ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2172/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta R.A.A.D.P.F.L.

Craiova, a chemat în judecată pe pârâta SC T. SRL Craiova, pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 736.555.404 lei,

reprezentând contravaloare cotă de asociere, T.V.A., penalități de întârziere

datorate în temeiul contractului de asociere în participație din 21 septembrie

1994, rezilierea contractului din 21 septembrie 1994, rezilierea contractului

de asociere, evacuarea societății pârâte din spațiul situat în strada M. Kogălniceanu.

În motivarea acțiunii, reclamanta

a arătat că în baza art. 2.4 din contractul de asociere în participație, pârâta

avea obligația să achite un procent de 4% din cifra de afaceri realizată din

activitățile comerciale desfășurate în spațiul respectiv, dar nu mai puțin de

692.000 lei /lună corelat cu indicele de inflație.

Se mai arată că în perioada

mai 1999 – ianuarie 2001, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit această

obligație contractuală, înregistrându-se în evidențele financiar - contabile un

debit de 304.578.118 lei cotă de asociere, și penalități de 0,5% pe zi de

întârziere = 374.107.444 lei, T.V.A.= 57.869.842 lei, ajungându-se la un debit

de 736.555.404 lei.

S-au depus la dosar calculul

penalităților pentru neplata în termen a chiriei datorate, de la 1 mai 1999 la

31 ianuarie 2001, contractul de asociere în participație din 21 septembrie

1994, factura fiscală din 19 ianuarie 2001.

La data de 24 mai 2001,

reclamanta a formulat cerere de renunțare la capetele de cerere privind

rezilierea contractului de asociere în participație din 21 septembrie 1994 și

evacuarea pârâtei.

Prin sentința nr. 6340 din 18

noiembrie 2003, Tribunalul Dolj a respins acțiunea formulată de reclamantă,

reținând că prin decizia nr. 1487 din 15 noiembrie 2000, Curtea de Apel Craiova

a obligat pe SC T. SRL la 105.631.035 lei chirie, pentru perioada februarie

1998 – iulie 1999 și a dispus rezilierea contractului precum și evacuarea

pârâtei din spațiu.

Contractul de asociere în

participație a fost reziliat, iar pentru pretențiile solicitate de reclamantă

până în noiembrie 2000 există autoritate de lucru judecat.

Reclamanta R.A.A.D.P.F.L.

Craiova a formulat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit i s-a respins acțiunea,

fără a se avea în vedere că pârâta nu și-a achitat în termen obligația

esențială de plată, izvorâtă din contractul de asociere în participație, s-a

ignorat expertiza efectuată în cauză prin care se constată că pârâta datorează

suma de 608.633.907 lei, în mod greșit s-a reținut că prin decizia nr. 1487 din

15 noiembrie 2000, s-au acordat drepturile bănești, fără a se observa că,

pricina supusă judecății privește o altă perioadă și anume mai 1999 – ianuarie

2001 și deci nu există autoritate de lucru judecat.

Prin decizia nr. 192 din 29

aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul

reclamantei, a schimbat în tot sentința apelată, a admis în parte acțiunea

reclamantei și a obligat pe pârâtă să-i plătească 142.868.433 lei, cu titlu de

chirie pe perioada august 1999 – noiembrie 2000, 27.145.002 lei T.V.A., precum

și 16.403.709 lei cheltuieli de judecată la fond și apel.

Instanța a reținut că între

părți s-a încheiat contractul din 21 septembrie 1994, intitulat contract de

asociere în participație, că părțile s-au mai judecat, obiectul litigiului

fiind rezilierea contractului, evacuarea pârâtului și obligarea acestuia la

plata sumei de 175.000.000 lei, reprezentând suma datorată în temeiul

contractului menționat (decizia nr. 1487 din 15 noiembrie 2000 a Curții de Apel

Craiova), contractul din 21 septembrie 1994, este un contract de închiriere.

Cum reclamantei i s-a

acordat chirie până în luna iulie 1999, prin decizia menționată, perioada

februarie 1998 – iulie 1999, nu mai poate face obiectul litigiului de față,

existând autoritate de lucru judecat, conform art. 163 C. civ.

Pentru chiria pretinsă după

1 august 1999, nu mai există autoritate de lucru judecat, pârâta a continuat să

folosească spațiul, datorând chirie și T.V.A., care se ridică la sumele de

142.868.433 lei și respectiv 27.145.002 lei, așa cum rezultă din expertiza

efectuată în cauză de expertul I.C.

După data de 15 noiembrie

2000, nu se mai pot acorda drepturi reclamantei în temeiul contractului,

deoarece a fost reziliat prin decizia nr. 1487 din 15 noiembrie 2000 a Curții

de Apel Craiova, iar cu privire la penalități, în art. 5 din contract nu este

prevăzută câtimea, astfel că este nefondat capătul de cerere privind plata

penalităților.

Împotriva deciziei nr. 191

din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, au declarat recurs ambele părți.

Pârâta SC T. SRL Craiova, a

susținut că reclamanta a solicitat la prima instanță o sumă cu titlu de cotă de

asociere și nu cu titlu de chirie, astfel încât instanța a acordat altceva

decât s-a cerut, încălcând principiul disponibilității.

Reclamanta R.A.A.D.P.F.L.

Craiova, a criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că

după 15 noiembrie 2000, pârâta a continuat că folosească spațiul,

neachitându-și obligația de plată a sumei datorate regiei.

În ceea ce privește

penalitățile, reclamanta a arătat că în art. 5 din contract se menționează „că

neplata sumelor stabilite în prezentul contract timp de 30 de zile de la

scadență, va duce la calcularea de penalități, conform dispozițiilor legale în

vigoare, ceea ce înseamnă H.C.M. 860 din 13 iulie 1973, care este în vigoare cu

referire la suprafețele (spațiile) cu altă destinație.

Recursurile sunt nefondate

pentru următoarele considerente:

Pârâta a fost obligată la

plata sumei de 142.868.433 lei, cu titlu de chirie, pentru perioada august 1999

– 15 noiembrie 2000, cu T.V.A. aferent, sumă stabilită prin expertiza efectuată

în cauză de expertul I.C., deoarece după pronunțarea deciziei nr. 1487 din 15

noiembrie 2000 de către Curtea de Apel Craiova, prin care a fost reziliat

contractul de închiriere, SC T. SRL Craiova a folosit spațiul în continuare.

Prin urmare, instanța de

apel nu a acordat altceva decât ceea ce s-a cerut, nu a încălcat principiul

disponibilității.

În ceea ce privește recursul

reclamantei, se constată că în art. 5 din contractul nr. 18/1994, se face

referire la dispozițiile legale în vigoare, în ceea ce privește câtimea

penalităților de întârziere.

Cu privire la actele

normative în vigoare, la data încheierii contractului, nu se prevedeau

penalități de întârziere pentru neplata cotelor de asociere, pretențiile

reclamantei privind plata penalităților sunt neîntemeiate.

Față de cele de mai sus,

criticile făcute prin cele două recursuri nu pot fi reținute, recursurile sunt nefondate

și urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâta SC T. SRL Craiova și reclamanta R.A.A.D.P.F.L. Craiova,

împotriva deciziei nr. 191 din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 29 martie 2005.