ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5154/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 7 septembrie 2007, R.E.A.A.

și F.A.E. au solicitat instanței – în contradictoriu cu Statul Român,

prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale, să stabilească despăgubirile cuvenite pentru

suprafața de 585,67 m.p., proprietatea lor, ca urmare a

declanșării procedurilor de expropriere dispuse prin H.G. nr. 1546/2006,

în vederea executării lucrării, de utilitate publică

„Construcția autostrăzii București – Brașov, tronsonul

București – Ploiești”.

Investit în primă

instanță, Tribunalul Prahova, secția civilă, prin

sentința nr. 1737 din 11 iunie 2008, a admis acțiunea și în

consecință l-a obligat pe pârât să plătească

reclamanților o despăgubire în sumă de 18 euro/m.p. la cursul B.N.R.

din ziua plății, în termen de 30 de zile de la data rămânerii

definitive a sentinței, pentru terenul de 585,67 m.p. din extravilanul

comunei Rîfov, județul Prahova, stabilită conform raportului de

expertiză întocmit și întregit de expert A.F.G., teren supus

exproprierii conform H.G. nr. 1546/2006, modificată și completată

prin H.G. nr. 812/2007.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut în esență că

reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 5.589 m.p., arabil,

situat în extravilanul comunei Rîfov – teren dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat din 23 decembrie 2003 – din care, o parcelă de 585,67 m.p. a

fost supusă exproprierii pentru cauză de utilitate publică,

stabilindu-se de către expertul evaluator o valoare a despăgubirii în

sumă de 21.087,57 lei.

Conform raportului de expertiză

efectuat în cauză însă, valoarea reală a imobilului – și

deci a prejudiciului creat proprietarilor urmare exproprierii – se

situează la nivelul sumei de 36.867,93 lei, luându-se în calcul un

preț mediu de 18 euro/m.p. care a fost stabilit prin luarea în considerare

a cererii și a ofertei de pe piața liberă, în localitatea

respectivă.

Ca atare, conchide instanța

fondului, avându-se în vedere acest mijloc științific de probă,

întocmit pe baza raportului dintre cerere și ofertă din zona

respectivă, astfel cum prevede art. 26 din Legea nr. 33/1994,

acțiunea reclamanților este întemeiată, suma

menționată reprezentând o justă despăgubire pentru imobilul

de a cărui proprietate sunt lipsiți pentru cauză de utilitate

publică, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la C.E.D.O.

Apelul formulat de pârâtă,

împotriva hotărârii dată la fond a fost admis de Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă, și pentru cauze cu minori și

de familie care, prin decizia nr. 235 din 17 decembrie 2009, a schimbat în

parte sentința și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de

23.559,69 lei, cu titlu de despăgubiri, pentru terenul expropriat în

suprafață de 587,67 m.p. situat în comuna Râfov, județul

Prahova, stabilite conform raportului de expertiză efectuat în apel.

Pentru a decide astfel,

instanța de control judiciar a reținut în esență că

expertiza efectuată la fond a încălcat prevederile art. 25 și art.

26 din Legea nr. 33/1994 care impun constituirea unei comisii de experți,

compusă din specialiști desemnați de fiecare parte litigantă,

precum și de instanță, fără ca cei desemnați de

cei aflați în diferend să aibă calitatea de experți

consilieri, toți aceștia trebuind să întocmească un singur

raport de expertiză.

Or, se arată, prin omologarea

raportului de expertiză de către instanța fondului, s-au

încălcat aceste prevederi legale.

Faptul că prețurile

evidențiate la Primăria Râfov sunt mai mici decât cele comunicate de

un birou notarial nu îl îndreptățeau pe expertul desemnat de tribunal

să aibă o altă bază de calcul decât cea menționată

expres de lege ca fiind dată de prețul cu care se vând în mod

obișnuit terenuri, deci modul de tranzacționare.

Nu în ultimul rând, se arată,

expropriații au dobândit proprietatea asupra imobilului în litigiu, la un

preț mai mic decât cel solicitat cu titlu de despăgubire.

