ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4549/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4549/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, reclamanta Administrația Națională "Apele Romane" -

Administrația Bazinală de Apa Buzău Ialomița a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Guvernul României anularea pozițiilor: nr. 41 din Anexa nr. 18; nr. 36 din

Anexa 25; nr. 32, 33, 34 din Anexa nr. 31; nr. 37 și 38 din Anexa nr. 32 a H.G.

nr. 1303/2011 pentru modificarea și completarea unor anexe la H.G. nr.

1349/2001 privind atestarea domeniului public al județului Călărași și al

municipiilor, orașelor și comunelor din județul Călărași.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a prezentat, în rezumat, următoarele aspecte:

La data de 21 martie

2012 a luat la cunoștință de conținutul M. Of. nr. 63 bis/26.01.2012, urmare

cererii sale din 7 martie 2012, în cuprinsul căruia au fost publicate Anexele

nr. 1 - 44 la H.G. nr. 1303/2011 pentru modificarea și completarea unor anexe

la H.G. nr. 1349/2001 privind atestarea domeniului public al județului

Călărași, precum și al municipiilor.

În cuprinsul

anexelor, în mod ilegal, autoritățile locale au inclus în domeniul public de

interes local o serie de bălți care se aflau pe cursuri de apă cadastrate din

domeniul public al statului.

Reclamanta consideră

că au fost încălcate dispozițiile prohibitive ale art. III alin. (3) din Anexa

la Legea nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietății publice, cât și

prevederile Legii nr. 107/1996, Statul Român fiind vătămat în dreptul său de

proprietate publică.

A precizat că este

vorba de Balta Fundeni - poz. 41 Anexa 18 - comuna Fundeni; Bălțile Comunei

Lupșanu (B671, B673, B675, B178) - poz. 36 Anexa nr. 25 - comuna Lupșanu;

Bălțile Sătucu, Livada și Stuf I - poz. 32, 33, 34 Anexa nr. 31 - comuna

Sărulești; Bălțile Sohatu și Progresu, poz. 37 și 38 Anexa nr. 32 - Comuna

Sohatu.

A arătat reclamanta

că în procedura de elaborare și adoptare a actului administrativ pe care îl

contestă, nu s-a procedat la delimitarea corectă a domeniului public de interes

local față de domeniul public de interes național, neverificându-se situația

juridică a bunurilor și îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.

213/1998 și Legea Apelor nr. 107/1996, în această situație existând o dublă

inventariere.

A solicitat

introducerea în cauză a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor,

în calitate de proprietar al cursurilor de apă enunțate anterior, conform

prevederilor art. 865 Noul C. proc. civ., instituția formulând cerere în

calitate de administrator al acestora conform prevederilor Legii nr. 213/1998,

cu modificările și completările ulterioare.

Prin întâmpinare,

pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea cererii de chemare în

judecată, ca neîntemeiată, precizând că H.G. nr. 1303/2011 a fost adoptată

pentru modificarea și completarea unor anexe la H.G. nr. 1349/2001 și că, nici

prin hotărârea de Guvern, și nici prin hotărârile autorităților publice locale,

nu se delimitează proprietatea unităților administrativ-teritoriale de

proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Prin

aceste acte administrative, consiliile locale/județene stabilesc doar regimul

juridic diferențiat (proprietatea publică sau proprietatea privată) numai cu

privire la bunurile lor, voința juridică a includerii bunurilor în domeniul

public de interes local sau județean aparținând, deci, autorităților locale.

Efectul juridic al

actului emis de autoritatea centrală este doar de atestare a regimului juridic

al proprietății publice diferențiat de regimul juridic al proprietății private,

ce aparține tot unității administrativ-teritoriale.

Intervenția

Guvernului asupra inventarelor astfel cum au fost ele însușite prin acte ale

autorităților locale, în sensul adăugării sau eliminării unor bunuri ar fi

reprezentat o ingerință în autonomia locală, consacrată prin Constituție și

prin Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, cât și o

depășire a atribuțiilor conferite prin Legea nr. 213/1998.

