ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7608/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7608/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III a civilă,

la data de 25 august 2009, reclamanții P.M. și C.V.G. au

chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, formulând

contestație împotriva Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 11 iunie

2009, solicitând anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor pentru

terenul în suprafață de 2.387 m.p., situat în corn. Ș.J., jud. Ilfov, în ceea

ce privește cuantumul acestor despăgubiri.

În

motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt coproprietarii

terenului în suprafață de 17.624,03 m.p., situat în extravilanul corn. Ș.J., jud.

Ilfov, drept de proprietate ce a fost înscris în C.F. a corn. Ș.J., jud. Ilfov,

iar Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a stabilit că despăgubirea ce se

acordă este de 41.924 RON, valoare inferioară valorii reale a terenului, criteriile

de stabilire a despăgubirilor fiind prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 care

prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a terenului și prejudiciul

cauzat proprietarului, experții ținând seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului.

Au mai arătat reclamanții că această valoare

a fost făcută la prețul din 2006, deși preluarea se face în anul 2009, valoarea

fiind mult mai ridicată la această din urmă dată.

Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

S-a susținut că terenul reclamanților în

suprafață de 2.387 m.p. este necesar pentru construcția tronsonului de autostradă

București-Ploiești, în baza Legii nr. 198/2004 și a H.G. nr. 941/2004, acesta fiind

inclus în Hotărârea nr. 1546 din 14 noiembrie 2006, completată prin Hotărârea

nr. 425/2008 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate

privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică Construcția autostrăzii

București-Brașov, tronsonul București-Ploiești.

S-a mai arătat că, în urma verificării

actelor dosarului de expropriere, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a

emis hotărârea de stabilire a despăgubirilor, iar cuantumul acestora s-a stabilit

de experții evaluatori, care au avut în vedere prețul de pe piața liberă la data

întocmirii raportului de evaluare, valoarea reala a imobilului, apreciind că restul

de teren nu numai că nu devine inutilizabil, dar prezintă interes pentru proprietar,

ca urmare a sporului de valoare.

Prin urmare, cuantumul despăgubirilor a

fost stabilit de experți evaluatori autorizați potrivit legii, cu respectarea dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar despăgubirile consemnate pe numele expropriatului

sunt 2

prealabile exproprierii și surit juste,

întrucât au fost stabilite cu respectarea legislației în vigoare la data întocmirii

raportului de expertiză.

Prin sentința civilă nr. 1650 din 29

octombrie 2010,

Tribunalul

București, secția a III a civilă, a admis contestația formulată de reclamanți, a

modificat în parte hotărârea nr. 297 din 11 iunie 2009 de stabilire a despăgubirilor,

adoptată de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, constituită pe lângă Consiliul

Local al corn. Ș.J., numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor și a stabilit

despăgubirile datorate de expropriator reclamanților la suma de 506.588 RON, echivalent

a 119.628 euro, din care suma de 104.024 euro reprezintă valoarea de circulație

a terenului expropriat, iar suma de 15.604 euro reprezintă prejudiciul adus proprietarului.

A obligat pârâtul la plata către reclamanți

a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a avut în vedere următoarele:

Sesizat cu contestație împotriva hotărârii

de expropriere, Tribunalul are competența să verifice temeinicia ei cu privire la

cuantumul despăgubirii.

În

privința cuantumului despăgubirilor, va avea efecte depline

hotărârea judecătorească, expropriatorul având obligația, conform art. 9 din Legea

nr. 198/2004, să facă plata, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile

de stabilire a cuantumului acesteia.

Analizând prin prisma celor arătate mai

sus cererea de majorare a despăgubirilor formulată de reclamanți în cadrul contestației,

Tribunalul a reținut din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de

către comisia de experți desemnată potrivit Legii nr. 33/1994 că valoarea unitară

a terenului expropriat este, prin raportare la valoarea de piață ia momentul lunii

august 2010, de 43,58 euro/m.p., valoarea totală a prejudiciului fiind de 506.588

RON echivalent a 119.628 euro, din care suma de 104.024 euro reprezintă valoarea

de circulație a terenului expropriat, iar suma de 15.604 euro reprezintă prejudiciul

adus proprietarului.

