ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4865/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4865/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
A
supra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 5545/105/2007
reclamanții R.E.A.A., C.G.R.A. și C.S. în contradictoriu cu pârâtul Statul
Român prin C.N.A.D.N. au solicitat stabilirea despăgubirilor pentru terenul în
suprafață de 834,75 mp, urmând ca pârâta să fie obligată să achite o justa
despăgubire în cuantum de 75 lei/mp
.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că evaluarea finală în baza
căreia a fost făcută oferta de despăgubire de către expertul desemnat de
expropriator a avut in vedere prețurile din primul trimestru al anului 2006,
ori de atunci și până în prezent prețurile terenurilor au crescut în special la
nivelul județelor limitrofe capitalei, trendul acestora fiind ascendent.
Investiția într-un teren arabil aduce un venit cu caracter continuu,
valoarea acestuia sporind nu numai ca urmare a creșterii valorii pământului, ca
factor de producție, dar și prin câștigul realizat din obținerea recoltei sau
din arendarea terenului, acest câștig nedepinzând de piața imobiliară aflată și
în prezent în continuare creștere.
Reclamanții au precizat că există o diferență inexplicabilă de preț
dintre doua terenuri situate în aceeași unitate administrativ-teritorială,
respectiv comuna Râfov, având aceeași categorie de folosință, teren arabil și
chiar în aceeași parcelă la 50-100 metri, diferență pentru care s-au oferit
inițial 36 lei/mp față de cei 11 lei /mp cât au oferit pentru acest teren.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile scrise a
solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că susținerile reclamanților,
în sensul că, suma oferită drept justă despăgubire ar fi mult mai mică față de
valoarea reală a imobilului sunt vădit neîntemeiate, reclamanții încercând doar
să se îmbogățească fără justă cauză pe seama Statului Român, față de
împrejurarea că nici unul dintre experții desemnați în această cauză nu a
stabilit că valoarea terenului supus exproprierii ar fi de 75 mp, așa cum au
pretins reclamanții prin cererea de chemare în judecată.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 1694
din 21 decembrie
2007
a admis acțiunea precizata formulata de reclamanții R.E.A.A.,
C.G.R.A. și C.S. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. cu
sediul în București, sector 1.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților o despăgubire în cuantum de
18 Euro/mp la cursul BNR, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive
a sentinței, pentru terenul ce urmează a fi expropriat în suprafață de 834,747 mp,
menționat in H.G. nr. 1546/2006, anexa nr. 2 poziția nr. 1100.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin H.G. nr. 1546/2006, modificată prin H.G. nr. 812/2007 reclamanții
au fost menționați în Anexa 2 la poziția nr.1100 cu o suprafață de teren de
834,747 mp, ce urma a fi expropriată în vederea construirii Autostrăzii
București-Brașov, segmentul București-Ploiești.
Pentru această suprafață de teren
extravilan, cu numărul cadastral 302/1 reclamanții urmau să primească o
despăgubire de 30.055,90 RON, sumă cu care aceștia nu au fost de acord,
considerând că valoarea terenului supus exproprierii ar fi mult mai mare. In
urma dezacordului, reclamanții au formulat prezenta cerere de chemare în
judecată prin care au solicitat obligarea Statului Român la plata sumei de 75
lei/mp, precizând ulterior cuantumul pretențiilor, în sensul că, au solicitat
ca justa despăgubire să fie cuprinsă între 18 Euro/mp și 23 Euro/mp, înmulțită
cu suprafața expropriată, la cursul BNP și să se fixeze un termen pentru plata
acestor despăgubiri.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994
„La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor
ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel
în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de
expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau după caz, altor
persoane îndreptățite....".
Tot cu privire la despăgubiri art. 27 din același act normativ
stipulează că „Despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât
cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de
expropriat.
Cât privește suma oferită de expropriator, instanța a constatat că
expertul D.M. nu a ținut cont de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994
atunci când a anexat exemple de prețuri întrucât acestea se referă la terenuri
de altă categorie, respectiv la terenuri - pădure, putându-se observa că de la
data întocmirii raportului inițial de către același expert la data de 31 mai 2006
și până în prezent în opinia sa prețul terenurilor a scăzut, deși este de
notorietate că piața imobiliară este în continuă ascensiune, cu atât mai mult
în ceea ce privește terenurile din zona autostrăzii.
La rândul său, expertul propus de reclamanți a concluzionat că din
anunțurile de pe internet și din ziarele Ploieștii și Raid referitoare la
anunțurile de vânzări terenuri pentru localitatea Râfov rezultă un preț mediu
pentru despăgubire de 21 Euro/mp
.
