ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4019/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 827/ P din 11

aprilie 2006, Tribunalul Timiș, vizând dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001

a admis excepția de necompetență teritorială și a dispus declinarea competenței

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București pe rolul căruia

cauza a fost înregistrată la data de 07 noiembrie 2006 sub nr. 40.230/3/2006.

Prin sentința

civilă nr. 302 din 27 februarie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a

civilă, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și

acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Prin Decizia

civilă.532/ A din 12 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a III-a

civila, a respins ca nefondat apelul reclamantei S.D.C.E. împotriva sentinței

civile nr. 302 din 27 februarie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a

civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A.V.A.S.

Împotriva acestei

din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta S.D.C.E.

Prin

încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata

cererii de recurs împotriva Deciziei nr. 532/ A din 12 septembrie 2007 a Curții

de Apel București, secția a III-a civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns nici una dintre

părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 22

ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza

pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând

această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice alte cerere de reformare sau de revocare se

perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an în materie civilă.

Rezultă că,

pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza

procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și

această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un

act de procedura, în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta

este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului în

temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsura dispusă la termenul din

22 ianuarie 2010, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără

să fie săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății

recursului.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 22 ianuarie 2010, când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., părțile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol

în vederea continuării judecății.

Reținând,

așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării prevăzute de art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., constatând, totodată că, potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1), teza I C. proc.

civ., ea se poate constata

și

din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea

de recurs cu a cărei judecată a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de reclamanta S.D. C.E. împotriva Deciziei nr. 532/ A

din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 iunie 2010.