Potrivit dispozițiilor art. 26 din

Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a terenului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite la data întocmirii

raportului de expertiză, iar la calcularea despăgubirilor, experții și instanța

vor ține seama și de daunele aduse proprietarului, prin urmare, față de aceste dispoziții

instanța de fond a avut în vedere la cuantumul total al despăgubirilor și acest

prejudiciu.

În

ceea ce privește prejudiciul individual, tribunalul a reținut

că prin exproprierea suprafeței de teren de 2.387 m.p. aparținând reclamanților,

restul proprietății rămâne fără cale de acces, scăzând prețul de vânzare al acestuia,

putând exista un spor de valoare ca urmare a creșterii interesului pe piața imobiliară

în zonă, însă numai după refacerea drumului secundar de acces, astfel că, prejudiciul

este minimal prin raportare și la un eventual spor de valoare.

Așa cum rezultă din raportul de expertiză

cuantumul acestui prejudiciu este de 15.604 euro și reprezintă prejudiciul adus

proprietarului prin expropriere.

Constatând că despăgubirea solicitată de

reclamanți este superioară celei calculate de experții evaluatori la momentul exproprierii,

acțiunea reclamanților a fost admisă.

Împotriva sentinței civile nr. 1650

din 29 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă,

pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, a formulat apel,

prin care a solicitat să se constate netemeinicia

și nelegalitatea acesteia, admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței

apelate și, pe fondul cauzei, respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.

După expunerea situației de fapt dedusă

judecății și a parcursului judiciar al cererii, apelantul a arătat că, după efectuarea

raportului de expertiză dispus de instanță, prin propunerea de către experți și

însușirea de către instanță a valorii terenului de 43,58 euro/m.p., s-au încălcat

dispozițiile art 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

utilitate publică, în sensul că, la stabilirea despăgubirilor, nici experții și

nici instanța, nu s-au raportat la prețurile obișnuite de tranzacționare ale altor

imobile de același fel cu cel supus exproprierii.

A mai arătat că pentru soluționarea cauzei

este necesară o raportare la prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

care stipulează că "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum

și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, la data întocmirii

raportului de expertiză, imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială

respectivă, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerație și dovezile prezentate de aceștia."

Apelantul a criticat faptul că din conținutul

raportului de expertiză, valoarea terenului expropriat pe care au stabilit-o experții

și a însușit-o instanța, are la bază ofertele de vânzare ale unor terenuri cu alte

destinații și fără a se cunoaște poziționarea acestora în raport cu terenul expropriat

(anexele 4 și 6 din raportul de expertiză), ceea ce conduce la concluzia că, în

lipsa unor documente ce trebuiau anexate raportului (pe baza cărora să fie stabilită

valoarea de piață) este evident că s-au încălcat dispozițiile legale în materie,

experții neprezentând nici un preț real de tranzacționare ale terenurilor similare

(cele declarate în fața notarului public).

Apelantul a mai susținut că experții au

avut în vedere doar oferta de vânzare, au ignorat în totalitate cererea de cumpărare

deși, aceștia cunoșteau faptul că prețul real de tranzacționare este rezultatul

întâlnirii cererii cu oferta, preț consemnat în contractele de vânzare-cumpărare

autentice.

În

ce privește prejudiciul stabilit de către experți și însușit

de instanță, apelantul a mai arătat că acesta este dat cu încălcarea legii, deoarece

pe de o parte, nu poate fi încadrat într-un prejudiciu în înțelesul legii (desființare

de culturi agricole, de plantații, garduri etc), iar pe de altă parte, proiectul

autostrăzii nu ar fi putut fi aprobat fără a se prevede căile de acces viitoare

pentru proprietățile la care a fost afectat prin construcție.

