ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3299/2005

Deliberând asupra recursului de față: Reclamantul Ș.I. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC M.R.P.P. SRL Cluj Napoca, să se dispună rezilierea contractului de asociere din 1 februarie 2002, încheiat între pârâtă și C.L.M.C., în ceea ce privește terenul intravilan în suprafață de 245 m 2 , situat în Craiova, str. Argeș, jud. Dolj, proprietatea reclamantului. Acțiunea a format obiectul dosarului nr. 4033 din 10 februarie 2004, înregistrat la Judecătoria Craiova și ulterior ca urmare a declinării de competență, reînregistrat la Tribunalul Dolj sub nr. 677/2004. Motivându-și acțiunea, reclamantul arată că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe suprafața de 430 mp. și potrivit art. 2 din dispoziția nr. 6283 din 7 iulie 2003 și a Hotărârii nr. 164/2003 s-a subrogat în drepturile și obligațiile C.L.M.C., pentru suprafața de 245 mp.

din contractul de asociere, pârâta fiind de acord cu subrogarea. Reclamantul invocă dispozițiile art. 25 din contract, în care se arată că rezilierea contractului are loc de plin drept, unilateral, la inițiativa C.L.M.C., fără somație și fără notificare în cazul întârzierii plății cu mai mult de 60 de zile întârziere a cotei ce revine proprietarului. Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 970 din 22 iunie 2004 a respins acțiunea apreciind ca inadmisibilă cererea de reziliere parțială a contractului de asociere, întrucât reclamantul nu este parte în contract, iar cazurile de reziliere sunt expres prevăzute în contract. S-a mai reținut că plata sumei de 40.000.000 lei, reprezentând redevență și lipsa de folosință a terenului este neîntemeiată căci nu s-a făcut nici o probă în dovedirea contravalorii lipsei de folosință.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul susținând că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revenea în primă instanță judecătoriei și nu tribunalului având în vedere valoarea litigiului. Pe fond se susține că sunt îndeplinite condițiile pactului comisoriu de gradul IV și trebuie aplicat art. 25 din contract, în ceea ce privește terenul în suprafață de 245 mp. și obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000.000 lei, reprezentând redevență neachitată în perioada 21 iulie 2003 - 10 februarie 2004, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective. Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 436 din 10 noiembrie 2004, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința și admițând acțiunea, a constatat reziliat parțial contractul de asociere, pentru suprafața de 245 mp.

proprietatea reclamantului, conform pactului comisoriu expres. A fost obligată pârâta la plata sumei de 40.000.000 lei chirie pe perioada 21 iulie 2003 - 10 februarie 2004, actualizată de la 10 februarie 2004 până la momentul plății. A fost obligată pârâta la 3.838.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant și reclamanta la 2.602.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă, în apel. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că acțiunea are capătul principal rezilierea și doar subsidiar capătul de cerere patrimonial astfel că, în mod corect a fost soluționată cauza de către tribunal, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Pe fond s-a apreciat că există pact comisoriu expres de gradul IV, conform art. 25 din contractul încheiat la 1 februarie 2002, privind terenul intravilan de 245 mp.

De asemenea, potrivit art. 2 din dispoziția nr. 6283 din 7 iulie 2003, apelantul s-a subrogat în drepturile și obligațiile C.L.M.C., iar reclamantul a somat-o pe pârâtă să achite redevența. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Se susține că art. 14 alin. (2) din Legea 10/2001 și decizia nr. 6283 din 7 iulie 2003 a P.M.C., prin care reclamantul se subrogă în drepturi și obligații C.L.M.C. Conform acestor prevederi reclamantul avea obligația să semneze contractul de asociere cu pârâta și să indice contul bancar în care să se poată vira sumele datorate. În condițiile în care reclamantul a refuzat să îndeplinească aceste condiții care rezultau din subrogarea legală, recurenta consideră că în mod greșit s-a considerat că există un contract de asociere și de asemenea, în mod greșit, a fost reziliat parțial un contract care nu există; în contractul anterior reclamantul nu este parte.

Nestabilindu-se un preț determinat pentru folosința exclusivă a folosinței lucrului, aceasta este culpa exclusivă a reclamantului; de altfel acesta nu a făcut nici o probă cu privire la contravaloarea lipsei de folosință. Recurenta mai arată că nu a contestat nici un moment că datorează o sumă de bani reclamantului și a și depus într-un cont la I.N.G.B. Craiova, suma de 1608 dolari S.U.A. cât a apreciat, după propriul său calcul, că ar datora pe anii 2003 și 2004. Recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente: Conform art. 2 din dispoziția nr. 6283 din 7 iulie 2003 a P.M.C., s-a dispus restituirea parțială în natură a suprafeței de teren de 430 mp. către reclamant și s-a aplicat art. 14 alin. (2) din Legea 10/2001 constatându-se subrogarea reclamantului în drepturile și obligațiile C.L.M.C., pentru suprafața de 245 mp.

ce face obiectul contractului de asociere. Pârâta a fost de acord cu subrogarea astfel cum rezultă din adresa nr. 2781 din 28 mai 2003. Notificările depuse de reclamant au alt obiect decât executarea obligației din contractul de asociere (una privește înaintarea unui proiect de contract de închiriere, iar cealaltă, solicitarea de sistare a unor lucrări). Singura notificare care privește suma pretinsă în baza contractului de asociere este datată 16 februarie 2004, ulterior depunerii acțiunii în instanță – 10 februarie 2004. Prin această ultimă notificare se cere pârâtei să facă plata la domiciliul reclamantului, modalitate de plată diferită de prevederea contractului de asociere care stabilește, în art. 19 că plata se face într-un cont, fiind deci obligația reclamantului să indice un cont.

În condițiile în care reclamantul nu respectă, el însuși contractul de asociere, cerând pe de o parte încheierea unui contract de închiriere în locul celui de asociere și neindicând un cont în care să se facă plata sumelor datorate și necontestate, pe de altă parte, nu se poate aprecia că operează ipoteza de la art. 25 din contractul de asociere, reclamantul fiind singurul în culpă pentru imposibilitatea în care a pus-o pe pârâtă de a executa obligația de plată.

Chiar în aceste condiții pârâta a depus în cont la bancă suma de 59.551.650 lei, reprezentând contravaloarea contractului de asociere din 1 februarie 2002, prin ordinul de plată din 28 decembrie 2004. Aplicând greșit art. 25 din contractul de asociere, instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală care urmează a fi modificată în sensul că, admițând recursul pârâtei, se va respinge apelul reclamantului și se va menține sentința de fond cu prezenta motivare, respingându-se acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC M.R.P.P. SRL Cluj Napoca. Modifică decizia nr. 436 din 10 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul Ș.I., împotriva sentinței civile nr. 970 din 22 iunie 2004 a Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 1 iunie 2005.