Analizând prețurile solicitate potrivit cererii și ofertei pieței
libere, prin compararea acestora cu prețul stabilit de expertul desemnat de
pârât, în funcție de anunțurile existente în publicațiile imobiliare de
referință și pe internet, expertul desemnat de instanță A.F. a stabilit că
valoarea apropiată de realitatea pieței este de 18 Euro pentru un mp de teren,
punct de vedere ce a fost acceptat și de către instanță, care a apreciat că
este în concordanță cu dispozițiile art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994.
De altfel, această valoare a fost însușită și de către reclamanți, care
au solicitat prin precizarea acțiunii ca despăgubirea să fie cuprinsă între
valoarea minimă de 18 Euro/mp (valoare stabilita de expertul instanței) și 23 Euro/mp(cea
stabilită de expertul desemnat de reclamanți).
Î
mpotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul
Statul Român prin C.N.A.D.N., care a considerat că hotărârea este nelegală și
netemeinică față de faptul că instanța de fond, prin omologarea raportului de
expertiză întocmit de expert A.F. și prin admiterea cererii de chemare în
judecată, a confirmat îmbogățirea fără justă cauză a intimaților pe seama
Statului Român.
Instanța de fond în mod nelegal și neîntemeiat a omologat raportul de
expertiză al expertului A.F., deși la stabilirea valorii reale a terenului
expropriat, expertul nu a ținut cont și de lipsa daunelor aduse proprietarilor
intimați, de situația imobilului în extravilanul localității, de suprafața mică
expropriată și nici de categoria de folosință a terenului expropriat.
La stabilirea valorii reale a terenului expropriat instanța a luat în
considerare doar prețurile de ofertare "publicate pe internet, prezentate
de experți și nicidecum prețurile de tranzacționare" la care s-au vândut
efectiv proprietăți similare în localitatea Râfov.
Suprafața de 834,747 mp supusă exproprierii, face parte dintr-un lot de
7.788 mp pe care reclamanții l-au cumpărat cu suma derizorie de doar 2.500 lei,
așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8176
din 23 februarie 2003 de BNP I.C. din Ploiești, rezultând un preț de 3,11 lei/mp,
în timp ce doar pentru suprafața de 834,747 mp Statul Român le-a oferit
reclamanților în toamna anului 2007 suma de 30.055,90 lei adică un preț de
35,87 lei/mp
.
In mod nelegal și neîntemeiat, instanța de fond a reținut că expertul
desemnat de către C.N.A.D.N.R. nu ar fi respectat dispozițiile art. 26 din
Legea nr. 33/1994 și ar fi anexat la raportul de expertiză exemple de prețuri
referitoare la terenuri de altă categorie decât cel supus exproprierii, insinuându-se
astfel că prin acest procedeu acest expert ar fi alterat valoarea reală de
piață a imobilului expropriat.
Astfel, prin sentința instanței de fond, s-a reținut neîntemeiat, ca
premisă pentru admiterea acțiunii reclamanților, că expertul M.D. ar fi anexat
raportului de expertiză numai exemple de prețuri referitoare la terenuri de
altă categorie, respectiv prețuri referitoare la „terenuri - pădure„.
Din exemplele de prețuri atașate
raportului de expertiză, întocmit de către expertul parte al C.N.A.D.N.R., se
poate observa cu ușurință că acesta a avut în vedere exemple de prețuri
referitoare la terenuri similare cu cel expropriat și nicidecum referitoare la
„terenuri - pădure„ așa cum neîntemeiat și nelegal a reținut instanța de fond.
Așa cum rezultă din Fișa Tehnică și de Evaluare a terenului bazată pe
metoda comparației directe, aflată în raportul de expertiză, la un lot mediu
statistic de 69.036,43 mp a rezultat o ofertă medie locală statistică de 3,99 Euro/mp.
La prețul astfel rezultat expertul a procedat
în mod justificat la aplicarea unor corecții determinate de mărimea suprafeței
expropriate, de influența autostrăzii care se va construi asupra prețurilor
terenurilor din zona localității Râfov precum și de negociere, respectiv de
faptul că, în general, după orice negociere de prețuri vânzare se încheie la un
preț inferior celui cerut de vânzător.
Astfel după aplicarea celor trei corecții, sus-menționate, se ajunge la
concluzia întemeiată ca valoarea reală de piață a imobilului supus exproprierii
este în sumă de 3,00 Euro/mp.
