ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7189/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IlI-a civilă la data de 27 februarie 2009 reclamanții P.M.C. și M.P. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - C.N.A.D.N.R. SA, au solicitat să se stabilească cuantumul despăgubirilor pe care trebuie să îl plătească pârâta C.N.A.D.N.R. SA pentru exproprierea terenului proprietatea reclamanților, în suprafață de 2740 mp situat în Ș.J., jud. Ilfov, tarla TA1., parcela PA1., înscris în CF a localității Ș.J., având nr. cadastral C1./2, la echivalentul în RON al sumei de 214.400 euro, întrucât reclamanții contestă cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 19 din 10 noiembrie 2008. De asemenea reclamanții au solicitat obligarea pârâtei C.N.A.D.N.R.

SA, în baza dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 33/1994, la plata despăgubirii stabilite de către instanță, în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1. din 01 iulie 2004 de BNP I.T.P. Prin H.G. nr. 425/2008 a fost aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcția autostrăzii București - Brașov, tronsonul București - Ploiești, pe teritoriul localităților S., Ș.J. și N., jud. Ilfov". Potrivit art. 2 din H.G. nr. 425/2008, s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării menționate mai sus, expropriator fiind Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA. Întrucât terenul reclamanților este situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică menționată, aflându-se indicat la poziția 64 din Tabelul Anexa 2 a H.G. nr. 425/2008, expropriatorul a procedat, în baza dispozițiilor Legii nr. 198/2004 la exproprierea pentru cauză de utilitate publică a suprafeței de teren de 2740 mp, stabilind cuantumul despăgubirilor la suma de 103976,16 RON.

Reclamanții consideră că această despăgubirea este incorectă, fiind stabilită fără respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 la care face trimitere art. 9 din Legea nr. 198/2004, deoarece, nu ține cont de niciunul dintre elementele prevăzute de lege: „valoarea reală a imobilului „ și „prejudiciul cauza proprietarului". Reclamanții precizează că în zona localității Ș.J., inclusiv în zona unde este amplasat terenul acestora, sunt în curs de realizare dar și deja finalizate o serie de importante proiecte imobiliare-rezidențiale și logistice, în zonă existând asigurate utilitățile: energie electrică, gaze, apă și este în lucru proiectul de canalizare. Zona este una cu potențial de dezvoltare foarte ridicat, prețul de tranzacționare a terenurilor fiind de circa 60 euro/mp.

În ceea ce „prejudiciul cauzat proprietarului", reclamanții au arătat că acesta constă în lipsirea de dreptul de a construi și de a valorifica construcțiile astfel edificate, precum și în diminuarea valorii restului de teren care rămâne în proprietatea reclamanților, motivul pentru care au cumpărat acest teren fiind acela de a realiza un proiect imobiliar pe care să îl valorifice prin vânzare sau închiriere. Față de construcția autostrăzii, reclamanții apreciază că sunt de două ori prejudiciați, în primul rând pentru că nu mai pot construi pe terenul care este expropriat și în al doilea rând pentru că nu mai pot construi nici pe terenul care le rămâne în proprietate întrucât sunt afectați de regimul urbanistic dictat de vecinătatea cu autostradă.

În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată și pe dispozițiile Legii nr. 33/1994. Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În drept, pârâtul a invocat disp.art. 115-118 C. proc. civ. În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și expertiză evaluatorie. Prin sentința civilă nr. 745 din 07 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, s-a admis cererea formulată de reclamanți, s-a anulat parțial Hotărârea nr. 19 din 10 noiembrie 2008 și s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru exproprierea terenului proprietatea reclamanților în suprafață de 2740 mp situat în comuna Ș.J., județul Ilfov, având numărul cadastral C1./2, Tarla TA1., parcela PA1., datorate de expropriator la suma de 518.324 RON, ce vor fi plătiți în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin H.G. nr. 425/2008 a fost aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcția autostrăzii București - Brașov, tronsonul București - Ploiești, pe teritoriul localităților S., Ș.J. și N., județul Ilfov". Potrivit art. 2 din H.G. nr. 425/2008, s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării menționate mai sus, expropriator fiind Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA., iar terenul reclamanților fiind situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică menționată, aflându-se indicat la poziția 64 din Tabelul Anexa 2 a H.G. nr. 425/2008, expropriatorul C.N.A.D.N.R.