S-a susținut că

modificările/completările la Inventarele bunurilor din domeniul public al

comunelor Fundeni, Lupșanu, Sărulești și Sohatu au fost însușite de Consiliile

locale prin hotărâri, acestea fiind acte administrative, de sine stătătoare,

emise de o autoritate a administrației publice locale și în anexele cărora au

fost cuprinse, anterior, bunurile în discuție și puteau fi contestate, dacă ar

fi afectat drepturi legitime ale unei persoane, în fața instanțelor de

contencios administrativ competente, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

Prin Încheierea din 6

noiembrie 2012, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâte,

a U.A.T. comuna Fundeni, U.A.T. comuna Lăpușna, U.A.T. comuna Sărulești, U.A.T.

comuna Sohatu.

Prin întâmpinare,

pârâta U.A.T. comuna Sărulești a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii,

arătând că actul atacat nu mai produce niciun fel de efect cu privire la Comuna

Sărulești, având în vedere că bălțile la care H.G. nr. 1303/2011 face referire

(Sătucu, Livada și Stuf I) au fost vândute prin procedura licitației către

terți, acestea fiind în circuitul civil.

Față de această

excepție, a solicitat să se examineze în primul rând interesul legitim al

reclamantei de a cere anularea H.G. nr. 1303/2011, interes justificat numai

dacă reclamanta are la rândul ei dovedit un drept de proprietate asupra acelui

teren, altfel, reclamanta nu are niciun folos practic în urma eventualei

anulări a H.G. nr. 1303/2011, întrucât nu se poate emite o altă hotărâre sau

titlu de proprietate în favoarea acesteia atâta timp cât nu au la rândul lor un

drept asupra terenului și atâta timp cât bălțile au fost înstrăinate către

terți.

Pe fondul cauzei, s-a

solicitat respingerea cererii ca nedovedită, neîntemeiată și nefondată, urmând

a se avea în vedere că singura susținere a reclamantei din cadrul cererii de

chemare în judecată privește "încălcarea dispozițiilor alin. (3) din

cadrul art. III al Legii nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietății

publice, prevederile Legii apelor 107/1996", problemă ce a fost tranșată

și se bucură de autoritate de lucru judecat, potrivit considerentelor Sentinței

civile nr. 777 din 17 decembrie 1999 pronunțată în Dosarul nr. 2770/1999 al

Tribunalului Călărași, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 131 din 1

iunie 2000 a Curții de Apel București.

S-a menționat că

există autoritate de lucru judecat cu privire la apartenența bălților la

domeniul public al Comunei Sărulești, astfel cum rezultă din Sentința civilă

nr. 2623 din 1 iunie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 53/116/2010 al Curții de

Apel București, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 4019 din 1 octombrie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și din Sentința civilă nr.

1070 din 2 martie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 8360/2/2009 al Curții de Apel

București, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 130 din 13 ianuarie 2011

a Înaltei Curți.

De asemenea, există

autoritate de lucru judecat și în ceea ce privește H.C.L. nr. 19/1999 privind

bunurile ce aparțin domeniului public al comunei, regăsite ulterior în H.G. nr.

1349/2002, care prevedea că lacurile Sărulești 1, 2, 3, Solacolu, Sulimanu,

Benga, Corata și Fântâna (adică cele prevăzute în H.G. nr. 1349 pozițiile 26 și

27) aparțin domeniul public al comunei.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, U.A.T. Fundeni și U.A.T. Sohatu au solicitat să se constate

că valabilitatea includerii Bălții Fundeni în domeniul public de interes local

al com. Fundeni, jud. Călărași a fost deja cenzurată de instanțele de judecată

prin raportare chiar la dispozițiile Legii nr. 231/1998 privind regimul

proprietății publice, motiv pentru care este aplicabil efectul pozitiv al

puterii de lucru judecat care împiedică efectuarea mai multor judecăți cu

privire la același raport juridic de drept substanțial. În acest sens au

indicat Sentința civilă nr. 417 din 19 septembrie 2000 pronunțată de Tribunalul

Călărași, casată prin Decizia nr. 39 din 28 februarie 2001 de către Curtea de

Apel București, care rejudecând cauza, pe fond, a admis în parte acțiunea

promovată de Prefect și a menținut dispoziția de anulare a Hotărârii nr.

19/1999 numai în ceea ce privește poziția 31 din inventar (Balta Fundeni),

reținându-se că doar acest bun a fost greșit introdus în inventarul bunurilor

care alcătuiesc domeniul public de interes local al com. Fundeni.