In ceea ce privește diferența existentă între valoarea contestată de
intimați reclamanți de 30.055,90 RON și cea stabilită de expertul parte pe
parcursul judecat la instanța de fond, de 8.784 RON, se explică prin metodele
diferite abordate de către expert.
Astfel, dacă în raportul inițial de evaluare, expertul a stabilit
valoarea terenul expropriat apelând la 2 metode de calcul, respectiv la metoda
pe baza de profit bonitare a terenului și la metoda bazată pe renta, ale căror
rezultate le-a reconciliat, în fața instanței expertul a folosit exact aceeași
metodă adoptată și de către ceilalți experți - respectiv metoda stabilirii
prețului prin comparație directă.
In dovedirea susținerilor, apelantul a depus în copie xerox înscrisuri,
respectiv contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8176 din 23
decembrie 2003 BNP I.C., sentința civilă nr. 183 din 21 ianuarie 2008 pronunțată
la Tribunalul Prahova
.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului
și pe cale de consecință menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond,
care este legală și temeinică.
Instanța de apel în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. (2) C
proc. civ. a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, de
stabilire a despăgubirilor de către o comisie de experți compusă, potrivit
dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, dintr-un expert numit de instanță,
unul desemnat de către expropriator și al treilea de către expropriat.
Curtea de apel Ploiești, secția civilă pentru cauze cu minori și familie,
prin decizia nr. 236 din 17 februarie 2009
a admis apelul pârâtului, a
schimbat în parte sentința civilă nr. 1694 din 21
februarie 2007 a
Tribunalului Prahova și 1-a obligat pe pârât la plata
sumei de 33.465
lei cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat
către reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele
considerente:
Deși Tribunalul Prahova a apreciat în mod
corect că potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 este necesară efectuarea unei
expertize de către o comisie de experți, această instanță nu a observat că
raportul de expertiză depus la dosarul cauzei nu îndeplinește această cerință,
el nefiind semnat de către toți experții, ci aceștia au depus în mod separat
concluziile lor.
Î
n acest fel au fost încălcate nu numai dispozițiile
art. 25 din Legea nr. 33/1994 ci și dispozițiile art. 210 C proc. civ., aspect
de nelegalitate care însă a fost înlăturat de către instanța de apel care a
dispus, în temeiul dispozițiilor art. 295 C proc. civ. completarea
probatoriilor și efectuarea unei noi expertize de către o nouă comisie de
experți, care să corespundă exigențelor impuse de textele de lege menționate.
Raportat la concluziile finale ale acestei noi expertize se constată că
au fost respectate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora
la calcularea despăgubirilor experții precum și instanța vor ține seamă de
prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea
administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și
de daunele aduse proprietarului.
Totodată, legiuitorul a precizat în dispozițiile art. 27 din același act
normativ mai sus arătat că despăgubirea acordată de către instanță nu va putea
fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea
solicitată de expropriat.
Curtea a reținut că, în speță, expropriatorul a oferit pentru terenul
expropriat o despăgubire calculată la un preț de 36,00 lei/mp, corespunzător
pentru terenul în suprafață de 834,75 mp situat în comuna Râfov tarlaua 60
parcela 391/12 județul Prahova, în timp ce pretențiile reclamanților au fost
inițial prin cererea de chemare în judecată de 75,00 lei/mp
.
Ulterior, reclamanții, au solicitat prin concluziile scrise formulate la
instanța de fond o despăgubire cuprinsă între 18 Euro și 21 Euro pe mp.
Prin urmare, raportat la aceste date și
în concordanță cu dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, citate în
paragraful precedent, instanța de apel a apreciat că își va exercita controlul
între limitele minime și maxime ale despăgubirilor stabilite de textul de lege invocat.
Plecând de la această premisă, Curtea a constatat, în urma examinării
raportului de expertiză întocmit în apel, că valoarea stabilită în sumă de
33.465 lei cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat reprezintă o
greșită despăgubire a proprietarilor terenului pentru lipsirea acestora de
prerogativele dreptului de proprietate pe calea exproprierii.
Totodată a apreciat că, în speță, nu se poate discuta despre o pretinsă
îmbogățire fără justă cauză așa cum susțin apelanții deoarece legiuitorul a
stipulat expres în art. 26 din Legea nr. 33/1994 că stabilirea cuantumului
despăgubirilor în instanță să fie potrivit prețurilor cu care se vând în mod
obișnuit terenurile de același fel în unitatea administrativ-teritorială
respectivă la data întocmirii raportului de expertiză în apel.