Prin decizia nr. 235A din 11 octombrie

2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, a fost admis apelul

formulat

de apelantul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, a fost schimbată în parte,

sentința apelată, în sensul că, s-au stabilit despăgubirile datorate de expropriator

reclamanților, la suma de 395.901 RON, echivalent a 93.954 euro, din care suma de

344.262 RON (81.699 euro) reprezintă valoarea de circulație a terenului expropriat,

iar suma de 51.639 RON (12.255 euro) reprezintă valoarea prejudiciului, menținându-se

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Exproprierea, ca limitare extremă a dreptului

de proprietate privată, este un act de autoritate publică, prin care se realizează

dobândirea forțată a proprietăților private, necesare executării lucrărilor de utilitate

publică, în schimbul unei despăgubiri.

Intimații- reclamanți nemulțumiți de întinderea

despăgubirilor cuprinse în Hotărârea nr. 297 din 11 iunie 2009 emisă de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local Ș.J. jud. Ilfov, reclamanții

au sesizat Tribunalului București, în temeiul Legii nr. 198/2004, cu cererea ce

face obiectul litigiului de față.

Sub aspectul criticilor apelantului, potrivit

cu care sentința este nelegală și netemeinică, față de faptul că instanța de fond,

prin omologarea raportului de expertiză a încălcat prevederile legale privitoare

la modul de stabilire a sumelor solicitate de către reclamantă, s-a considerat că,

în lumina dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se

compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane îndreptățite.

Pe de o parte, la calcularea cuantumului

despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se

vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, iar nu prețurile de ofertare, precum

și de daunele aduse proprietarului, la data întocmirii raportului de expertiză,

după caz altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia.

În

speță, așa cum se reține din concluziile expertizei efectuate

de instanța de apel, coroborate cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv

cele care fac referire la contractele de vânzare cumpărare, prețurile de tranzacționare

la terenurile de pe raza același unități administrativ teritoriale au variat foarte

mult, înregistrând un trend ascendent, apoi descendent al valorii proprietăților,

de la momentul emiterii hotărârii contestate.

Într-o atare situație și pentru stabilirea

cu respectarea dispozițiilor legale a calculului despăgubirilor, în mod corect expertiza

apelului a procedat prin luarea în considerare a valorilor tranzacționate asupra

unor terenuri aflate pe raza aceleiași unități administrativ teritoriale într-un

interval de timp

6

apropiat și nu în funcție de ofertele de vânzare la care s-a

raportat expertiza

instanței de fond.

Astfel, prin raportare la data întocmirii

raportului de expertiză a fost stabilită în apel o valoare de 30,31 euro/m.p. de

teren, față de 43,58 euro/m.p. cât a reținut instanța de fond, ambele valori situate

peste ceea ce a stabilit hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

- Consiliul Local Ștefăneștii de Jos Ilfov.

Pe de altă parte, expertiza evaluatoare

întocmită în apel, a evidențiat o valoare de 34,23 euro/m.p. de teren, prin raportare

la data exproprierii -11 iunie 2009.

În

lumina dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994,

primind rezultatul expertizei, instanța 1-a comparat cu oferta și cu pretențiile

formulate de părți. Astfel, comparând aceste valori și ținând seama de fluctuația

prețurilor de tranzacționare ale terenurilor limitrofe celui în litigiu, în intervalul

de timp scurs de la momentul emiterii hotărârii contestate (11 iunie 2009), prețuri

care au înregistrat un trend ascendent, apoi descendent al valorii proprietăților,

s-a apreciat că se impune acordarea despăgubirilor la nivelul momentului exproprierii,

pentru a nu priva expropriatul de diferența de valoare care s-a ' pierdut până la

momentul efectuării expertizei, în litigiul pe care l-a declanșat și care, în orice

variantă de soluționare, i-ar fi adus o majorare a despăgubirilor oferite de expropriator.