Au mai arătat că prin

Decizia nr. 141 din 6 septembrie 2001, Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, a admis cererea de revizuire promovată de Consiliul

Local al com. Fundeni și rejudecând pe fond recursul numai în limitele în care

s-a admis revizuirea - adică în privința bunului de la poziția 31 - Balta

Fundeni, a reținut că includerea Bălții Fundeni Călărași în inventarul-anexă

poziția 31, parte integrantă a Hotărârii nr. 19/1999 adoptată de Consiliul

Local al com. Fundeni este corectă, urmând a fi menținută ca atare. Ulterior,

prin Încheierea din data de 1 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale

strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 141/2001, în sensul următor

"Schimbă în tot Decizia civilă nr. 39 din 28 februarie 2001 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, în Dosarul nr.

17/2001, admite recursul și pe fond respinge acțiunea promovată de Prefectul

Jud. Călărași".

Și pârâta Unitatea

Administrativ-Teritorială Lupșanu prin primar a formulat întâmpinare prin care

a solicitat respingerea acțiunii.

de apel

Prin Sentința nr. 120

din 22 aprilie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă

Buzău-Ialomița și a anulat în parte H.G. nr. 1303/2011, respectiv poziția nr.

36 din Anexa 25, pozițiile 37 și 38 din Anexa 32 și poziția nr. 33 din Anexa

31.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și

noțiunea de "bazin hidrografic" definită la pct. 18, anexa 1 din Legea

nr. 107/1996.

Raportând la aceste

dispoziții legale informațiile regăsite în Atlasul Cadastral al Apelor din

România (ediția 1992) aprobat prin Ordinul M.A.P.P.M. nr. 399/1997 și modificat

ulterior prin Ordinul M.M.G.A. nr. 1276/2005, prima instanță a concluzionat că

bălțile comunei Lupșanu (poz. 36 Anexa 25 - comuna Lupșanu), bălțile Sohatu și

Progresul (poz. 37 și 38 Anexa 32 - comuna Sohatu) și balta Livada (poz. 33

Anexa 31 - comuna Sărulești) se află în domeniul public al statului fiind

incluse eronat în Anexele la H.G. nr. 1303/2011.

Mai mult, prima

instanță a reținut că s-a realizat o dublă inventariere a bălților, constatând

acest aspect numai cu privire la bălțile comunei Lupșanu și balta Livada, cea

din urmă aflată pe cursul de apă cadastrat Vânata cu lungime de 37 km și

suprafața Bazinului Hidrografic de 498 kmp, afluent al râului Mostiștea care

are lungimea de 98 km și suprafața Bazinului Hidrografic de 1758 kmp, ce face

parte din Bazinul Hidrografic Dunăre nr. M.F. 101462, cod clasificare 8.03.01 conform

Anexei nr. 12 al H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului bunurilor

care alcătuiesc domeniul public al Statului.

În ceea ce privește

Balta Fundeni (poz. 41 Anexa 18-comuna Fundeni) prima instanță a reținut că

prin Sentința civilă nr. 417/2000 și Decizia nr. 39 din 28 februarie 2001 a

Curții de Apel București și Decizia nr. 141 din 6 septembrie 2011 a Curții de

Apel București, s-a stabilit în mod irevocabil că includerea bălții Fundeni -

Călărași, parte integrantă a Hotărârii 19/1991, adoptată de Consiliul Local al

comunei Fundeni este corectă, urmând a fi menținută soluția instanțelor ca

atare.

În ceea ce privește

bălțile Sătucu și Stuf I (poz. 32 și 34 Anexa nr. 31, comuna Sărulești), prima

instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 1232 din 8 martie 2011

pronunțată de Tribunalul Călărași definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.

351 pronunțată în data de 27 ianuarie 2012 de Curtea de Apel București, s-a

stabilit că aceste bălți au trecut în domeniul privat al comunei Sărulești,

conform H.C.L. nr. 40 din 29 aprilie 2004, soluție ce urmează a fi luată în

considerare la pronunțarea prezentei sentințe.

