ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1397/2010

Prin cererea, înregistrată sub nr. 19517/299/2006, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamanta CN I.C. SA a chemat în judecată pârâta SC D.S. SRL solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate, în conformitate cu art. 16 din convenția părților, contractul de închiriere din 1 august 2003, rezilierea de plin drept, ca urmare a nerespectării obligațiilor de plată asumate de pârâta, cu evacuarea pârâtei din spațiul în suprafață de 2.791 m 2 situat în Piața Presei Libere. În motivarea cererii s-a arătat că între părți a intervenit contractul de închiriere din 01 august 2004, cu actele adiționale din 10 noiembrie 2003; din 01 august 2003; din 20 aprilie 2005, sub condiția rezolutorie a respectării obiectului acestuia utilizarea utilajului „Rotativa Tipar Adinc Super Albertina ” , prin actele adiționale s-a convenit suplimentarea spațiului închiriat.

Pârâta, pe durata derulării contractului și-a executat obligațiile cu întârziere, ulterior lunii decembrie 2005 a încetat a mai achita chiria și cota-parte din contravaloarea prestațiilor asigurate prin intermediul locatorului, astfel că la data de 31 mai 2006 înregistra un debit de 26.502,65 lei, refuzul fiind întemeiat potrivit adreselor emise de pârâtă pe false situații conflictuale și pretinse încălcări ale dreptului de folosință. S-a mai arătat că pârâta nu și-a îndeplinit una din obligațiile esențiale asumate prin contract acela de folosire a utilajului Rotativa Tipar Adânc Super Albertina. Reclamanta a învederat că a notificat pârâta acordându-i un termen ultim în vederea achitării sumelor restante, însă acesta nu a fost respectat.

Prin întâmpinarea formulată la 7 septembrie 2006, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale, declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București. Pe fondul litigiului s-a invocat excepția de neexecutare a contractului susținându-se că reclamanta este aceea care a încălcat dispozițiile art. 12 lit. b) din contractul de închiriere, privind asigurarea în bune condiții a lucrului închiriat - constatând în permiterea accesului direct la spațiul închiriat, furnizarea agentului termic, accesul autovehiculelor aparținând pârâtei în incinta imobilului. Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 80.000 RON reprezentării prejudicii cauzate societății ca urmare a neasigurării accesului la utilajul pentru tipărit.

Prin cererea precizată formulată la 25 septembrie 2006 reclamanta a mai solicitat recunoașterea unui drept de retenție până la achitarea sumei. Prin cererea precizatoare, formulată la 04 octombrie 2006, reclamanta a susținut că a acceptat chiria achitată ulterior notificării concediului, pentru a nu mări prejudiciul cauzat prin neexecutarea contractului, aceasta nedovedind tacita relocațiune întrucât contractul a fost reziliat, în temeiul pactului comisoriu și conform art. 4 Cap. III din actul adițional din 20 aprilie 2005, contractul a ajuns la termen la 01 octombrie 2006. A fost menținută cererea privind evacuarea necondiționată a pârâtei pentru lipsa titlului s-a solicitat, de asemenea disjungerea cererii reconvenționale.

Prin sentința comercială nr. 14319 din 06 octombrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 19517/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. După declinarea pricina a fost înregistrată sub nr. 2983/3/2007, pe rolul Tribunalului București. În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și expertiză contabilă judiciară. Prin sentința comercială nr. 8068 din 30 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2983/3/2007 Tribunalul București a admis cererea așa cum a fost precizată și în consecință a dispus evacuarea pârâtei din spațiul proprietatea reclamantei, în suprafață totală de 2.791 m, a respins excepția de neexecutare a contractului și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, din probatoriul administrat că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate; a apreciat ca irelevant pentru valabilitatea contractului faptul achitării, ulterior sesizării instanței și al împlinirii termenului contractului 01 octombrie 2006, a sumelor restante datorate cu titlul de chirie și utilități, au fost înlăturate și susținerile privind imposibilitatea de deplasare a utilajului invocate ca argument în sprijinul intervenirii tacitei relocațiuni. Cu privire la cererea reconvențională instanța a reținut concluziile expertizei contabile, potrivit cărora pârâta-reclamantă nu a suferit prejudicii în cursul derulării contractului de locațiune, cauzate prin fapta reclamantei.