SA a procedat, în baza dispozițiilor Legii nr. 198/2004 - privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, la exproprierea pentru cauză de utilitate publică a suprafeței de 2740 mp din terenul situat în Ș.J., Jud. Ilfov descris mai sus. Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 19 din 10 noiembrie 2008, expropriatorul a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 3408 mp la suma de 103976,15 RON Tribunalul a constatat privitor la acest aspect că cererea având ca obiect anularea parțială a hotărârii, în sensul modificării cuantumului despăgubirilor, nu este inadmisibilă.

Legea nr. 198/2004 prevede, în art. 6, că asupra cuantumului despăgubirii se pronunță o comisie numită de expropriator, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale, printr-o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, iar conform art. 9 din lege, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanței judecătorești competente -acțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 198/2004 fiind așadar o cale de atac împotriva hotărârii emisă de comisia constituită potrivit legii. Sesizat cu contestație împotriva hotărârii, tribunalul are competența să verifice temeinicia ei cu privire la cuantumul despăgubirii. Prin această hotărâre este finalizată procedura stabilirii despăgubirilor și, fiind supusă căii de atac, obligația de plată a despăgubirilor există pentru suma stabilită ulterior prin hotărârea judecătorească, chiar dacă suma menționată în hotărârea atacată a fost deja plătită.

În privința cuantumului despăgubirilor, va avea efecte depline hotărârea judecătorească, expropriatorul având obligația, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, să facă plata, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia. Analizând prin prisma celor arătate mai sus cererea de majorare a despăgubirilor formulată de reclamanți în cadrul prezentei contestații tribunalul a reținut din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către comisia de experți desemnată potrivit Legii nr. 33/1994 că valoarea unitară a terenului expropriat este, prin raportare la valoarea de piață la momentul emiterii Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 19 din 10 noiembrie 2008, de 50,76 euro/mp sau 189,2 RON /mp.

Tribunalul a optat pentru varianta 2 din concluziile raportului de expertiză, având în vedere că la calcularea cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată trebuie să se raporteze la momentul transferului dreptului de proprietate, in condițiile art. 15 din Legea nr. 184/2008, (în vigoare la momentul pronunțării acestei sentințe) - respectiv, data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, in condițiile prezentei legi. Constatând că despăgubirea solicitată de reclamanți este superioară celei calculate de experți în varianta omologată de tribunal și apreciată ca instanță ca fiind justă și echitabilă, acțiunea a fost admisă în parte. Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA. În motivarea apelului, apelantul pârât a susținut netemeinicia și nelegalitatea sentinței atacate, arătând că prin propunerea de către experți și însușirea de către instanță a valorii terenului de 50,76 euro/mp s-au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în sensul că la stabilirea despăgubirilor, nici experții și nici instanța nu s-au raportat la prețurile obișnuite de tranzacționare ale altor imobile de același fel cu cel supus exproprierii. Apelantul a arătat că raportul de expertiză efectuat de prima instanță are la bază ofertele de vânzare ale unor terenuri din zona în care se află și terenul expropriat, iar în lipsa unor documente ce trebuiau anexate raportului, pe baza cărora, să fie stabilită valoarea de piață, este evident că s-au încălcat dispozițiile legale în materie, experții neprezentând nici un preț de tranzacționare a terenurilor similare (cele declarate în fața notarului public).

Practic, experții au avut în vedere doar oferta de vânzare, au ignorat în totalitate cererea de cumpărare, deși, este greu de crezut că aceștia nu cunoșteau faptul că prețul real de tranzacționare este rezultatul întâlnirii cererii cu oferta, preț consemnat în contractele de vânzare-cumpărare autentice. De altfel, interpretarea de mai sus, se regăsește și în practica instanței supreme, care a stabilit că sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele" prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, neputând prezenta oferte de preț ale agențiilor imobiliare, ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de publicitate.

