ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7189/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7189/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a IlI-a civilă la data de 27 februarie 2009

reclamanții P.M.C. și M.P. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - C.N.A.D.N.R.

SA, au solicitat să se stabilească cuantumul despăgubirilor pe care trebuie să

îl plătească pârâta C.N.A.D.N.R. SA pentru exproprierea terenului proprietatea

reclamanților, în suprafață de 2740 mp situat în Ș.J., jud. Ilfov, tarla TA1.,

parcela PA1., înscris în CF a localității Ș.J., având nr. cadastral C1./2, la echivalentul

în RON al sumei de 214.400 euro, întrucât reclamanții contestă cuantumul despăgubirii

stabilite de expropriator prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 19

din 10 noiembrie 2008.

De asemenea reclamanții

au solicitat obligarea pârâtei C.N.A.D.N.R. SA, în baza dispozițiilor art. 30 din

Legea nr. 33/1994, la plata despăgubirii stabilite de către instanță, în termen

de maxim 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în baza contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. V1. din 01 iulie 2004 de BNP I.T.P.

Prin H.G. nr.

425/2008 a fost aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcția

autostrăzii București - Brașov, tronsonul București - Ploiești, pe teritoriul localităților

S., Ș.J. și N., jud. Ilfov".

Potrivit art.

2 din H.G. nr. 425/2008, s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor

proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării menționate mai sus, expropriator

fiind Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

Întrucât terenul

reclamanților este situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică menționată,

aflându-se indicat la poziția 64 din Tabelul Anexa 2 a H.G. nr. 425/2008, expropriatorul

a procedat, în baza dispozițiilor Legii nr. 198/2004 la exproprierea pentru cauză

de utilitate publică a suprafeței de teren de 2740 mp, stabilind cuantumul despăgubirilor

la suma de 103976,16 RON.

Reclamanții consideră

că această despăgubirea este incorectă, fiind stabilită fără respectarea dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994 la care face trimitere art. 9 din Legea nr. 198/2004,

deoarece, nu ține cont de niciunul dintre elementele prevăzute de lege: „valoarea

reală a imobilului „ și „prejudiciul cauza proprietarului".

Reclamanții precizează

că în zona localității Ș.J., inclusiv în zona unde este amplasat terenul acestora,

sunt în curs de realizare dar și deja finalizate o serie de importante proiecte

imobiliare-rezidențiale și logistice, în zonă existând asigurate utilitățile: energie

electrică, gaze, apă și este în lucru proiectul de canalizare.

Zona este una

cu potențial de dezvoltare foarte ridicat, prețul de tranzacționare a terenurilor

fiind de circa 60 euro/mp.

În ceea ce „prejudiciul

cauzat proprietarului", reclamanții au arătat că acesta constă în lipsirea

de dreptul de a construi și de a valorifica construcțiile astfel edificate, precum

și în diminuarea valorii restului de teren care rămâne în proprietatea reclamanților,

motivul pentru care au cumpărat acest teren fiind acela de a realiza un proiect

imobiliar pe care să îl valorifice prin vânzare sau închiriere.

Față de construcția

autostrăzii, reclamanții apreciază că sunt de două ori prejudiciați, în primul rând

pentru că nu mai pot construi pe terenul care este expropriat și în al doilea rând

pentru că nu mai pot construi nici pe terenul care le rămâne în proprietate întrucât

sunt afectați de regimul urbanistic dictat de vecinătatea cu autostradă.

În drept, reclamanții

și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată

și pe dispozițiile Legii nr. 33/1994.

Pârâtul Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

În drept, pârâtul

a invocat disp.art. 115-118 C. proc. civ.

În cauză au fost

administrate proba cu înscrisuri și expertiză evaluatorie.

Prin sentința

civilă nr. 745 din 07 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IlI-a

civilă, s-a admis cererea formulată de reclamanți, s-a anulat parțial Hotărârea

nr. 19 din 10 noiembrie 2008 și s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru exproprierea

terenului proprietatea reclamanților în suprafață de 2740 mp situat în comuna Ș.J.,

județul Ilfov, având numărul cadastral C1./2, Tarla TA1., parcela PA1., datorate

de expropriator la suma de 518.324 RON, ce vor fi plătiți în termen de 30 zile de

la data rămânerii definitive a prezentei.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Prin H.G. nr.

