciale, aceștia întocmind o singură lucrare în cadrul căruia și-au exprimat

punctele de vedere.

În lumina dispozițiilor art. 26 alin.

(1) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor

experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, la data întocmirii

raportului de expertiză, după caz altor persoane îndreptățite, luând în considerare

și dovezile prezentate de aceștia.

Concluziile comisiei de experți trebuie

să aibă la bază prețurile de tranzacționare ale terenurilor de același fel și din

aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării, iar nu

prețurile de ofertare așa cum în mod nelegal s-a procedat de către expertul desemnat

de către prima instanță și pe lucrarea căruia s-a fundamentat soluția.

Pe de altă parte, așa cum se reține din

concluziile expertului desemnat de instanța de apel să facă parte din comisia de

experți, coroborate cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv copii de

pe contracte de vânzare-cumpărare, în perioada decembrie 2008-martie 2009, prețurile

de tranzacționare la terenurile de pe raza aceleași unități administrativ teritoriale

au variat foarte mult.

Într-o atare situație și pentru stabilirea

cu respectarea dispozițiilor legale a calculului despăgubirilor, în mod corect acest

expert a procedat la efectuarea unei medii a respectivelor preturi.

În ceea ce privește opinia expertului desemnat

în comisie de către expropriat, acesta a folosit ca date de comparație prețurile

de ofertare din ziarele de specialitate, stabilindu-se o valoare de piață ca bază

la stabilirea cuantumului despăgubirilor.

Faptul că în opinia expertului prețurile

evidențiate la Primăria R. sunt mult mai mici decât cele comunicate de un birou

notarial nu îl îndreptățeau pe acesta să aibă o altă bază de calcul decât cea menționată

expres de lege, ca fiind dată de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenuri,

deci prețuri de tranzacționare. Așa fiind, instanța de apel nu a avut în vedere

cuantumul despăgubirilor propuse de acesta.

În ceea ce privește punctul de vedere al

expertului desemnat în comisie de către expropriator, așa cum rezultă din conținutul

lucrării, acesta a menționat mai multe acte de vânzare-cumpărare, printre care și

unul care atestă că în luna martie 2009 pe raza aceleiași unități administrativ-teritoriale

s-a vândut un teren și cu prețul de 18 euro/m.p., dar acesta nu are în vedere decât

acele convenții care au stipulate prețuri de tranzacționare foarte mici.

De asemenea, expertul s-a raportat și la

prețurile cu care s-au vândut terenuri pe raza localității B., deci în altă unitate

teritorială, cu nesocotirea dispozițiilor imperative ale legii cu privire la modului

de stabilire a despăgubirilor. Prin urmare, instanța nu a avut în vedere nici opinia

acestuia.

În lumina dispozițiilor art. 27 alin.

(1) din Legea nr. 33/1994, primind rezultatul expertizei instanța l-a comparat cu

oferta și cu pretențiile formulate de părți.

Ori, așa cum s-a menționat mai sus, dintr-o

interpretare coroborată a probatoriului administrat rezultă că opinia expertului

desemnat de către instanță și care a pornit de la un preț mediu unitar pe metru

pătrat pentru anul 2009, în cursul căruia a fost efectuată și lucrarea pe baza înscrisurilor

cauzei, este cea care corespunde dispozițiilor legale în materie. Pe de altă parte,

suma calculată de expert cu titlu de despăgubire este mai mare decât cea oferită

de expropriator.

Față de împrejurarea că acesta a stabilit

cu titlu de despăgubire suma de 9,55 euro/m.p., Curtea a apreciat ca fondate și

criticile cu privire la cuantumul cu care pârâta a căzut în pretenții în fața primei

instanțe.

Sub aspectul criticilor potrivit cu care

sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică și datorită faptului că

prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul A.F. și prin admiterea

cererii de chemare în judecată, intimații-reclamanți se îmbogățesc fără justă cauză

pe seama Statului Român, Curtea a reținut că, într-adevăr, expropriații au dobândit

proprietatea imobilului în litigiu la un preț mai mic decât cel solicitat cu titlu

de despăgubire.