În considerarea

actelor normative prezentate anterior se reține că bălțile din litigiu,

respectiv cele aflate în anexa H.G. nr. 1303/2011, poziția nr. 36 din Anexa 25,

pozițiile 37 și 38 din Anexa 32, poziția nr. 33 din anexa 31, sunt bunuri

proprietate a statului, autoritățile locale în mod eronat le-au inclus în

domeniul lor public, fiind bunuri de interes național, încălcându-se astfel normele

legale ce reglementează proprietatea publică și regimul juridic al acestora,

vătămându-se astfel interesele statului.

declarate în cauză

Împotriva Sentinței

nr. 120 din 22 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a

II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs, în

termen legal, reclamanta Administrația Națională Apele Române SA și pârâții:

Guvernul României, Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Sărulești, prin

Primar și Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Lupșanu.

Recursul declarat de

reclamanta Administrația Națională Apele Române s-a întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., solicitându-se

modificarea în parte a sentinței recurate și admiterea în totalitate a

acțiunii, respectiv anularea și a poziției nr. 41 - Anexa nr. 18 - Completare

la inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Fundeni și a

poziției nr. 32 și 34 din Anexa 31 - Completare la inventarul bunurilor care

aparțin domeniul public al comunei Sărulești.

În mod greșit,

instanța de fond, deși a reținut că imobilul de la pozițiile art. 32, 34 Anexa

31, se află pe cursul de apă cadastrat Vânata cu lungime de 37 km și bazin

hidrografic 498 mp a luat în considerare soluția pronunțată de Tribunalul

Călărași, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 351 din 27 ianuarie 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, prin care s-a stabilit că aceste bălți

au trecut în domeniul privat al comunei Sărulești, conform Hotărârii

Consiliului Local nr. 40 din 29 aprilie 2004.

De asemenea, în ceea

ce privește Balta Fundeni inclusă la poziția nr. 41 din Anexa nr. 18, în mod

eronat instanța de fond a apreciat că este corectă soluția instanțelor prin

care s-a stabilit apartenența Bălții Fundeni la domeniul public local al

comunei Fundeni, deși cursul de apă Pasărea pe care se află are o lungime de 48

hm și un bazin hidrografic de 254 kmp.

Arată

recurenta-reclamantă că nu îi sunt opozabile hotărârile judecătorești pentru că

nu a fost parte în niciunul dintre dosarele în care au fost pronunțate.

Recursul formulat de

pârâtul Guvernul României se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9

și art. 304

1

C. proc. civ., în baza cărora solicită modificarea

sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Un prim motiv de

recurs se referă la nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 pct. 5 C. proc. civ.

Arată

recurentul-pârât că nu i-a fost comunicată încheierea de amânare a pronunțării

din 16 aprilie 2013, deși aceasta face parte integrantă din Sentința civilă nr.

120 din 22 aprilie 2013, situație în care sancțiunea este nulitatea absolută,

întrucât o atare lipsă împiedică exercitarea controlului judiciar asupra

hotărârii recurate.

Sentința este criticabilă

și din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în privința

modului în care a fost motivată soluția de admitere a acțiunii, precum și

raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentința fiind

pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

În motivarea soluției

pronunțate instanța de fond face referire la dispozițiile art. 3 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 107/1996 și la noțiunea de bazin hidrografic definită la pct.

18 Anexa 1 din Legea nr. 107/ 1996.

Raportând la aceste

dispoziții legale informațiile găsite în Atlasul cadastral al Apelor din

România, aprobat prin Ordinul M.A.P.P.M. nr. 399/1997, instanța a concluzionat

că bălțile comunei Lupșanu (poziția 36 Anexa nr. 25), bălțile Sohatu și

Progresul (poziția 37 și 38 Anexa nr. 32) și Balta Livada (poziția 33, Anexa

nr. 31) se află în domeniul public al statului, fiind incluse eronat în Anexele

H.G. nr. 1303/2011.

Deși a reținut că s-a

realizat o dublă inventariere a bălților, atât în domeniul public local, cât și

în domeniul public al statului, instanța confirmă acest aspect numai cu privire

la balta Livada. Cu privire la bălțile comunei Lupșanu și bălțile Sohatu și

Progresul, instanța reține că acestea se află în domeniul public al statului

fără ca reclamanta să fi făcut dovada inventarierii ca atare în H.G. nr.

1705/2006.