425/2008 a fost aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcția

autostrăzii București - Brașov, tronsonul București - Ploiești, pe teritoriul localităților

S., Ș.J. și N., județul Ilfov".

Potrivit art.

2 din H.G. nr. 425/2008, s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor

proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării menționate mai sus, expropriator

fiind Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA., iar terenul reclamanților fiind situat

pe amplasamentul lucrării de utilitate publică menționată, aflându-se indicat la

poziția 64 din Tabelul Anexa 2 a H.G. nr. 425/2008, expropriatorul C.N.A.D.N.R.

SA a procedat, în baza dispozițiilor Legii nr. 198/2004 - privind unele măsuri prealabile

lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, la exproprierea pentru

cauză de utilitate publică a suprafeței de 2740 mp din terenul situat în Ș.J., Jud.

Ilfov descris mai sus.

Prin Hotărârea

de stabilire a despăgubirilor nr. 19 din 10 noiembrie 2008, expropriatorul a stabilit

cuantumul despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 3408 mp la suma de 103976,15

RON

Tribunalul a constatat

privitor la acest aspect că cererea având ca obiect anularea parțială a hotărârii,

în sensul modificării cuantumului despăgubirilor, nu este inadmisibilă.

Legea nr. 198/2004

prevede, în art. 6, că asupra cuantumului despăgubirii se pronunță o comisie numită

de expropriator, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi

reale, printr-o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, iar conform art. 9 din lege,

expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanței judecătorești

competente -acțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 198/2004 fiind așadar o cale

de atac împotriva hotărârii emisă de comisia constituită potrivit legii.

Sesizat cu contestație

împotriva hotărârii, tribunalul are competența să verifice temeinicia ei cu privire

la cuantumul despăgubirii. Prin această hotărâre este finalizată procedura stabilirii

despăgubirilor și, fiind supusă căii de atac, obligația de plată a despăgubirilor

există pentru suma stabilită ulterior prin hotărârea judecătorească, chiar dacă

suma menționată în hotărârea atacată a fost deja plătită.

În privința cuantumului

despăgubirilor, va avea efecte depline hotărârea judecătorească, expropriatorul

având obligația, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, să facă plata, pe baza hotărârii

judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.

Analizând prin

prisma celor arătate mai sus cererea de majorare a despăgubirilor formulată de reclamanți

în cadrul prezentei contestații tribunalul a reținut din concluziile raportului

de expertiză întocmit în cauză de către comisia de experți desemnată potrivit Legii

nr. 33/1994 că valoarea unitară a terenului expropriat este, prin raportare la valoarea

de piață la momentul emiterii Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 19

din 10 noiembrie 2008, de 50,76 euro/mp sau 189,2 RON /mp.

Tribunalul a optat

pentru varianta 2 din concluziile raportului de expertiză, având în vedere că la

calcularea cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată trebuie să

se raporteze la momentul transferului dreptului de proprietate, in condițiile

art. 15 din Legea nr. 184/2008, (în vigoare la momentul pronunțării acestei sentințe)

- respectiv, data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data

consemnării acestora, in condițiile prezentei legi.

Constatând că

despăgubirea solicitată de reclamanți este superioară celei calculate de experți

în varianta omologată de tribunal și apreciată ca instanță ca fiind justă și echitabilă,

acțiunea a fost admisă în parte.

Împotriva sentinței

tribunalului a declarat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

În motivarea apelului,

apelantul pârât a susținut netemeinicia și nelegalitatea sentinței atacate, arătând

că prin propunerea de către experți și însușirea de către instanță a valorii terenului

de 50,76 euro/mp s-au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

în sensul că la stabilirea despăgubirilor, nici experții și nici instanța nu s-au

raportat la prețurile obișnuite de tranzacționare ale altor imobile de același fel

cu cel supus exproprierii.