De asemenea a fost înlăturată excepția de neexecutare a contractului instanța apreciind nejustificat refuzul la plată, din probatoriul administrat rezultând îndeplinirea cu bună credință de către reclamantă a propriilor obligații. Întrucât pârâta a continuat să folosească spațiul, ulterior îndeplinirii termenului locațiunii, în lipsa unui titlu valabil, s-a dispus evacuarea.

Împotriva sentinței a formulat apel pârâta reclamantă solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii cererii principale și admiterii cererii reconvențională . Au fost reluate argumentele invocate în primă instanță privind caracterul accesoriu al contractului de închiriere raportat la contractul de vânzare-cumpărare din 18 iunie 2003, locațiunea menținându-se pe toată durata de exploatare a utilajului achiziționat și s-au invocat dispozițiile art. 1452 C. civ., susținându-se că dacă locatarul continuă să rămână în spațiul închiriat fără nici o împiedicare din partea locatorului, contractul se consideră reînnoit situație în care se regăsește apelanta.

În ceea ce privește cererea reconvențională s-a susținut că în mod greșit instanța a apreciat ca nedovedit prejudiciul cauzat de către reclamanta-pârâtă ca urmare a nerespectării propriilor obligații asumate prin contractul de locațiune, reținând concluziile expertizei contabile, expertiză ce nu a răspuns obiectivelor propuse de către apelantă și care nu a presupus analiza tuturor documentelor administrate de către reclamantă. La termenul din 15 decembrie 2008, apelanta a depus cererea precizatoare în sensul detalierii motivelor de apel invocate prin cererea introductivă. Prin decizia nr. 606 din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost respins ca nefondat apelul apelantei, reținându-se în considerente, în esență, că în mod corect prima instanță a constatat desființat contractul de închiriere, asupra căruia instanțele s-au pronunțat irevocabil, a admis acțiunea precizată de CN I.C.

SA dispunând evacuarea pârâtei SC D.S. SRL pentru lipsă de titlu și reținând nedovedită cauzarea unui prejudiciu pârâtei prin fapte culpabile a respins cererea reconvențională. Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs criticând hotărârea pentru nelegalitate în ceea ce privește contractul de închiriere încheiat de părțile din prezentul proces și nelegala citare pentru termenul de judecată din 27 ianuarie 2009, solicitând pe cale de consecință admiterea recursului astfel cum, a fost formulat. La termenul din 23 februarie 2010 recurenta a depus o cerere de repunere în termenul de recurs pentru lipsa comunicării deciziei. La termenul de astăzi Înalta Curte a rămas în pronunțare pe cererea de repunere în termen a recursului și excepția tardivității recursului.

Potrivit dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune astfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Din examinarea textului de lege enunțat, pentru a se dispune repunerea în termen se cer a fi îndeplinite următoarele condiții: partea care nu a săvârșit un act de procedură înăuntrul termenului legal imperativ trebuie să facă dovada că a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voința ei, care s-a produs înainte de împlinirea termenului. În cauză, susținerea recurentei potrivit căreia comunicarea deciziei recurate a fost făcută cu încălcarea normelor de procedură nu poate fi primită întrucât din examinarea conținutului dovezilor de citare cu recurenta - filele 49, 50 dosar apel - a fost făcută cu îndeplinirea dispozițiilor art. 91 C. proc.

civ., așa încât nu sunt întrunite cerințele legale prevăzute de textul de lege evocat. Atâta timp cât recurenta a fost legal citată, iar aceasta nu a făcut dovada că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta Curte urmează să respingă cererea de repunere în termen a recursului, cu consecința respingerii ca tardiv declarat a recursului formulat de pârâta SC D.S. SRL. Prin urmare,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de repunere în termen a recursului. Respinge, ca tardiv declarat, recursul declarat de pârâta SC D.S. SRL București împotriva deciziei nr. 606 din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.