În cauză, a declarat recurs în

termen legal Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi

și drumuri naționale din România care invocând temeiul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârea dată în

apel, după cum urmează:

- prin omologarea punctului de

vedere al expertizei Georgescu, s-au încălcat dispozițiile art. 26

(2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la modalitatea de calculare a

despăgubirilor, care fac trimitere la „prețurile obișnuite” de

tranzacționare, operațiune pentru îndeplinirea căreia trebuie

avute în vedere mai multe prețuri de vânzare;

- imobilele la care s-a făcut

raportarea nu fac parte din aceeași categorie de folosință cu

terenul expropriat;

- expertiza G., omologată de

instanță, a folosit la stabilirea despăgubirilor două

valori aflate pe poziții diametral opuse și prin utilizarea

cărora nu se poate determina niciodată plaja obișnuită de

prețuri de tranzacționare;

- suma de 75 lei/m.p./(cca. 18 euro/m.p.)

utilizată ca valoare de comparație, este cu mult în afara plajei

obișnuite de prețuri care, în anul 2009, s-a situat în intervalul 0,4

– 3 ron per metru pătrat, pentru terenurile arabile extravilane din comuna

Râfov.

Recursul se privește ca fondat,

urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Terenul de 585,67 m.p. – în litigiu

– parte a proprietății reclamanților, în suprafață

totală de 5.589 m.p., situată în extravilanul comunei Rîfov,

județul Prahova, a făcut obiectul (împreună cu alte terenuri

aflate pe raza localităților Moara Vlăsiei, Snagov, Gruiu, Balta

Doamnei, Bărcănești, etc.), H.G. nr. 1546/2006 – Anexa 2, prin

care s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de

interes național: „Construcția autostrăzii București –

Brașov, tronsonul București – Ploiești”.

Urmare exproprierii,

reclamanții au formulat cerere pentru acordarea despăgubirilor, în

acord cu dispozițiile Legii nr. 198/2004, prin care au declarat că nu

sunt de acord cu cuantumul stabilit de Comisia instituită în baza acestui

act normativ, ulterior suma fiind consemnată pe numele reclamanților

într-un cont bancar (a se vedea procesul verbal din 20 septembrie 2007) și

menționată în Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 68

din 4 octombrie 2007, ca fiind în cuantum de 21.087,57 RON, pentru

suprafața totală expropriată, de 585,668 m.p., respectiv 36

lei/m.p. teren.

În litigiul generat urmare

dezacordului exprimat de expropriați cu privire la cuantumul

despăgubirii, nici una din expertizele efectuate în cauză (atât la

fond cât și în apel) nu a ținut cont de criteriile prevăzute de

lege în operațiunea de stabilire a acestor despăgubiri, utilizând

valori care nu sunt consemnate, ca atare, în contractele autentice de

vânzare-cumpărare și fără a face o corectă raportare

la categoria de folosință a terenului expropriat și respectiv

suprafața acestuia.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994 „privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică” la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum

și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în

mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ

teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

Ca atare, așa cum în mod

constant s-a pronunțat instanța supremă, sintagma „prețul

cu care se vând în mod obișnuit imobilele” are semnificația de

preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice

de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale

agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din

anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.

Or, în cauză, așa cum

corect susține recurenta, expertiza din apel nu a procedat la o cercetare

judicioasă a tranzacțiilor realizate în zonă, în

legătură cu terenuri aparținând aceleiași categorii de

folosință (arabil, extravilan) ci a utilizat doar două valori de

comparație 73,8 ron – 4,5 ron, aflate pe poziții diametral opuse, în

afara plajei obișnuite de prețuri, care fac trimitere la

tranzacții ce nu fuseseră realizate la o dată apropiată

întocmirii raportului de expertiză.

Nu în ultimul rând, este de semnalat

– ceea ce de altfel a reținut și instanța de control judiciar –

că reclamanții au dobândit proprietatea asupra terenului în litigiu

la un preț mai mic decât cel stabilit de Comisia instituită în baza

Legii nr. 198/2004 iar dacă ulterior încheierii contractului de

vânzare-cumpărare, respectiv la 23 decembrie 2003, valorile terenurilor au

crescut într-adevăr pe piața imobiliară, nu s-a avut însă

în vedere scăderea dramatică a acestor valori urmare crizei economice

mondiale ce a debutat la finele anului 2008.

Ca atare, reclamanții nu pot

pretinde că sunt îndreptățiți a primi o despăgubire

mai mare, urmare exproprierii, decât prețul pe care l-ar fi putut

obține pentru imobilul în discuție, în perioada de

referință, prin vânzarea acestuia, pe piața imobiliară.

Așa fiind, în considerarea

celor ce succed recursul urmează a se admite cu consecința

modificării în parte a deciziei recurate, în sensul schimbării în tot

a sentinței și a respingerii acțiunii formulată de reclamanți

la 7 septembrie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 235 din 17 decembrie

2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică în parte decizia

recurată, în sensul că schimbă în tot sentința nr. 1737 din

11 iunie 2008 a Tribunalului Prahova, secția civilă și respinge

acțiunea formulată de reclamanții R.E.A.A. și F.A.E.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.