Apelantul a arătat

că raportul de expertiză efectuat de prima instanță are la bază ofertele de vânzare

ale unor terenuri din zona în care se află și terenul expropriat, iar în lipsa unor

documente ce trebuiau anexate raportului, pe baza cărora, să fie stabilită valoarea

de piață, este evident că s-au încălcat dispozițiile legale în materie, experții

neprezentând nici un preț de tranzacționare a terenurilor similare (cele declarate

în fața notarului public).

Practic, experții

au avut în vedere doar oferta de vânzare, au ignorat în totalitate cererea de cumpărare,

deși, este greu de crezut că aceștia nu cunoșteau faptul că prețul real de tranzacționare

este rezultatul întâlnirii cererii cu oferta, preț consemnat în contractele de vânzare-cumpărare

autentice.

De altfel, interpretarea

de mai sus, se regăsește și în practica instanței supreme, care a stabilit că sintagma

„prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele" prevăzute de art. 26 din

Legea nr. 33/1994 are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare

în contractele autentice de vânzare-cumpărare, neputând prezenta oferte de preț

ale agențiilor imobiliare, ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile

de vânzări de pe internet și din anunțurile de publicitate.

Apelantul a mai

arătat că potrivit titlului de proprietate al expropriaților, terenul a fost achiziționat

la prețul de 0,7 RON/mp, iar conform contractelor de vânzare ale terenurilor vecine

în aceeași tarla, prețurile de tranzacționare se prezintă între 0,4 euro/mp și 12

euro/mp pentru un teren vecin cu cel expropriat, cumpărat chiar de intimații-reclamanți,

prețul fiind de 5,5 euro/mp (contract de vânzare-cumpărare nr. V1. din 18

decembrie 2007).

În această situație,

dacă se compară prețurile de tranzacționare efective cu despăgubirea oferită de

stat, 38 RON/mp sau 9 euro/mp, la cursul de 4,25 RON pentru 1 euro, este evident

că despăgubirea este una reală în acord cu normele legale în materie, fiind și de

notorietate că în prezent, piața imobiliară a scăzut dramatic.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 287-298 C. proc. civ.

Intimații reclamanți

au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.

În apel, a fost

încuviințată pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-a dispus

emiterea de adrese către Primăria comunei Ș.J. - Direcția de Impozite și Taxe Locale,

Camera Notarilor Publici și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov,

în vederea obținerii unor relații privind contracte de vânzare-cumpărare pentru

terenuri de același fel și prețurile de tranzacționare.

De asemenea, s-a

încuviințat pentru apelantul-pârât proba cu efectuarea unei noi expertize, având

ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a imobilului la momentul exproprierii

și la momentul efectuării raportului de expertiză, dispunându-se ca la efectuarea

expertizei să se țină seama de datele privitoare la tranzacții efectuate cu privire

la terenuri similare și aflate în aceeași zonă cu cel supus exproprierii.

La data de 18

martie 2011 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de comisia de experți

formată din experții P.M., M.A.A. și F.F.

Apelantul pârât

a formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză care au fost încuviințate de

instanță prin încheierea din data de 14 aprilie 2009, având în vedere faptul că

experții nu au respectat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și obiectivul

stabilit de instanță, ci au avut în vedere la stabilirea valorii de circulație a

imobilului, oferte de tranzacționare de pe internet.

Răspunsul la obiecțiuni

a fost depus la dosar la data de 14 iunie 2011.

Prin încheierea

din data de 23 iunie 2011, Curtea, constatând că nici prin răspunsul la obiecțiuni

nu au fost lămurite obiectivele stabilite de instanță, a dispus completarea probatoriului

cu înscrisuri, respectiv adrese către Primăria comunei Ștefanești și Biroul de CF,

pentru a se obține relații suplimentare privind prețurile de tranzacționare ale

unor terenuri similare, în vederea refacerii răspunsului la obiecțiuni.

La data de 13

octombrie 2011 a fost depus la dosar supliment la raportul de expertiză întocmit

de comisia de experți, în care s-a menționat că evaluarea s-a realizat în raport

cu trei contracte de vânzare cumpărare din 01 aprilie 2008, 12 august 2009 și 01

noiembrie 2010.

