ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4876/2010

Prin Decizia civilă nr. 1301 din 4 iulie 2007 a Tribunalului Iași s-a anulat, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuentul P.I. împotriva Deciziei civile nr. 219 din 10 februarie 2006 a aceleiași instanțe. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul P.I., cererea de recurs fiind suspendată, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin Încheierea de ședință din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Prin Decizia civilă nr. 1947 din 20 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de P.I. împotriva Încheierii de la 10 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Împotriva acestei decizii, recurentul a formulat cerere de revizuire, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și a tratatelor internaționale la care România este parte. Prin Încheierea de ședință din data de 28 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de revizuire a Deciziei nr. 1947 din 20 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de recurentul P.I., în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că, la strigarea cauzei, nu a răspuns niciuna dintre părți și ca nu s-a solicitat judecarea cererii de revizuire în lipsă.

La data de 14 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării. Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării litigiului, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății revizuirii în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 28 noiembrie 2008, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății revizuirii. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 30 noiembrie 2009, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu, de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de revizuire cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul P.I. împotriva Deciziei civile nr. 1947 din 20 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2010. Procesat de GGC - DG