În susținerea cererii

de recurs, pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Lupșanu a arătat

faptul că prin acțiunea dedusă judecății se solicită anularea poziției nr. 36

Anexa 25 la H.G. nr. 1303/2011, invocându-se în realitate motive de

nelegalitate ale hotărârii Consiliului Local Lupșanu prin care au fost însușite

bălțile incluse în anexă, pentru care este prevăzută o procedură specială de

contestare.

Prin recursul

declarat de pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Sărulești se

invocă dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., arătându-se că

hotărârea pronunțată nu cuprinde nicio referire cu privire la apărările sale.

Singura reținere a instanței de fond cu privire la poziția 33 Anexa 31, ce

privește balta Livada, se referă la poziționarea acesteia pe "cursul de

apă Vânata cu lungimea de 37 km și suprafața bazinului hidrografic de 498

kmp".

În realitate, arată

recurenta-pârâtă, balta Livada nu se găsește pe cursul de apă Vânata, așa cum

rezultă din Planul de situație în format color, anexat cererii de recurs, bolta

Livada reprezintă o prelungire a bazinului Benga, fiind practic un lac de

colectare pentru situația apariției unei viituri sau a ridicării nivelului apei

datorită unor precipitații abundente.

Cursul de apă Vânăta

nu aparține statului, nefiind domeniu public al statului, iar bălțile care sunt

așezate pe acest curs au fost considerate ca aparținând domeniului public al

comunei Sărulești.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

fapt și de drept relevante

Examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

excepția netimbrării recursului declarat de pârâta Unitatea

Administrativ-Teritorială Comuna Lupșanu, Înalta Curte constată că aceasta este

întemeiată, cu consecința anulării respectivului recurs ca netimbrat.

Astfel, deși

recurenta-pârâtă a fost citată cu mențiunea de a timbra recursul cu taxă

judiciară de timbru în valoare de 0,30 RON, conform dovezii anexate la dosar,

recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr.

146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru

exercitarea recursului se timbrează cu taxa judiciară de timbru și timbru

judiciar, acestea urmând a fi depuse la momentul înregistrării cererii sau până

la primul termen de judecată, așa cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din

lege și dispozițiile art. 302

1

C. proc. civ.

Cum recurenta-pârâtă

Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Lupșanu nu a făcut dovada achitării

taxelor judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/2007, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

Examinând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de motivele de recurs

formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul formulat de

reclamanta Administrația Națională Apele Române, ce vizează respingerea

acțiunii cu privire la cererea de anulare a H.G. nr. 1303/2011 pct. 41 - Anexa

18 și punctele 32, 34 Anexa 31, este nefondat și urmează a fi respins.

În ceea ce privește

Balta Fundeni, poziția 41, Anexa 18 - Completare la inventarul bunurilor ce aparțin

domeniului public al comunei Fundeni este situată pe cursul de apă cadastrat

Pasărea, bazinul Hidrografic Argeș. Cu privire la acesta, prin Sentința nr.

417/2000 și Deciziile nr. 39/2001 nr. 141 din 6 septembrie 2011 ale Curții de

Apel București s-a stabilit irevocabil că face parte din Hotărârea Consiliului

Local al Comunei Fundeni nr. 19/1991 - poz. 31, ce privește inventarul

bunurilor aparținând domeniului public de interes local.

Aceeași situație

există și cu privire la bălțile Sătucu și Stuf I - pozițiile 32, 34, Anexa 31,

prin Sentința civilă nr. 1232 din 8 martie 2011 pronunțată de Tribunalul

Călărași irevocabilă prin Decizia nr. 351 din 27 ianuarie 2012 a Curții de Apel

București, stabilindu-se că aceste bălți au trecut în domeniul privat al comunei

Sărulești, conform H.C.L. nr. 40 din 29 aprilie 2004.

Critica

recurentei-reclamante ignoră faptul că autoritatea de lucru judecat, în

manifestarea sa de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în

legătură cu raporturile juridice dintre părți (art. 1200 pct. 4 și art. 1202

alin. (2) C. civ.) se impune într-un al doilea proces, care are legătură cu

chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a se statua

diferit.

Altfel spus, efectul

pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces ce vizează

modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în

raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a fi contrazis.