Prin încheierea

din data de 20 octombrie 2011, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se pune în discuție

necesitatea efectuării unei noi expertize de evaluare, întocmită în condițiile

art. 26 din Legea nr. 33/1994, având în vedere că la dosar există un contract din

anul 2011 la care experții nu au făcut referire.

Prin încheierea

din data de 10 noiembrie 2011 s-a dispus efectuarea unei noi expertize, precum și

revenirea cu adrese către Primăria comunei Ș.J. și O.C.P.I. Ilfov, pentru a se înainta

copii de pe toate actele de vânzare cumpărare de terenuri situate în extravilan

în raza administrativ teritorială a localității încheiate exclusiv în anul 2011.

Noul raportul

de expertiză întocmit de comisia de experți formată din experții P.M., M.A.A. și

F.F. a fost depus la dosar la data de 07 februarie 2012, având atașate contractele

de vânzare cumpărare în raport cu care a fost evaluată despăgubirea.

Prin decizia

nr. 54A din 9 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a

fost respins apelul ca nefondat.

În motivarea deciziei

s-au reținut următoarele.

În privința situației

de fapt existente in speța, Curtea reține că prin Hotărârea de Stabilire a Despăgubirilor

nr. 19 din 10 noiembrie 2008 s-a dispus, în temeiul Legii nr. 198/2004 și al H.G.

nr. 425/2008, exproprierea și acordarea despăgubirii pentru terenul în suprafață

de 2740 mp, situat în comuna Ș.J., tarla TA1., parcela A1./15, județul Ilfov, cu

nr. cadastral C1./2, teren aparținând intimaților reclamanți P.M.C. și M.P.

Despăgubirea a

fost stabilită la suma de 103.976,15 RON, fiind consemnată pe numele persoanelor

expropriate, conform art. 6, 5 și 8 din Legea nr. 198/2004.

La data de 10

aprilie 2009, nemulțumiți de cuantumul sumei acordate cu titlu de despăgubiri, reclamanții

au formulat contestație împotriva hotărârii sus menționate, în temeiul art. 9 din

Legea nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrărilor de construcție de

drumuri de interes național, județean și local.

Prin sentința

pronunțată la data de 07 mai 2010, prima instanță a anulat în parte hotărârea contestată,

în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 518.324 RON, prin raportare

la valoarea de piață la momentul emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirii

contestate, conform raportului de expertiză efectuat in cauză.

Apelantul pârât

a criticat sentința apelată, susținând că soluția pronunțată a fundamentată pe un

raport de expertiză, care nu respectă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, potrivit cu care valoarea despăgubirilor trebuie stabilită în baza

prețului cu care se vând, in mod obișnuit, imobile de același fel in unitatea administrativ

teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, experții având în vedere

doar oferte de vânzare.

Critica este fondată,

având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art.

9 din Legea nr. 198/2004, astfel cum fusese modificată prin Legea nr. 184 din

21 octombrie 2008 și ulterior prin O.U.G. nr. 228 din 20 decembrie 2008, în vigoare

la data introducerii cererii de chemare și la data pronunțării hotărârii de prima

instanță:

Expropriatul nemulțumit

de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4) - (8) și ale

art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de

30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului

despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului

de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea

căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii,

respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.

În cazul în care

hotărârea nu a fost comunicată, orice persoană care se consideră îndreptățită la

despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești

competente, în termen de 3 ani de la data afișării hotărârii de stabilire a cuantumului

despăgubirii, în condițiile art. 7, sub sancțiunea decăderii.

(3) Acțiunea formulată

în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor

art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994 la care face trimitere art. 9 alin. (3) din Legea nr.