Apelantul a mai arătat că potrivit titlului de proprietate al expropriaților, terenul a fost achiziționat la prețul de 0,7 RON/mp, iar conform contractelor de vânzare ale terenurilor vecine în aceeași tarla, prețurile de tranzacționare se prezintă între 0,4 euro/mp și 12 euro/mp pentru un teren vecin cu cel expropriat, cumpărat chiar de intimații-reclamanți, prețul fiind de 5,5 euro/mp (contract de vânzare-cumpărare nr. V1. din 18 decembrie 2007). În această situație, dacă se compară prețurile de tranzacționare efective cu despăgubirea oferită de stat, 38 RON/mp sau 9 euro/mp, la cursul de 4,25 RON pentru 1 euro, este evident că despăgubirea este una reală în acord cu normele legale în materie, fiind și de notorietate că în prezent, piața imobiliară a scăzut dramatic.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 287-298 C. proc. civ. Intimații reclamanți au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat. În apel, a fost încuviințată pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-a dispus emiterea de adrese către Primăria comunei Ș.J. - Direcția de Impozite și Taxe Locale, Camera Notarilor Publici și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, în vederea obținerii unor relații privind contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri de același fel și prețurile de tranzacționare. De asemenea, s-a încuviințat pentru apelantul-pârât proba cu efectuarea unei noi expertize, având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a imobilului la momentul exproprierii și la momentul efectuării raportului de expertiză, dispunându-se ca la efectuarea expertizei să se țină seama de datele privitoare la tranzacții efectuate cu privire la terenuri similare și aflate în aceeași zonă cu cel supus exproprierii.

La data de 18 martie 2011 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de comisia de experți formată din experții P.M., M.A.A. și F.F. Apelantul pârât a formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză care au fost încuviințate de instanță prin încheierea din data de 14 aprilie 2009, având în vedere faptul că experții nu au respectat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și obiectivul stabilit de instanță, ci au avut în vedere la stabilirea valorii de circulație a imobilului, oferte de tranzacționare de pe internet.

Răspunsul la obiecțiuni a fost depus la dosar la data de 14 iunie 2011. Prin încheierea din data de 23 iunie 2011, Curtea, constatând că nici prin răspunsul la obiecțiuni nu au fost lămurite obiectivele stabilite de instanță, a dispus completarea probatoriului cu înscrisuri, respectiv adrese către Primăria comunei Ștefanești și Biroul de CF, pentru a se obține relații suplimentare privind prețurile de tranzacționare ale unor terenuri similare, în vederea refacerii răspunsului la obiecțiuni.

La data de 13 octombrie 2011 a fost depus la dosar supliment la raportul de expertiză întocmit de comisia de experți, în care s-a menționat că evaluarea s-a realizat în raport cu trei contracte de vânzare cumpărare din 01 aprilie 2008, 12 august 2009 și 01 noiembrie 2010. Prin încheierea din data de 20 octombrie 2011, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se pune în discuție necesitatea efectuării unei noi expertize de evaluare, întocmită în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, având în vedere că la dosar există un contract din anul 2011 la care experții nu au făcut referire. Prin încheierea din data de 10 noiembrie 2011 s-a dispus efectuarea unei noi expertize, precum și revenirea cu adrese către Primăria comunei Ș.J.

și O.C.P.I. Ilfov, pentru a se înainta copii de pe toate actele de vânzare cumpărare de terenuri situate în extravilan în raza administrativ teritorială a localității încheiate exclusiv în anul 2011. Noul raportul de expertiză întocmit de comisia de experți formată din experții P.M., M.A.A. și F.F. a fost depus la dosar la data de 07 februarie 2012, având atașate contractele de vânzare cumpărare în raport cu care a fost evaluată despăgubirea. Prin decizia nr. 54A din 9 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a fost respins apelul ca nefondat. În motivarea deciziei s-au reținut următoarele. În privința situației de fapt existente in speța, Curtea reține că prin Hotărârea de Stabilire a Despăgubirilor nr. 19 din 10 noiembrie 2008 s-a dispus, în temeiul Legii nr. 198/2004 și al H.G.

nr. 425/2008, exproprierea și acordarea despăgubirii pentru terenul în suprafață de 2740 mp, situat în comuna Ș.J., tarla TA1., parcela A1./15, județul Ilfov, cu nr. cadastral C1./2, teren aparținând intimaților reclamanți P.M.C. și M.P. Despăgubirea a fost stabilită la suma de 103.976,15 RON, fiind consemnată pe numele persoanelor expropriate, conform art. 6, 5 și 8 din Legea nr. 198/2004. La data de 10 aprilie 2009, nemulțumiți de cuantumul sumei acordate cu titlu de despăgubiri, reclamanții au formulat contestație împotriva hotărârii sus menționate, în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local.