Însă, modalitatea de calcul a despăgubirilor

este prevăzută, așa cum s-a menționat în cuprinsul prezentelor considerente, de

reglementări legale care stabilesc și criteriile ce trebuie avute în vedere.

Împrejurarea că de la data dobândirii dreptului

de proprietate și până la data exproprierii valoarea terenului a crescut nu poate

fi opusă reclamanților intimați drept operațiune speculativă care să conducă la

o îmbogățire fără just temei.

Mai mult decât atât, nicio dispoziție legală

nu a interzis achiziționarea de terenuri pe raza și pe traseul pe care urma să treacă

autostrada, astfel încât să se limiteze dreptul expropriaților la plata de despăgubiri.

De asemenea, nici lăsarea în nelucrare

a terenului dacă ar fi reală nu poate afecta calculul despăgubirilor care are la

bază criterii legale, lipsa de exploatare nefiind menționată ca o cauză de micșorare

a cuantumului.

Sub aspectul reținerii de către prima instanța

în considerentele hotărârii că expertul desemnat de expropriator a luat în considerare

prețuri referitoare la păduri, față de împrejurarea că în faza de apel s-a dispus

efectuarea unei noi lucrări de expertiză care să respecte cerințele legii speciale

și față de care și-a și format convingerea, s-a considerat că nu se mai impune a

face obiectul unei analize separate.

În ceea ce privește criticile potrivit

cu care hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică și datorită faptului

ca Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, a procedat deja la consemnarea sumei de 32.360,50

RON, situație față de care, dacă acțiunea intimaților ar fi întemeiată, se impunea

obligarea apelantului doar la diferența dintre suma consemnată și valoarea despăgubirilor

stabilite de instanță, acestea au fost apreciate ca nefondate de Curte.

Astfel, din niciuna din dispozițiile legale

în materie nu rezultă că există în situația dată un caz de compensare a sumelor

deja depuse cu cele datorate. Dacă, într-adevăr, apelanta a procedat la consemnarea

sumelor deja oferite cu titlu de despăgubiri, desocotirea se va face cu ocazia executării

hotărârii judecătorești prin care s-a admis cererea reclamanților dintr-un litigiu

având ca obiect tocmai contestarea cuantumului acestora.

Sub aspectul susținerilor cu ocazia dezbaterilor,

potrivit cu care prin stabilirea în sarcina Statului Român a obligației de plată

a despăgubirilor în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței

s-au încălcat dispozițiile art. 5 alin. (8) din Legea nr. 198/2004 privind unele

măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale,

Curtea a reținut că, într-adevăr, potrivit art. 30 din Legea nr. 33/1994 plata despăgubirilor

se va face în orice mod convenit de părți, iar în lipsa acordului va hotărî instanța

de judecată care va stabili și termenul care nu va depăși 30 de zile de la data

rămânerii definitive a hotărârii.

Însă acest act normativ constituie dreptul

comun în materie de expropriere. Pentru exproprierile în vederea efectuării lucrărilor

de construcții de drumuri există un act normativ special, și anume Legea nr. 198/2004.

Potrivit art. 18 din această lege, dispozițiile sale se completează cu prevederile

Legii nr. 33/1994, ale C. civ. și C. proc. civ. în măsura în care nu prevăd altfel.

Ori, în lumina dispozițiilor art. 5 alin. (8) teza finală din acest din urmă act

normativ, în cazul în care titularul nu este de acord cu suma stabilită drept despăgubire

aceasta se consemnează pe numele său și va fi eliberată în baza cererii formulate

în acest sens însoțită de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de

stabilire a cuantumului despăgubirilor.

Prin urmare, în Legea nr. 198/2004 există

un text de lege derogator de la art. 30 din Legea nr. 33/1994 și care se aplică

prioritar.