De asemenea, valoarea despăgubirilor nu putea fi cea de la data
consemnării sumei de bani în contul expropriaților, și nici nu se putea dispune
obligarea pârâtului doar la plata diferenței dintre suma consemnată și valoarea
reală apreciată de către instanță, câtă vreme dispozițiile legii speciale
statuează în mod clar că instanța investită cu cererea de stabilire a
despăgubirilor în caz de neînțelegere între părți asupra valorii acestora va
stabili cuantumul despăgubirilor cât și termenul în care ele vor fi consemnate.
Curtea a apreciat că valoarea reală a despăgubirilor este cea stabilită
de către experții din apel.
Î
mpotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul
Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA susținând că instanța de apel, prin
omologarea punctului de vedere al dlui expert E.G., a încălcat dispozițiile
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora "la calcularea
despăgubirilor experții, precum și instanța vor tine seama de prețul cu care se
vând în mod obișnuit imobile de același fel in unitatea
administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiza",
motiv de recurs prevăzut de art. 304, pct. 9 C proc. civ.
In dezvoltarea acestei critici pârâtul a
susținut că pot fi luate in considerare doar prețurile de tranzacționare
obișnuite, adică cele care se încadrează in plaja firească de prețuri și nu
cele care depășesc cu mult acest interval, operațiune pentru îndeplinirea
căreia este necesar a se lua in calcul mai multe prețuri de tranzacționare;
imobilele la care se face raportarea trebuie sa fie din aceeași categorie de
folosință cu terenul expropriat - adică sa fie terenuri arabile situate in
extravilanul comunei Râfov si cu suprafețe aproximativ egale cu suprafața
imobilului expropriat; stabilirea despăgubirilor trebuie sa se efectueze prin
raportare la prețurile de tranzacționare obișnuite de la momentul efectuării expertizei
(raportul inițial s-a efectuat in februarie 2009, iar suplimentul in octombrie
2009).
In ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.
795 din 23 martie 2009 de BNP M. din Ploiești, care constată un preț de vânzare
de 18 EURO/mp, aceasta valoare nu poate fi luată în considerare întrucât nu
este nici din luna întocmirii raportului inițial (februarie 2009) si nici din
perioada întocmirii suplimentului la raport (octombrie 2009); reprezintă un
exemplu singular, care se află cu mult în afara plajei obișnuite de prețuri și
care în orice altă expertiză nu s-ar lua în calcul; tranzacția în speța nu este
o tranzacție reala, vânzătorul achiziționând terenul în septembrie 2008, ca
ulterior oferit la vânzare în martie 2009, deci „cumpărare în scop de
revânzare"; prețul indicat in contract nu poate indica valoarea
„obișnuită" de tranzacționare a terenurilor agricole extravilane din
Râfov, în condițiile crizei economice care a afectat întreaga tară și care a
condus la scăderea considerabila a prețurilor la imobiliare cu cel puțin
40-45%.
Pornind de la interpretarea data de instanța suprema sintagmei
"prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele", singurul punct de
vedere exprimat în raportul de expertiza care corespunde exigentelor art. 26
din Legea nr. 33/1994 este cel al dlui expert M.I., care a concluzionat ca
despăgubirea oferita de stat (36 RON/mp) este îndestulătoare, în condițiile în
care prețurile "obișnuite" de tranzacționare sunt de câteva ori mai
mici decât despăgubirea oferita de stat.
Din analiza contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar rezultă că
în cursul anului 2009 plaja „obișnuită" de prețuri pentru vânzarea
terenurilor agricole extravilane din Râfov s-a situat in intervalul 0.4 RON/mp
- 3 RON/mp si nicidecum in intervalul 4,5 RON -73,8 RON/mp, așa cum a stabilit
expertul G.E., al cărui punct de vedere a fost omologat de instanța de apel.
Prin concluziile scrise depuse intimații-reclamanți au solicitat
respingerea recursului, arătând că sub motivul încălcări dispozițiilor art. 26
din Legea nr. 33/1994 se solicită o reevaluare a probatoriului administrat în
fața instanțelor de fond, în vederea stabilirii unui alt cuantum al
despăgubirii, reapreciere care nu mai este posibilă în recurs.
Se susține și că instanța de apel a acordat o valoare a despăgubirii
foarte apropriată de cea oferită de expropriatorul C.N.A.D.N.R.