Prin sentința pronunțată la data de 07 mai 2010, prima instanță a anulat în parte hotărârea contestată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 518.324 RON, prin raportare la valoarea de piață la momentul emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirii contestate, conform raportului de expertiză efectuat in cauză. Apelantul pârât a criticat sentința apelată, susținând că soluția pronunțată a fundamentată pe un raport de expertiză, care nu respectă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cu care valoarea despăgubirilor trebuie stabilită în baza prețului cu care se vând, in mod obișnuit, imobile de același fel in unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, experții având în vedere doar oferte de vânzare.

Critica este fondată, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, astfel cum fusese modificată prin Legea nr. 184 din 21 octombrie 2008 și ulterior prin O.U.G. nr. 228 din 20 decembrie 2008, în vigoare la data introducerii cererii de chemare și la data pronunțării hotărârii de prima instanță: Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4) - (8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.

În cazul în care hotărârea nu a fost comunicată, orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente, în termen de 3 ani de la data afișării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în condițiile art. 7, sub sancțiunea decăderii. (3) Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la care face trimitere art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, in mod obișnuit, imobile de același fel in unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând in considerare și dovezile prezentate de aceștia. Prin urmare, atât la data introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la data pronunțării hotărârii de prima instanță, legea prevedea în mod expres și imperativ obligația pentru experți și pentru instanță de a ține seama la calcularea cuantumului despăgubirilor, de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

De altfel, aceasta modalitate de legiferare a fost menținută și în prezent, prin Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local publicată în M. Of. nr. 853 din 20 decembrie 2010, lege care a abrogat Legea nr. 198/2004 și care, la art. 22 alin. (3) prevede că acțiunea formulată de expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994. Sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit care se vând, in mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială" la care face referire art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 are semnificația, unanim acceptată, de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contracte autentice de vânzare cumpărare, și nu oferte de preț extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate.

Examinând raportul de expertiza întocmit în fața primei instanțe, Curtea constată că, intr-adevăr, astfel cum apelanta pârâta a arătat, stabilirea despăgubirii propuse a fi acordate reclamanților s-a realizat (în varianta omologată de tribunal- varianta II), pe baza metodei comparației directe, având la bază oferte de vânzare extrase din presa scrisă și electronică specifică publicității imobiliare. Întocmit în acest mod, raportul de expertiză nu respectă prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în mod greșit prima instanță respingând obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de pârât care vizau încălcarea dispozițiilor legale enunțate. În apel, Curtea a încuviințat, în temeiul art. 295 alin. (2) C. proc.

civ., efectuarea unei noi expertize de evaluare a terenului în litigiu, în condițiile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a imobilului în raport cu datele privitoare la tranzacții efectuate cu privire la terenuri similare și aflate în aceeași zonă cu cel supus exproprierii. În vederea efectuării raportului de expertiză s-a dispus efectuarea unor adrese către Primăria comunei Ș.J. și O.C.P.I. Ilfov, pentru a se înainta copii de pe actele de vânzare cumpărare de terenuri situate în extravilan în raza administrativ teritorială a localității încheiate în perioada 2008 și 2011. Având în vedere că primul raport de expertiză efectuat în această fază procesuală nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, prin încheierea din data de 10 noiembrie 2011 s-a dispus efectuarea unei noi expertize.

Noul raportul de expertiză întocmit de comisia de experți formată din experții P.M., M.A.A. și F.F. a stabilit o valoare a despăgubirii pentru terenul expropriat la data efectuării raportului de expertiză (astfel cum prevăd dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994), în sumă de 209.460,68 RON, respectiv 49.320 euro (18 euro/mp). Curtea apreciază că valoarea stabilită prin acest raport de expertiza efectuat în apel corespunde criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea fiind raportată la prețuri de tranzacționare efectivă a unor terenuri similare rezultate din contractele de vânzare cumpărate încheiate în cursul anului 2011. Experții au menționat în tabelul 2, contractele de vânzare cumpărare la care s-au raportat (autentificate sub nr. V2.