198/2004 prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum

și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, in mod obișnuit, imobile

de același fel in unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând in considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Prin urmare, atât

la data introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la data pronunțării

hotărârii de prima instanță, legea prevedea în mod expres și imperativ obligația

pentru experți și pentru instanță de a ține seama la calcularea cuantumului despăgubirilor,

de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ

teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

De altfel, aceasta

modalitate de legiferare a fost menținută și în prezent, prin Legea nr. 255 din

14 decembrie 2010, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară

realizării unor obiective de interes național, județean și local publicată în

M. Of. nr. 853 din 20 decembrie 2010, lege care a abrogat Legea nr. 198/2004 și

care, la art. 22 alin. (3) prevede că acțiunea formulată de expropriatul nemulțumit

de cuantumul despăgubirii se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din

Legea nr. 33/1994.

Sintagma „prețul

cu care se vând în mod obișnuit care se vând, in mod obișnuit, imobile de același

fel în unitatea administrativ teritorială" la care face referire art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994 are semnificația, unanim acceptată, de preț plătit

efectiv și consemnat ca atare în contracte autentice de vânzare cumpărare, și nu

oferte de preț extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile

de mică publicitate.

Examinând raportul

de expertiza întocmit în fața primei instanțe, Curtea constată că, intr-adevăr,

astfel cum apelanta pârâta a arătat, stabilirea despăgubirii propuse a fi acordate

reclamanților s-a realizat (în varianta omologată de tribunal- varianta

II),

pe baza metodei comparației directe, având la bază oferte

de vânzare extrase din presa scrisă și electronică specifică publicității imobiliare.

Întocmit în acest

mod, raportul de expertiză nu respectă prevederile art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, în mod greșit prima instanță respingând obiecțiunile la raportul de

expertiză formulate de pârât care vizau încălcarea dispozițiilor legale enunțate.

În apel, Curtea

a încuviințat, în temeiul art. 295 alin. (2) C. proc. civ., efectuarea unei noi

expertize de evaluare a terenului în litigiu, în condițiile art. 25 și art. 26 din

Legea nr. 33/1994, având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a imobilului

în raport cu datele privitoare la tranzacții efectuate cu privire la terenuri similare

și aflate în aceeași zonă cu cel supus exproprierii.

În vederea efectuării

raportului de expertiză s-a dispus efectuarea unor adrese către Primăria comunei

Ș.J. și O.C.P.I. Ilfov, pentru a se înainta copii de pe actele de vânzare cumpărare

de terenuri situate în extravilan în raza administrativ teritorială a localității

încheiate în perioada 2008 și 2011.

Având în vedere

că primul raport de expertiză efectuat în această fază procesuală nu a fost întocmit

cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, prin încheierea din

data de 10 noiembrie 2011 s-a dispus efectuarea unei noi expertize.

Noul raportul

de expertiză întocmit de comisia de experți formată din experții P.M., M.A.A. și

F.F. a stabilit o valoare a despăgubirii pentru terenul expropriat la data efectuării

raportului de expertiză (astfel cum prevăd dispozițiile art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994), în sumă de 209.460,68 RON, respectiv 49.320 euro (18 euro/mp).

Curtea apreciază

că valoarea stabilită prin acest raport de expertiza efectuat în apel corespunde

criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea fiind

raportată la prețuri de tranzacționare efectivă a unor terenuri similare rezultate

din contractele de vânzare cumpărate încheiate în cursul anului 2011.

Experții au menționat

în tabelul 2, contractele de vânzare cumpărare la care s-au raportat (autentificate

sub nr. V2. din 25 mai 2011, nr. V3. din 06 mai 2011, nr. V4. din 29 iulie 2011

și V5. din 04 noiembrie 2011) și care au fost atașate la raportul de expertiză,

contracte din care rezultă un preț mediu al unui teren din aceeași unitate administrativ

teritorială la nivelul anului 2011 de 19,5 euro/mp, suma apropiată de cea stabilită

în raportul de expertiză de comisia de experți, care a aplicat și corecțiile corespunzătoare.

În consecință,

întrucât acest raport de expertiză efectuat în apel reflectă o valoare mai apropiată

de valoarea concretă la care s-ar putea vinde efectiv un teren similar în aceeași

zonă cu cel aflat în litigiu, respectând astfel cerințele prevăzute de art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, se impune ca stabilirea despăgubirii cuvenite reclamanților

să se facă, raportat la aceasta probă.

