ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1773/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1773/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față
constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală,
revizuenta P.C.M. a solicitat revizuirea Deciziei civile
nr. 5624 din 28 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 2033/1/2010.
În motivarea cererii
de revizuire, s-a arătat că:
- instanțele de
judecată nu s-au pronunțat asupra cererilor principale,
- intimatul a fost
obligat să depună întâmpinare însă nu a depus-o,
- revizuenta nu a
primit întâmpinarea pentru formularea apărării,
- intimata nu s-a
prezentat la termenul din 3 februarie 2011,
- revizuenta nu a
fost citată pentru termenul din 14 aprilie 2011,
- intimata a depus
întâmpinare pentru termenul din 28 octombrie 2010 care este lovită de nulitate
absolută,
- instanțele nu s-au
pronunțat asupra existenței infracțiunilor invocate pentru judecată,
- intimata a fost
obstrucționată pentru pregătirea apărării legale, cu viclenie i s-a pregătit
respingerea contestației în anulare formulată în dosarul nr. 2033/1/2010 și a
recursului declarat în dosarul nr. 10282/1/2010 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, completul de 9 judecători, prin decizia nr. 245 din 28 martie 2010,
-
Curtea de Apel Iași,
secția civilă, nu a retractat abuzurile făcute prin decizia nr. 23 din 21
ianuarie 2009, iar prin decizia nr. 141 din 15 octombrie 2010, pronunțată în
dosarul nr. 6038/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că
dispozițiile art. 322 pct. 7 și art. 323 alin. (2) C. proc. civ., instanța
competentă este Curtea de Apel Iași. Or, în realitate, exista și cererea de
revizuire din data de 4 februarie 2009 formulată împotriva deciziei nr. 606 din
1 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, nesoluționată.
Revizuenta solicită
revizuirea deciziei nr. 5624 din 28 octombrie 2010 și obligarea intimatei A.V.
Iași la plata despăgubirii integrale ca urmare a prejudiciului creat prin
desfacerea contractului de muncă, în sumă de 186.750 lei.
În ședința publică
din 19 martie 2012, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității
cererii de revizuire, excepție pe care o consideră întemeiată, pentru
următoarele considerente:
Prin decizia civilă
nr. 5624 din 28 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 2033/1/2010, a
fost respinsă contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.
141 din 15 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și trimis
dosarul la Curtea de Apel Iași pentru soluționarea contestației în anulare
împotriva deciziei nr. 46 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași.
Potrivit art. 322
alin. (1) C. proc. civ.,
se poate solicita revizuirea unei hotărâri care a rămas definitivă în instanța
de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de
recurs atunci când evocă fondul.
Din cuprinsul
textului legal menționat rezultă că legea stabilește, ca și condiții de
admisibilitate a cererii de revizuire, ca soluția să fie pronunțată în căile
ordinare de atac, cu excepția recursului, cale extraordinară de atac, de
reformare, care, pentru a putea fi contestată pe calea revizuirii, trebuie să
evoce fondul cauzei.
Prin decizia supusă
revizuirii în prezenta cauză, respectiv decizia civilă nr. 5624 din 28
octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, a fost soluționată o contestație în anulare, cale de
atac extraordinară, de retractare, care nu poate viza evocarea fondului cauzei,
fiind limitată în obiectul ei la aspecte de nelegalitate care pot duce numai la
anularea deciziei, urmând ca, în situația admiterii contestației în anulare, să
aibă loc o rejudecare a căii de atac care a fost anulată, iar, cu ocazia
rejudecării, să fie posibilă antamarea fondului cauzei.
Privind comparativ
condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire și caracteristicile
deciziei ce se dorește a fi revizuită, Înalta Curte constată că cererea de
revizuire nu întrunește condițiile de admisibilitate, deoarece a fost formulată
împotriva unei decizii care nu se încadrează în dispozițiile art. 322 alin. (1)
C. proc. civ.
Aceasta deoarece,
fiind o decizie pronunțată într-o cale extraordinară de atac, nu este
pronunțată în recurs, ci în contestație în anulare, și nu evocă fondul, iar,
dintre căile extraordinare de atac, revizuirea se poate formula numai împotriva
unei decizii date în recurs și numai cu condiția ca această decizie să evoce
fondul.
Astfel fiind, Înalta
Curte va considera că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 alin. (1) C. proc.
civ., motiv pentru care urmează să respingă cererea de revizuire, ca
inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de revizuenta P.C.M. împotriva deciziei nr. 5624 din 28
octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 09 martie 2012.