din 25 mai 2011, nr. V3. din 06 mai 2011, nr. V4. din 29 iulie 2011 și V5. din 04 noiembrie 2011) și care au fost atașate la raportul de expertiză, contracte din care rezultă un preț mediu al unui teren din aceeași unitate administrativ teritorială la nivelul anului 2011 de 19,5 euro/mp, suma apropiată de cea stabilită în raportul de expertiză de comisia de experți, care a aplicat și corecțiile corespunzătoare. În consecință, întrucât acest raport de expertiză efectuat în apel reflectă o valoare mai apropiată de valoarea concretă la care s-ar putea vinde efectiv un teren similar în aceeași zonă cu cel aflat în litigiu, respectând astfel cerințele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, se impune ca stabilirea despăgubirii cuvenite reclamanților să se facă, raportat la aceasta probă.

Solicitarea intimaților reclamanți de a se stabili ca valoare a terenului cea de la momentul exproprierii nu poate fi avută în vedere, date fiind dispozițiile exprese ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la care face trimitere art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004. Împotriva deciziei menționate anterior a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, invocând art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-au arătat următoarele. Atât instanța de apel cât și instanța de fond au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora „la calcularea despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ -teritorială", adică în localitatea Ș.J.

Aplicarea și interpretarea greșită a legii în soluțiile date până acum de instanța de fond și cea de apel constă în faptul că la acordarea despăgubirilor nu s-a ținut cont de toate dovezile existente la dosar, dovezi certe privind prețul de tranzacționare al terenurilor similare cu cel expropriat. Chiar și în cazul în care valoarea despăgubirii constatată de experți este mai mare decât cea oferită de expropriator, instanța nu este obligată să acorde automat această despăgubire, fiind suverană în aprecierea forței probelor. În această situație, concret, dacă se compară prețul de dobândire de către expropriați a terenului 0,7 RON/mp și prețurile de tranzacționare efective cu despăgubirea oferită de către stat 37,95 RON/mp sau 8,93 euro/mp la cursul de 4,25 RON pentru un euro, este evident că despăgubirea este una reală, în acord cu normele legale în materie, consecința fiind respingerea pe fond a cererii ca neîntemeiată.

Este de notorietate că în prezent, datorită crizei economice, piața imobiliară a scăzut dramatic, influențând direct prețurile de vânzare ale imobilelor, prețuri care în raport cu sfârșitul anului 2008, s-au înjumătățit sau sunt chiar mai mici. Prin obligarea Statului Român la plata despăgubirilor în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii s-au nesocotit dispozițiile legii speciale - Legea nr. 198/2004 art. 5 alin. (8), dispoziții ce se regăsesc și în Legea nr. 255/2010, potrivit cărora „Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate in acest sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii". Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs, Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, recurenta a arătat că instanțele de fond au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, dar nu a formulat critici de nelegalitate concrete. Din raportul de expertiză rezultă în mod expres că au fost avute în vedere contracte de vânzare cumpărare privind imobile de același fel, terenuri extravilane agricole, din localitatea Ș.J., cât mai apropiate de proprietatea evaluată, valoarea de piață fiind stabilită în raport cu data efectuării expertizei, conform dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Susținerile recurentei formulate în mod generic în sensul că la acordarea despăgubirilor nu s-ar fi ținut cont de toate dovezile existente la dosar, că instanța nu era obligată să acorde despăgubirea stabilită de experți, fiind suverană în aprecierea forței probelor, că despăgubire stabilită de expropriator este rezonabilă față de prețul plătit de către expropriați pe teren, că ar fi de notorietate înjumătățirea prețurilor terenurilor în raport cu anul 2008 din cauza crizei nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304, ținând de modul în care instanța de apel a interpretat și evaluat probele administrate în cauză, chestiuni ce țin de temeinicia hotărârii.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs legat de obligarea Statului Român la plata despăgubirilor în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, Înalta Curte a constatat că această dispoziție a fost dată prin hotărârea primei instanțe de fond, iar pârâta nu a criticat sentința sub acest aspect, neputând fi formulate critici împotriva acestei hotărâri omisso medio (direct în recurs). De altfel, având în vedere că nu s-a făcut dovada punerii în executare a hotărârii rămase definitive, înainte de a deveni irevocabilă, această dispoziție nici nu o prejudiciază pe recurentă. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 54A din 9 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2012.