Solicitarea intimaților

reclamanți de a se stabili ca valoare a terenului cea de la momentul exproprierii

nu poate fi avută în vedere, date fiind dispozițiile exprese ale art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, la care face trimitere art. 9 alin. (3) din Legea

nr. 198/2004.

Împotriva deciziei

menționate anterior a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA,

invocând art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului

s-au arătat următoarele.

Atât instanța

de apel cât și instanța de fond au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, conform cărora „la calcularea despăgubirilor experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel

în unitatea administrativ -teritorială", adică în localitatea Ș.J. Aplicarea

și interpretarea greșită a legii în soluțiile date până acum de instanța de fond

și cea de apel constă în faptul că la acordarea despăgubirilor nu s-a ținut cont

de toate dovezile existente la dosar, dovezi certe privind prețul de tranzacționare

al terenurilor similare cu cel expropriat.

Chiar și în cazul

în care valoarea despăgubirii constatată de experți este mai mare decât cea oferită

de expropriator, instanța nu este obligată să acorde automat această despăgubire,

fiind suverană în aprecierea forței probelor. În această situație, concret, dacă

se compară prețul de dobândire de către expropriați a terenului 0,7 RON/mp și prețurile

de tranzacționare efective cu despăgubirea oferită de către stat 37,95 RON/mp sau

8,93 euro/mp la cursul de 4,25 RON pentru un euro, este evident că despăgubirea

este una reală, în acord cu normele legale în materie, consecința fiind respingerea

pe fond a cererii ca neîntemeiată. Este de notorietate că în prezent, datorită crizei

economice, piața imobiliară a scăzut dramatic, influențând direct prețurile de vânzare

ale imobilelor, prețuri care în raport cu sfârșitul anului 2008, s-au înjumătățit

sau sunt chiar mai mici.

Prin obligarea

Statului Român la plata despăgubirilor în termen de 30 de zile de la data rămânerii

definitive a hotărârii s-au nesocotit dispozițiile legii speciale - Legea nr.

198/2004 art. 5 alin. (8), dispoziții ce se regăsesc și în Legea nr. 255/2010, potrivit

cărora „Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate in acest sens, însoțită

de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire

a cuantumului despăgubirii".

Analizând actele

și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs, Înalta Curte a constatat

nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce privește

primul motiv de recurs, recurenta a arătat că instanțele de fond au încălcat dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, dar nu a formulat critici de nelegalitate

concrete.

Din raportul de

expertiză rezultă în mod expres că au fost avute în vedere contracte de vânzare

cumpărare privind imobile de același fel, terenuri extravilane agricole, din localitatea

Ș.J., cât mai apropiate de proprietatea evaluată, valoarea de piață fiind stabilită

în raport cu data efectuării expertizei, conform dispozițiilor art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994.

Susținerile recurentei

formulate în mod generic în sensul că la acordarea despăgubirilor nu s-ar fi ținut

cont de toate dovezile existente la dosar, că instanța nu era obligată să acorde

despăgubirea stabilită de experți, fiind suverană în aprecierea forței probelor,

că despăgubire stabilită de expropriator este rezonabilă față de prețul plătit de

către expropriați pe teren, că ar fi de notorietate înjumătățirea prețurilor terenurilor

în raport cu anul 2008 din cauza crizei nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304, ținând de modul în care instanța de apel a interpretat și

evaluat probele administrate în cauză, chestiuni ce țin de temeinicia hotărârii.

În ceea ce privește

al doilea motiv de recurs legat de obligarea Statului Român la plata despăgubirilor

în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, Înalta

Curte a constatat că această dispoziție a fost dată prin hotărârea primei instanțe

de fond, iar pârâta nu a criticat sentința sub acest aspect, neputând fi formulate

critici împotriva acestei hotărâri omisso medio (direct în recurs).

De altfel, având

în vedere că nu s-a făcut dovada punerii în executare a hotărârii rămase definitive,

înainte de a deveni irevocabilă, această dispoziție nici nu o prejudiciază pe recurentă.

În consecință,

în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei

nr. 54A din 9 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2012.