Împotriva deciziei de apd a formulat cerere

de recurs pârâtul-apelant, criticând-o pentru următoaele motive:

Prin omologarea punctului de vedere al

expertului E.G. s-au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

potrivit căruia la calcularea despăgubirilor se ține seama de prețul cu care se

vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială

la data întocmirii raportului de expertiză.

Prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobilele este prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice

de vânzare-cumpărare, acesta neputând reprezenta ofertele de preț ale agențiilor

imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de

pe internet și din anunțurile de mică publicitate.

Deși textul are în vedere prețurile obișnuite

de tranzacționare, punctul de vedere împărtășit de instanța de apel a folosit la

stabilirea despăgubirilor doar două valori - una de 73,8 RON/m.p. (18 euro/m.p.)

și cealaltă de 4,5 RON/m.p. - valori diametral opuse.

Valoarea de 18 euro/m.p. rezultă din contractul

de vânzare-cumpărare autentificat în 23 martie 2009 și nu poate fi luată în calcul

pentru că: nu este nici din luna întocmirii raportului inițial (februarie 2009)

și nici din perioada întocmirii suplimentului la raportul de expertiză (octombrie

2009); este un exemplu singular, cu mult în afara plajei obișnuite; tranzacția în

speță nu este una reală, vânzătorul achiziționând terenul în septembrie 2008, ca

ulterior să-l vândă în martie 2009, fiind deci o cumpărare în scop de revanzare;

prețul nu poate indica valoarea obișnuită, în condițiile crizei economice care a

dus la scăderea considerabilă a prețului la imobiliare cu cel puțin 40-45%.

Faptul că acest preț este cu mult în afara

plajei obișnuite de prețuri este confirmat și de:

- contractul de vânzare-cumpărare autentificat

din 12 decembrie 2008 de BNP I.C., din care reiese un preț de vânzare de doar 1.2

RON/m.p.;

- antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat

în 20 ianuarie 2009 de BNP I.C., din care reiese că prețul integral de vânzare este

de 1,67 RON/m.p.;

- contractul de vânzare-cumpărare autentificat

în 20 februarie 2009 de BNP I.C., din care reiese că prețul de vânzare este de 0,60

RON/m.p.;

- adresa din 03 noiembrie 2009.emisa de

BNP E., din care reiese că prețul de vânzare este al imobilelor arabile situate

în extravilanul comune R. este de 0,46 RON/m.p.;

- adresa din 10 noiembrie 2009 emisă de

BNP I.C., din care rezultă că în perioada 01 ianuarie 2009-23 iulie 2009 prețurile

de vânzare ale terenurilor arabile extravilane din comuna R. s-au situat între 0,4

RON/m.p.-3 RON/m.p.

Din aceste acte rezultă că în cursul anului

2009 prețul obișnuit de vânzare pentru terenuri agricole extravilane din R. s-a

situat în intervalul 0,4 RON/m.p.-3 RON/m.p.

Cu referire la actele apreciate relevate,

se arată că nici în comunele învecinate prețul nu a ajuns la 18 euro/m.p.

Expertul desemnat de recurentul-pârât este

singurul membru al comisiei de experți care a folosit ca valori de comparație pentru

stabilirea despăgubirilor prețurile reale de tranzacționare și a stabilit plaja

obișnuită de prețuri de vânzare.

Nu este adevărat că expertul pe care l-a

desemnat recurentul-pârât a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor și prețuri

din alte localități decât cea în care se află imobilul expropriat.

Analizând decizia de apel în raport de

criticile formulate, care în parte se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., ceea ce face să nu se rețină nulitatea recursului invocată de intimați,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Cu referire la dispozițiile art. 9

alin. (1) din Legea nr. 198/2004 (în vigoare inclusiv la data soluționării recursului,

abrogată de Legea nr. 255/2010 la data de 23 decembrie 2010), instanța de apel a

făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

, care prevede că la stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același

fel

în

aceeași

unitate

administrativ-teritorială,

la

data

întocmirii

raportului de expertiză.

