ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 606/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 91 din 25 octombrie 2007, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis plângerea formulată de petentul A.M. , împotriva rezoluției nr. 517/II/2/2007 din 2 iulie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. S-a desființat rezoluția atacată, cauza a fost trimisă procurorului pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sens în care se va efectua o expertiză tehnică topografică, vor fi audiați martori, pentru a se stabili dacă executarea a fost corectă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin sentința civilă nr. 657 din 14 februarie 2007, Judecătoria Sibiu, a admis cererea reconvențională formulată de SC H.I.

SRL Sibiu, în contradictoriu cu A.M. și alții, dispunând ca pârâții să permită liberul acces cu utilajele și echipamentele agricole pe terasamentele ce urmează curba de nivel de pe terenurile livadă proprietatea pârâților. Prin aceeași hotărâre, s-a dispus ca accesul pe terenul de exploatare proprietatea pârâtului A.M., să se facă prin înlăturarea provizorie a plasei de sârmă de pe cele două laturi transversale terasamentelor. Hotărârea astfel pronunțată fără citarea părților a fost executorie fără somație sau trecerea vreunui termen. La solicitarea creditoarei, la data de 15 februarie 2007, executorul judecătoresc C.I., s-a deplasat în teren și a pus în executare hotărârea.

Nemulțumit de modul în care s-a efectuat executarea petiționarul A.M., a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, pretinzând ca față de faptul că executorului i se adusese la cunoștință că în cauză se formulase contestație la executare, acesta în mod abuziv a trecut la executare silită, înlăturându-se gardul ce împrejmuia terenul proprietatea sa, deși utilajele creditoarei aveau acces la parcelele de teren individualizate în hotărâre nefiind îngrădite. Prin rezoluția dată la 8 iunie 2007, în dosarul nr. 158/P/2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., și neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1), art. 217 alin. (1) C. pen., invocându-se drept temei juridic dispozițiile art. 11 pct. 1 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. În motivarea rezoluției se arată că executorul judecătoresc și-a exercitat prerogativele în limitele investirii, identificarea parcelelor de teren s-a făcut potrivit planurilor cadastrale, o eventuală contestație la executare formulată de pârâții din cauză, nefiind de natură să suspende formele de executare. Soluția a fost menținută prin rezoluția din 2 iulie 2007, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-a respins plângerea petiționarului formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen. În soluționarea plângerii formulată de petiționar în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., instanța legal investită a apreciat că actele premergătoare efectuate în cauză nu au elucidat împrejurările în care a avut loc executarea, dacă s-a respectat sentința civilă pronunțată în acest sens, câtă vreme situația reală din teren nu s-a stabilit cu certitudine, neexistând preocupare pentru executorul judecătoresc să-i citeze pe pârâți pentru stabilirea exactă a configurației parcelelor de teren, proprietatea acestora. În raport de insuficiența probelor, instanța a reținut că nu se poate concluziona asupra modului în care s-a efectuat executarea, adoptând soluția de admitere a plângerii și în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b), desființării rezoluției atacate.

În vederea lămuririi aspectelor care să stabilească existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., prima instanță a apreciat că se impune trimiterea cauzei la procuror pentru a se mai efectua cercetări, respectiv efectuarea unei expertize topografice care să stabilească geodezic, cadastral dacă dispozițiile sentinței au fost executate în limitele acesteia, cum și audierea martorilor, proprietarilor sau deținătorilor de terenuri pentru stabilirea existenței sau inexistenței drumului de acces, a configurației anterioare și prezente. Împotriva sentinței, în temeiul art. 278 1 alin. (1 0 ) C. proc.

pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs, invocând critici care vizează nelegalitatea sentinței, constând în aceea că în raport de temeiul juridic dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b), este greșită dispoziția instanței, privind administrarea unor probe specifice fazei procesuale în care urmărirea penală este începută. Pe de altă parte, se apreciază că în raport de dispozitivul sentinței pusă în executare, fără somație, învinuitul nu avea posibilitatea de a cenzura această hotărâre, neputându-se reține vreun abuz din partea executorului judecătoresc. Trecând la soluționarea recursului în raport de criticile formulate, instanța de control judiciar constată fondată calea de atac pentru considerentele care vor fi expuse.

Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., obiectul plângerii adresate instanței îl constituie rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror. În cauză plângerea petiționarului a vizat soluția de scoatere de sub urmărire penală dată de procuror la 8 iunie 2007 pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., instanța pronunțându-se greșit asupra rezoluției procurorului general dată la 2 iulie 2007, sub nr. 517/II/2/2007, pe care a desființat-o. Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut în dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., obligativitatea pentru petiționar de a se adresa procurorului ierarhic superior înainte de a formula plângere la instanță, nu schimbă obiectul plângerii care rămâne potrivit aceluiași text exclusiv unul din actele procedurale, rezoluție sau ordonanță prin care se dispun soluțiile anterior expuse.

Pe de altă parte, există în raport de rezoluția dată în cauză „scoatere de sub urmărire penală”, între considerentele și dispozitivul sentinței o evidentă contradicție. Astfel, invocându-se drept temei juridic dispozițiile art. 278 1 alin. 8 lit. b), instanța avea posibilitatea legală de a desființa rezoluția atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz, indicând faptele și împrejurările care urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă. Din textul de lege astfel redactat, rezultă că dispoziția privind desființarea rezoluției atacate nu presupune implicit, în lipsa dispoziției exprese a instanței și redeschiderea urmăririi penale de către procuror cu consecința administrării unor probe specifice acestei faze procesuale în care urmărirea penală este începută, dar nefinalizată, situație regăsită în cauză (rezoluția de la 26 martie 2007, prin care s-a dispus începerea urmăririi penale).

Concluzionând, instanța de fond s-a pronunțat greșit asupra rezoluției procurorului ierarhic superior, act diferit de cel care face obiectul plângerii exercitate în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., iar soluția de „trimitere a cauzei procurorului pentru efectuarea de cercetări” sub „aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” nu este conformă celor prevăzute de art. 278 1 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și în acord cu rezoluția procurorului de netrimitere în judecată respectiv, scoatere de sub urmărire penală, fiind prezent cazul de casare 385 9 alin. (1) pct. 9. Față de cele expuse, recursul va fi admis, se va casa sentința și potrivit art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de fond competentă să o soluționeze, ocazie cu care se va analiza și critica care vizează netemeinicia hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 91 din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2008.