Rezultă că în mod

corect judecătorul fondului a dat eficiență efectului pozitiv al lucrului

judecat atunci când a luat în considerare soluțiile pronunțate anterior prin

hotărâri judecătorești irevocabile cu privire la regimul juridic al bălților

Fundeni, Sătucu și Stuf I.

În aceste condiții,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul reclamantei Administrația Națională Apele Române, ca

nefondat.

Recursurile formulate

de pârâții Guvernul României și Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna

Sărulești sunt fondate, urmând a fi admise, cu consecința casării hotărârii

recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru

următoarele motive:

Reclamanta a

solicitat anularea parțială a H.G. nr. 1303/2011 (poz. 41 Anexa 18, poz. 36

Anexa 25, poz. 32, 33, 34 Anexa 31 și poz. 37, 38 Anexa 32), cu motivarea că

imobilele bălți se află în domeniul public al statului și în administrarea

acestuia, iar prin includerea bunurilor în domeniul public local au fost

încălcate dispozițiile art. III alin. (3) Anexă la Legea nr. 213/1998, cât și

prevederile Legii nr. 107/1996.

Instanța de fond,

soluționând cauza, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea în parte a

H.G. nr. 1303/2011, respectiv poz. 36, Anexa 25, poz. 37 și 38, Anexa 32 și

poz. 33, Anexa nr. 31.

În motivarea

soluției, instanța de fond s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 107/1996,

făcând referire la noțiunea de "bazin hidrografic" definită la pct.

18 Anexa 1 din Legea nr. 107/1996 și la informațiile regăsite în Atlasul

Cadastral al Apelor din România, aprobat prin Ordinul M.A.P.P.M. nr. 399/1997,

modificată prin Ordinul nr. 1276/2005, concluzionând că bălțile Lupșanu,

Sohatu, Progresu și Livada se află în domeniul public al statului, fiind

incluse eronat în Anexa la H.G. nr. 1303/2011.

Așadar, singurul

argument al instanței de fond în aprecierea nelegalității H.G. nr. 1303/2011 cu

privire la cele 4 puncte menționate constă în raportarea dispozițiilor legale

la informațiile Atlasului Cadastral al Apelor din România. Judecătorul fondului

nu a analizat și înlăturat apărările invocate de pârâta Unitatea

Administrativ-Teritorială Comuna Sărulești care a susținut că în realitate

Balta Livada nu se afla poziționată pe "cursul de apă Vânata în lungime de

37 km și suprafața bazinului hidrografic de 498 km", fiind o continuare a

unei alte bălți numită Benga, ce are rolul de a prelua o eventuală creștere a

debitului din această din urmă baltă.

De asemenea, deși

reține că s-a realizat o dublă inventariere a bălților, atât în domeniul public

local, cât și în domeniul public al statului, instanța exemplifică acest lucru

doar cu privire la Balta Livada, despre care precizează că figurează în H.G.

nr. 1705/2006 Anexa 12, despre celelalte (Progresu, Sohatu și Lupșanu) reținând

doar că se află în domeniul public al statului.

În raport de aceste

circumstanțe, Înalta Curte reține că în cauză nu au fost lămurite pe deplin

împrejurările de fapt, judecătorul fondului raportându-se doar la informațiile

cuprinse în Atlasul Cadastral al Apelor din România.

De asemenea, pentru a

determina în mod corect raportul juridic dedus judecății, este necesar ca

judecătorul fondului să evalueze întreg materialul probator la care părțile fac

referire, să examineze prin prisma dispozițiilor legale din materie dacă

probele administrate fac dovada celor susținute de reclamantă.

Cu ocazia rejudecării

instanța de fond va avea în vedere și necesitatea efectuării unei expertize

tehnice de specialitate care să lămurească aspectele menționate mai sus, asupra

cărora părțile au poziții divergente.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art.

313 și 314 C. proc. civ., reținând că situația de fapt nu a fost pe deplin

lămurită și în cauză se impune efectuarea unei expertize de specialitate, se va

casa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Guvernul României și Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Sărulești

împotriva Sentinței nr. 120 din 22 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Respinge recursul

declarat de reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația

Bazinală de Apă Buzău Ialomița, împotriva Sentinței nr. 120 din 22 aprilie 2013

a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Anulează recursul

declarat de Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Lupșanu împotriva

Sentinței nr. 120 din 22 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