ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1773/2012

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, revizuenta P.C.M. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 5624 din 28 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 2033/1/2010.

În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că: - instanțele de judecată nu s-au pronunțat asupra cererilor principale, - intimatul a fost obligat să depună întâmpinare însă nu a depus-o, - revizuenta nu a primit întâmpinarea pentru formularea apărării, - intimata nu s-a prezentat la termenul din 3 februarie 2011, - revizuenta nu a fost citată pentru termenul din 14 aprilie 2011, - intimata a depus întâmpinare pentru termenul din 28 octombrie 2010 care este lovită de nulitate absolută, - instanțele nu s-au pronunțat asupra existenței infracțiunilor invocate pentru judecată, - intimata a fost obstrucționată pentru pregătirea apărării legale, cu viclenie i s-a pregătit respingerea contestației în anulare formulată în dosarul nr. 2033/1/2010 și a recursului declarat în dosarul nr. 10282/1/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, prin decizia nr. 245 din 28 martie 2010, - Curtea de Apel Iași, secția civilă, nu a retractat abuzurile făcute prin decizia nr. 23 din 21 ianuarie 2009, iar prin decizia nr. 141 din 15 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 6038/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că dispozițiile art. 322 pct. 7 și art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., instanța competentă este Curtea de Apel Iași. Or, în realitate, exista și cererea de revizuire din data de 4 februarie 2009 formulată împotriva deciziei nr. 606 din 1 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, nesoluționată. Revizuenta solicită revizuirea deciziei nr. 5624 din 28 octombrie 2010 și obligarea intimatei A.V. Iași la plata despăgubirii integrale ca urmare a prejudiciului creat prin desfacerea contractului de muncă, în sumă de 186.750 lei.

În ședința publică din 19 martie 2012, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție pe care o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 5624 din 28 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 2033/1/2010, a fost respinsă contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 141 din 15 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și trimis dosarul la Curtea de Apel Iași pentru soluționarea contestației în anulare împotriva deciziei nr. 46 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași. Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri care a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Din cuprinsul textului legal menționat rezultă că legea stabilește, ca și condiții de admisibilitate a cererii de revizuire, ca soluția să fie pronunțată în căile ordinare de atac, cu excepția recursului, cale extraordinară de atac, de reformare, care, pentru a putea fi contestată pe calea revizuirii, trebuie să evoce fondul cauzei.

Prin decizia supusă revizuirii în prezenta cauză, respectiv decizia civilă nr. 5624 din 28 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost soluționată o contestație în anulare, cale de atac extraordinară, de retractare, care nu poate viza evocarea fondului cauzei, fiind limitată în obiectul ei la aspecte de nelegalitate care pot duce numai la anularea deciziei, urmând ca, în situația admiterii contestației în anulare, să aibă loc o rejudecare a căii de atac care a fost anulată, iar, cu ocazia rejudecării, să fie posibilă antamarea fondului cauzei. Privind comparativ condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire și caracteristicile deciziei ce se dorește a fi revizuită, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu întrunește condițiile de admisibilitate, deoarece a fost formulată împotriva unei decizii care nu se încadrează în dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. Aceasta deoarece, fiind o decizie pronunțată într-o cale extraordinară de atac, nu este pronunțată în recurs, ci în contestație în anulare, și nu evocă fondul, iar, dintre căile extraordinare de atac, revizuirea se poate formula numai împotriva unei decizii date în recurs și numai cu condiția ca această decizie să evoce fondul. Astfel fiind, Înalta Curte va considera că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care urmează să respingă cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta P.C.M. împotriva deciziei nr. 5624 din 28 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 martie 2012.