ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3299/2005

Deliberând asupra recursului de

față:

Reclamantul Ș.I. a solicitat ca, în

contradictoriu cu pârâta SC M.R.P.P. SRL Cluj Napoca, să se dispună rezilierea

contractului de asociere din 1 februarie 2002, încheiat între pârâtă și C.L.M.C.,

în ceea ce privește terenul intravilan în suprafață de 245 m

2

,

situat în Craiova, str. Argeș, jud. Dolj, proprietatea reclamantului.

Acțiunea a format obiectul dosarului

nr. 4033 din 10 februarie 2004, înregistrat la Judecătoria Craiova și ulterior

ca urmare a declinării de competență, reînregistrat la Tribunalul Dolj sub nr.

677/2004.

Motivându-și acțiunea, reclamantul

arată că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe suprafața de 430 mp. și

potrivit art. 2 din dispoziția nr. 6283 din 7 iulie 2003 și a Hotărârii nr. 164/2003

s-a subrogat în drepturile și obligațiile C.L.M.C., pentru suprafața de 245 mp.

din contractul de asociere, pârâta fiind de acord cu subrogarea.

Reclamantul invocă dispozițiile art.

25 din contract, în care se arată că rezilierea contractului are loc de plin

drept, unilateral, la inițiativa C.L.M.C., fără somație și fără notificare în

cazul întârzierii plății cu mai mult de 60 de zile întârziere a cotei ce revine

proprietarului.

Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 970

din 22 iunie 2004 a respins acțiunea apreciind ca inadmisibilă cererea de

reziliere parțială a contractului de asociere, întrucât reclamantul nu este

parte în contract, iar cazurile de reziliere sunt expres prevăzute în contract.

S-a mai reținut că plata sumei de

40.000.000 lei, reprezentând redevență și lipsa de folosință a terenului este

neîntemeiată căci nu s-a făcut nici o probă în dovedirea contravalorii lipsei

de folosință.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul susținând că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ., competența de soluționare a cauzei revenea în primă instanță judecătoriei

și nu tribunalului având în vedere valoarea litigiului.

Pe fond se susține că sunt

îndeplinite condițiile pactului comisoriu de gradul IV și trebuie aplicat art. 25

din contract, în ceea ce privește terenul în suprafață de 245 mp. și obligarea

pârâtei la plata sumei de 40.000.000 lei, reprezentând redevență neachitată în

perioada 21 iulie 2003 - 10 februarie 2004, actualizată cu indicele de inflație

până la data plății efective.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

nr. 436 din 10 noiembrie 2004, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința

și admițând acțiunea, a constatat reziliat parțial contractul de asociere,

pentru suprafața de 245 mp. proprietatea reclamantului, conform pactului

comisoriu expres.

A fost obligată pârâta la plata

sumei de 40.000.000 lei chirie pe perioada 21 iulie 2003 - 10 februarie 2004,

actualizată de la 10 februarie 2004 până la momentul plății.

A fost obligată pârâta la 3.838.000

lei cheltuieli de judecată către reclamant și reclamanta la 2.602.000 lei

cheltuieli de judecată către pârâtă, în apel.

Pentru a pronunța această decizie

instanța a reținut că acțiunea are capătul principal rezilierea și doar

subsidiar capătul de cerere patrimonial astfel că, în mod corect a fost

soluționată cauza de către tribunal, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ.

Pe fond s-a apreciat că există pact

comisoriu expres de gradul IV, conform art. 25 din contractul încheiat la 1

februarie 2002, privind terenul intravilan de 245 mp. De asemenea, potrivit art.

2 din dispoziția nr. 6283 din 7 iulie 2003, apelantul s-a subrogat în drepturile

și obligațiile C.L.M.C., iar reclamantul a somat-o pe pârâtă să achite

redevența.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că art. 14 alin. (2) din

Legea 10/2001 și decizia nr. 6283 din 7 iulie 2003 a P.M.C., prin care

reclamantul se subrogă în drepturi și obligații C.L.M.C.

Conform acestor prevederi

reclamantul avea obligația să semneze contractul de asociere cu pârâta și să

indice contul bancar în care să se poată vira sumele datorate. În condițiile în

care reclamantul a refuzat să îndeplinească aceste condiții care rezultau din

subrogarea legală, recurenta consideră că în mod greșit s-a considerat că

există un contract de asociere și de asemenea, în mod greșit, a fost reziliat

parțial un contract care nu există; în contractul anterior reclamantul nu este

parte.

Nestabilindu-se un preț determinat

pentru folosința exclusivă a folosinței lucrului, aceasta este culpa exclusivă

a reclamantului; de altfel acesta nu a făcut nici o probă cu privire la

contravaloarea lipsei de folosință.

Recurenta mai arată că nu a

contestat nici un moment că datorează o sumă de bani reclamantului și a și

depus într-un cont la I.N.G.B. Craiova, suma de 1608 dolari S.U.A. cât a

apreciat, după propriul său calcul, că ar datora pe anii 2003 și 2004.

Recursul pârâtei este fondat pentru

următoarele considerente:

Conform art. 2 din dispoziția nr. 6283

din 7 iulie 2003 a P.M.C., s-a dispus restituirea parțială în natură a

suprafeței de teren de 430 mp. către reclamant și s-a aplicat art. 14 alin. (2)

din Legea 10/2001 constatându-se subrogarea reclamantului în drepturile și

obligațiile C.L.M.C., pentru suprafața de 245 mp. ce face obiectul contractului

de asociere.

Pârâta a fost de acord cu subrogarea

astfel cum rezultă din adresa nr. 2781 din 28 mai 2003.

Notificările depuse de reclamant au

alt obiect decât executarea obligației din contractul de asociere (una privește

înaintarea unui proiect de contract de închiriere, iar cealaltă, solicitarea de

sistare a unor lucrări).

Singura notificare care privește

suma pretinsă în baza contractului de asociere este datată 16 februarie 2004,

ulterior depunerii acțiunii în instanță – 10 februarie 2004.

Prin această ultimă notificare se

cere pârâtei să facă plata la domiciliul reclamantului, modalitate de plată

diferită de prevederea contractului de asociere care stabilește, în art. 19 că

plata se face într-un cont, fiind deci obligația reclamantului să indice un

cont.

În condițiile în care reclamantul nu

respectă, el însuși contractul de asociere, cerând pe de o parte încheierea

unui contract de închiriere în locul celui de asociere și neindicând un cont în

care să se facă plata sumelor datorate și necontestate, pe de altă parte, nu se

poate aprecia că operează ipoteza de la art. 25 din contractul de asociere,

reclamantul fiind singurul în culpă pentru imposibilitatea în care a pus-o pe

pârâtă de a executa obligația de plată.

Chiar în aceste condiții pârâta a

depus în cont la bancă suma de 59.551.650 lei, reprezentând contravaloarea

contractului de asociere din 1 februarie 2002, prin ordinul de plată din 28

decembrie 2004.

Aplicând greșit art. 25 din

contractul de asociere, instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală care

urmează a fi modificată în sensul că, admițând recursul pârâtei, se va respinge

apelul reclamantului și se va menține sentința de fond cu prezenta motivare,

respingându-se acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC M.R.P.P. SRL Cluj Napoca.

Modifică decizia nr. 436 din 10

noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, în sensul că respinge apelul declarat

de reclamantul Ș.I., împotriva sentinței civile nr. 970 din 22 iunie 2004 a

Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 1 iunie 2005.