Această valoare se situează sub cea reținută

de instanța de fond, conform expertizei efectuate în stadiul procesual anterior

(506.588 RON, echivalent a 119.628 euro), subliniind temeiul criticilor apelantului,

în privința criteriilor de raportare și reținere a nivelului despăgubirilor pentru

imobilului expropriat.

Cât privește valoarea prejudiciului stabilit

în expertiza fondului, s-a observat că s-a efectuat calculul acestuia, prin luarea

în considerare a unui procent de 15% din valoarea terenului expropriat, considerându-se

necesare cheltuieli pentru proiectarea și executarea unui nou drum de acces (fila

84 dosar fond).

Expertiza efectuată în apel a avut în vedere,

la calculul prejudiciului, aceiași procent de 15% din valoarea terenului expropriat,

argumentând însă prin scăderea din valoarea normală a prejudiciului (de 20 - 25

%) a sporului de valoare, cu luarea în considerare și a căderii pieței imobiliare

între data exproprierii și data expertizei.

Observând situarea nivelului total al despăgubirilor

sub cuantumul acordat de prima instanță și având în vedere dispozițiile art. 296

C. proc. civ., a fost admis apelul și, pe cale de consecință, schimbată în parte

sentința apelată, în sensul că despăgubirile cuvenite reclamanților sunt de 395.901

RON echivalent a 93.954 euro, din care suma de 344.262 RON (81.699 euro) reprezintă

valoarea de circulație a terenului expropriat, iar suma de 51.639 RON (12.255 euro)

reprezintă valoarea prejudiciului. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței

apelate.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța

de apel a formulat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA

invocând motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

susținerea motivului de recurs, recurentul pârât a arătat

că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că, nu s-a ținut cont de dovezile

certe privind prețul de tranzacționare al terenurilor similare cu cel expropriat,

de data întocmirii raportului de expertiză și daunele aduse proprietarului, prejudiciul

de 15 % neavând acoperire reală și legală.

Recurentul pârât a solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii reclamantei, iar

în subsidiar casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea

expertizei.

Recursul va fi admis pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994: „La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile administrate de aceștia".

În

cauză, raportul de expertiză a fost efectuat la nivelul anului

2010, iar în cuprinsul acestui raport, experții au menționat că evaluarea s-a făcut

la data exproprierii, respectiv 11 iunie 2009, stabilind valoarea de circulație

a terenului prin comparație cu 9 contractele de vânzare cumpărare depuse de părți,

4 de recurentul pârât și 5 de intimații reclamanți, aplicând corecții pentru tranzacțiile

efectuate în perioada 2005-2008, rezultând o medie la nivelul anului 2007 din contractele

depuse.

Or, așa cum rezultă din cuprinsul art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994; atât experții cât și instanța au obligația ca,

la stabilirea despăgubirilor acordate, să țină seama de prețurile cu care se vând,

în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, ceea ce presupune în mod necesar administrarea

de probe în acest sens.

Fundamentându-și hotărârea pe concluziile

unui raport de expertiză întocmit în anul 2009 care a avut în vedere tranzacții

imobiliare încheiate între anii 2005-2008, anexate raportului efectuat, Curtea de

Apel a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care impun în

mod expres obligația instanței de a ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză.

În

consecință, constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre

cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în temeiul art. 304 pct. 9 și art.

312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât,

va casa

decizia recurată și va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel

va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu respectarea prevederilor

art 26 din Legea nr. 33/1994 și va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare

pentru respectarea acelorași prevederi legale, prin care să poată fi determinat

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială

în care se află terenul în litigiu, la data întocmirii raportului de expertiză,

urmând a fi avute în vedere și celelalte mijloace de apărare invocate de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 235A din 11 octombrie 2011

a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Casează

decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.