Aceste dispoziții legale au fost corect

aplicate la situația de fapt reținută în cauză, care nu mai poate fi reapreciată

de instanța de recurs, din perspectiva art. 304 C. proc. civ.

După cum rezultă din considerentele deciziei

de apel, la stabilirea prețului, expertul desemnat de instanță a avut în vedere

acte de vânzare-cumpărare din perioada decembrie 2008-martie 2009, pentru terenuri

din raza aceleiași unități administrativ-teritoriale și nu prețuri de pe internet

sau din anunțurile de mică publicitate. Tocmai pentru faptul că acestea au variat

foarte mult, s-a procedat la efectuarea unei medii.

Nu există nicio justificare legală pentru

ca la stabilirea prețului să fie înlăturată valoarea cea mai mare (astfel cum a

fost apreciată de recurent), aceasta reflectând un preț pentru care s-a înstrăinat

un teren din aceeași unitate administrativ-teritorială - cerințe impuse de norma

legală incidență. Atât timp cât actul în care se reflectă acest preț este unul valabil

și întrunește cerințele relevante din norma legală sus-menționată, în mod corect

a fost avut în vedere de instanță, reprezentând unul dintre reperele legale în materie.

Critica referitoare la data în raport de

care se apreciază prețurile a constituit obiecțiune la raportul de expertiză.

În obiecțiunea formulată s-a solicitat să se aibă în vedere prețurile din lunile

ianuarie-februarie 2009, pentru ca în recurs să se susțină că valoarea avută în

vedere nu este nici de la data întocmirii raportului inițial (februarie 2009) și

nici din perioada întocmirii suplimentului la raportul de expertiză (octombrie 2009).

Într-adevăr, art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994 prevede că la calcularea despăgubirilor se ține seama de prețul cu care

se vând în mod obișnuit imobile de același fel și aceeași unitate administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză. Însă, pentru stabilirea unui preț „obișnuit”,

în funcție și de elementele de care se dispune (contracte de vânzare-cumpărare)

nu poate fi avută în vedere o dată fixă, fiind necesară o marjă de apreciere în

timp, care în cauză nu este mare, decembrie 2008-martie 2009; aceasta poate fi chiar

considerată similară perioadei indicate prin obiecțiunile pe care partea le-a formulat

în dosarul de apel și care au vizat lunile ianuarie-februarie 2009.

În ceea ce privește actele menționate în

cererea de recurs, dintre care oricum adresa din 03 noiembrie 2009 emisă de Biroul

Notarial E. are în vedere perioada ulterioară datei de 01 mai 2009, acestea nu pot

fi analizate în recurs, întrucât art. 25 din Legea nr. 33/1994 prevede că stabilirea

despăgubirilor se face de o comisie de experți, constituită de instanță, compusă

dintr-un expert numit de instanță, unul numit de expropriator și al treilea din

partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.

Instanța de apel a făcut aplicarea în cauză

a acestor dispoziții legale, iar partea, cu diligența unei părți interesate, trebuia

să pună la dispoziția experților toate actele de care înțelegea să se folosească,

legea dând în competența acestei comisii stabilirea despăgubirilor, instanței de

recurs îi revine sarcina verificării legalității deciziei de apel, legalitate care

nu poate fi înlăturată față de cele reținute asupra criticilor de recurs referitoare

la respectarea dispozițiilor art. 25 și 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Modul de apreciere a probelor administrate

și a motivelor pentru care s-a înlăturat opinia unui expert desemnat în cauză ține

de temeinicia hotărârii, aspect ce nu poate fi cenzurat în recurs, față de dispozițiile

art. 304 C. proc. civ.

Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate

criticile de recurs, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, în reprezentarea Statului Român, împotriva deciziei civile

nr. 237 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

octombrie 2010.