ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2172/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta R.A.A.D.P.F.L. Craiova, a chemat în judecată pe pârâta SC T. SRL Craiova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 736.555.404 lei, reprezentând contravaloare cotă de asociere, T.V.A., penalități de întârziere datorate în temeiul contractului de asociere în participație din 21 septembrie 1994, rezilierea contractului din 21 septembrie 1994, rezilierea contractului de asociere, evacuarea societății pârâte din spațiul situat în strada M. Kogălniceanu. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza art. 2.4 din contractul de asociere în participație, pârâta avea obligația să achite un procent de 4% din cifra de afaceri realizată din activitățile comerciale desfășurate în spațiul respectiv, dar nu mai puțin de 692.000 lei /lună corelat cu indicele de inflație.

Se mai arată că în perioada mai 1999 – ianuarie 2001, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit această obligație contractuală, înregistrându-se în evidențele financiar - contabile un debit de 304.578.118 lei cotă de asociere, și penalități de 0,5% pe zi de întârziere = 374.107.444 lei, T.V.A.= 57.869.842 lei, ajungându-se la un debit de 736.555.404 lei. S-au depus la dosar calculul penalităților pentru neplata în termen a chiriei datorate, de la 1 mai 1999 la 31 ianuarie 2001, contractul de asociere în participație din 21 septembrie 1994, factura fiscală din 19 ianuarie 2001. La data de 24 mai 2001, reclamanta a formulat cerere de renunțare la capetele de cerere privind rezilierea contractului de asociere în participație din 21 septembrie 1994 și evacuarea pârâtei.

Prin sentința nr. 6340 din 18 noiembrie 2003, Tribunalul Dolj a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că prin decizia nr. 1487 din 15 noiembrie 2000, Curtea de Apel Craiova a obligat pe SC T. SRL la 105.631.035 lei chirie, pentru perioada februarie 1998 – iulie 1999 și a dispus rezilierea contractului precum și evacuarea pârâtei din spațiu. Contractul de asociere în participație a fost reziliat, iar pentru pretențiile solicitate de reclamantă până în noiembrie 2000 există autoritate de lucru judecat. Reclamanta R.A.A.D.P.F.L.

Craiova a formulat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit i s-a respins acțiunea, fără a se avea în vedere că pârâta nu și-a achitat în termen obligația esențială de plată, izvorâtă din contractul de asociere în participație, s-a ignorat expertiza efectuată în cauză prin care se constată că pârâta datorează suma de 608.633.907 lei, în mod greșit s-a reținut că prin decizia nr. 1487 din 15 noiembrie 2000, s-au acordat drepturile bănești, fără a se observa că, pricina supusă judecății privește o altă perioadă și anume mai 1999 – ianuarie 2001 și deci nu există autoritate de lucru judecat.

Prin decizia nr. 192 din 29 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința apelată, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă să-i plătească 142.868.433 lei, cu titlu de chirie pe perioada august 1999 – noiembrie 2000, 27.145.002 lei T.V.A., precum și 16.403.709 lei cheltuieli de judecată la fond și apel. Instanța a reținut că între părți s-a încheiat contractul din 21 septembrie 1994, intitulat contract de asociere în participație, că părțile s-au mai judecat, obiectul litigiului fiind rezilierea contractului, evacuarea pârâtului și obligarea acestuia la plata sumei de 175.000.000 lei, reprezentând suma datorată în temeiul contractului menționat (decizia nr. 1487 din 15 noiembrie 2000 a Curții de Apel Craiova), contractul din 21 septembrie 1994, este un contract de închiriere.

Cum reclamantei i s-a acordat chirie până în luna iulie 1999, prin decizia menționată, perioada februarie 1998 – iulie 1999, nu mai poate face obiectul litigiului de față, existând autoritate de lucru judecat, conform art. 163 C. civ. Pentru chiria pretinsă după 1 august 1999, nu mai există autoritate de lucru judecat, pârâta a continuat să folosească spațiul, datorând chirie și T.V.A., care se ridică la sumele de 142.868.433 lei și respectiv 27.145.002 lei, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză de expertul I.C. După data de 15 noiembrie 2000, nu se mai pot acorda drepturi reclamantei în temeiul contractului, deoarece a fost reziliat prin decizia nr. 1487 din 15 noiembrie 2000 a Curții de Apel Craiova, iar cu privire la penalități, în art. 5 din contract nu este prevăzută câtimea, astfel că este nefondat capătul de cerere privind plata penalităților.

Împotriva deciziei nr. 191 din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, au declarat recurs ambele părți. Pârâta SC T. SRL Craiova, a susținut că reclamanta a solicitat la prima instanță o sumă cu titlu de cotă de asociere și nu cu titlu de chirie, astfel încât instanța a acordat altceva decât s-a cerut, încălcând principiul disponibilității. Reclamanta R.A.A.D.P.F.L. Craiova, a criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că după 15 noiembrie 2000, pârâta a continuat că folosească spațiul, neachitându-și obligația de plată a sumei datorate regiei. În ceea ce privește penalitățile, reclamanta a arătat că în art. 5 din contract se menționează „că neplata sumelor stabilite în prezentul contract timp de 30 de zile de la scadență, va duce la calcularea de penalități, conform dispozițiilor legale în vigoare, ceea ce înseamnă H.C.M.

860 din 13 iulie 1973, care este în vigoare cu referire la suprafețele (spațiile) cu altă destinație. Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Pârâta a fost obligată la plata sumei de 142.868.433 lei, cu titlu de chirie, pentru perioada august 1999 – 15 noiembrie 2000, cu T.V.A. aferent, sumă stabilită prin expertiza efectuată în cauză de expertul I.C., deoarece după pronunțarea deciziei nr. 1487 din 15 noiembrie 2000 de către Curtea de Apel Craiova, prin care a fost reziliat contractul de închiriere, SC T. SRL Craiova a folosit spațiul în continuare. Prin urmare, instanța de apel nu a acordat altceva decât ceea ce s-a cerut, nu a încălcat principiul disponibilității. În ceea ce privește recursul reclamantei, se constată că în art. 5 din contractul nr. 18/1994, se face referire la dispozițiile legale în vigoare, în ceea ce privește câtimea penalităților de întârziere.

Cu privire la actele normative în vigoare, la data încheierii contractului, nu se prevedeau penalități de întârziere pentru neplata cotelor de asociere, pretențiile reclamantei privind plata penalităților sunt neîntemeiate. Față de cele de mai sus, criticile făcute prin cele două recursuri nu pot fi reținute, recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâta SC T. SRL Craiova și reclamanta R.A.A.D.P.F.L. Craiova, împotriva deciziei nr. 191 din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 29 martie 2005.