Recursul
este fondat pentru următoarele considerente:
Dreptul de proprietate privată este garantat de stat astfel cum dispune
art. 44 alin. (3) din Constituția României, revizuită, care prevăd că: „nimeni
nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită
potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire".
Această dispoziție a fost preluată în Legea nr. 33/1994, care statuează
în art. 1 ca „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai
pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire,
prin hotărâre judecătorească", reținându-se caracterul excepțional al
cedării proprietății prin expropriere.
Astfel, în scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile,
stabilirea valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie
unicul element necesar.
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din
valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor
persoane îndreptățite".
Cu privire la modalitatea de acordare a despăgubirilor, criteriile în
raport de care se stabilește cuantumul acestora sunt cele prevăzute de textul
de lege anterior menționat, care dispune că despăgubirea se compune din
valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor
persoane îndreptățite și că la calcularea cuantumului, experții și instanța vor
ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel
în unitatea administrativă teritorială la data întocmirii raportului de
expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor
persoane îndreptățite.
Pentru stabilirea despăgubirii instanța de apel a dispus efectuarea unei
expertize, dar expertul E.G. a folosit la stabilirea despăgubirilor două
valori, respectiv de 73,8 RON-18 EU /mp și de 4,5 RON/mp, valori care nu au
ținut seama de toate criteriile de evaluare menționate în art. 26 din Legea nr.
33/1994 și care nu pot determina plaja obișnuită de prețuri de tranzacționare.
Se reține că respectarea criteriilor prevăzute de dispozițiile legale
menționate poate face obiect al unei critici de nelegalitate, în sensul art.
304 pct. 9 C proc. civ.
In acest context al analizei, așa cum
rezultă din materialul probator administrat, respectiv contractul de vânzare
autentificat sub nr. 7261 din 12 februarie 2008 de BNP I.C., din care reiese un
preț de vânzare de doar 1.2 RON/mp, antecontractul de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 306 din 20 ianuarie 2009 de BNP I.C., din care reiese ca
prețul integral de vânzare este de 1.67 RON/mp, contractul de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 782 din 20 februarie 2009 de BNP I.C., din care reiese ca
prețul de vânzare este de 0,60 RON/mp, adresa nr. 251 din 03 noiembrie 2009
emisa de BNP "E.", din care reiese ca prețul de vânzare este al
imobilelor arabile situate în extravilanul corn. Râfov este de 0,46 RON/mp:
adresa nr. 706 din 10 noiembrie 2009 emisa de BNP "I.C.", potrivit
căreia în perioada 01 ianuarie 2009 - 23 iulie 2009 prețurile de vânzare ale
terenurilor arabile extravilane din comuna Râfov s-au situat intre 0,4 RON/mp-3
RON/mp, în cursul anului 2009 plaja „obișnuita" de prețuri pentru vânzarea
terenurilor agricole extravilane din Râfov s-a situat in intervalul 0.4 RON/mp
- 3 RON/mp si nicidecum in intervalul 4,5 RON -73,8 RON/mp, așa cum a stabilit
expertul G.E., având ca bază informațională anunțurile imobiliare din ziare și
internet, al cărui punct de vedere a fost omologat de instanța de apel.
Î
ntrucât instanța de apel a stabilit despăgubirea
cuvenită reclamanților prin raportare la alte criterii decât cele prevăzute de
dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv prețul cu care se vând,
în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială
la data întocmirii raportului de expertiză, critica recurentului este fondată.
Din această perspectivă critica este fondată și în ceea ce privește
hotărârea primei instanțe, care la rândul său s-a raportat la alte criterii
decât cele prevăzute de norma legală enunțată.
In speța supusă analizei,
se
constată că judecătorii fondului în stabilirea valorii despăgubirii cuvenite
reclamanților nu au avut în vedere prevederile art. 26 din lege, ci doar
prețurile indicate în diverse oferte imobiliare, care nu se confundă cu prețul
de circulație.
Așa fiind, se constată că sunt fondate criticile recurentului pârât
Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., va admite recursul și va modifica decizia recurată, în sensul că, va
schimba în totalitate sentința civilă nr. 1694 din 21 decembrie 2007 a
Tribunalului Prahova, secția civilă și va respinge contestația reclamanților,
ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul
Statul Român prin C.N.A.D.N. din România SA împotriva deciziei civile nr. 236
din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie.
Modifică
decizia recurată, în sensul că, schimbă în totalitate sentința civilă nr. 1694
din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Prahova, secția civilă și pe fond respinge
contestația reclamanților, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2010.