ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4223/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 265/2010 pronunțată la data

de 6 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanta Administrația Națională Apele Române-Direcția Apelor

Buzău-Ialomița, în contradictoriu cu Guvernul României, acțiunea având ca

obiect anularea unor poziții din Anexa nr. 10 a H.G. nr. 1349/2001 privind

atestarea domeniului public al județului Călărași.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că din analiza pozițiilor din Anexa

nr. 10 a H.G. nr. 1349/2001, rezultă că cele trei iazuri și bazinul de

producție pește nu cumulează condiția lungimii mai mare de 5 km și a suprafeței

mai mari de 10 ha, astfel că nu întrunesc condițiile impuse de dispozițiile

art. 3 alin. (1) și alin. (2) Legea apelor nr. 107/1996 pentru a aparține

domeniului public al statului.

A reținut instanța de

fond că iazul B. are o suprafață de 5,55 ha, iazul M.9 o suprafață de 8,82 ha,

iazul M.8 are o suprafață de 6,39 ha, iar bazinul de producție pește o

suprafață de 0,83 ha, deci sub suprafața de 10 ha.

A concluzionat

instanța de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legii speciale și

anume a Legii Apelor nr. 107/1996, în privința atestării domeniului public al

județului Călărași, astfel că acțiunea formulată de reclamantă este

neîntemeiată, normele speciale având prioritate față de celelalte dispoziții

legale.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Administrația Bazinală

de Apă Buzău-Ialomița, prin reprezentanții săi legali, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de modificare prevăzute de art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ..

Susține

recurenta-reclamantă că instanța de fond, interpretând greșit actul juridic

dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic

al acestuia, iar hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât

față de actele depuse la dosarul cauzei nu s-a înțeles că lacurile respective

se află pe cursul de apă Zboiul, care are o lungime de 28 km. (luându-se în

calcul întregul curs de apă de la izvor și până la vărsare și nu balta

individualizată), și o suprafață de 86 km

2

, cu mult peste limitele

minime stabilite de lege.

Mai arată recurenta

că, cursul de apă Zboiu face parte din bazinul hidrografic Vedea, curs de apă

cadastrat cu lungimea de 224 km și suprafața de 5.430 km

2

, afluent

de ordin I al fluviului Dunărea, deci din bazinul hidrografic Dunăre.

Ca o consecință,

precizează recurenta-reclamantă, bălțile în litigiu se află în domeniul public

al statului și sunt înregistrate în Anexa nr. 12 H.G. nr. 1705/2006 pentru

aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al

statului, cu atât mai mult cu cât Hotărârea Consiliului Local nr. 18/1999

adoptată de Consiliul Local Căscioarele, prin care a fost însușit și aprobat

inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Căscioarele ce

a stat la baza includerii celor 4 bălți în litigiu în domeniul public al

comunei, a fost anulată în parte prin sentința civilă nr. 696 din 16 noiembrie 1999

pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 2515/1999 și anume cu privire

la poziții, anterior emiterii H.G. nr. 1349/2001.

Recursul este întemeiat

și va fi admis potrivit considerentelor ce urmează.

Potrivit dispozițiilor

art. 3 alin. (1) și alin. (2) Legea apelor nr. 107/1996, „aparțin domeniului public

al statului apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km

și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10 km

2

, iar cele care

nu îndeplinesc aceste condiții, aparțin deținătorilor cu orice titlu, cu terenurile

pe care se formează sau curg”.

La pozițiile din Anexa

nr. 10 a H.G. nr. 1349 din 27 decembrie 2001 - inventarul bunurilor care aparțin

domeniului public al comunei Căscioarele, sunt menționate: Iaz B., cu o suprafață

de 5,55 ha, Iaz M.9 cu o suprafață de 8,82 ha, Iaz M.8 cu o suprafață de 6,39 ha

și Bazin reproducție pește cu o suprafață de 0,83 ha, potrivit Hotărârii

Consiliului Local al comunei Căscioarele nr. 18 din 17 august 1999.

Astfel cum corect susține

recurenta-reclamantă, cele trei iazuri nu trebuie analizate individual, întrucât

ele se află pe cursul de apă Zboiul care are o lungime de 28 km. și o suprafață

de 86 km

2

, cu mult peste limitele stabilite de lege, iar cursul de apă

Zboiul la rândul său face parte din bazinul hidrografic Vedea, curs de apă cadastrat

cu lungimea de 224 km. și suprafața de 5430 km

2

, afluent de ordin I al

fluviului Dunărea, deci din bazinul hidrografic Dunăre.

Or, așa cum este definit

în legea apelor, bazinul hidrografic este definit ca fiind „unitatea fizico-geografică

ce înglobează rețeaua hidrografică până la cumpăna apelor”, acesta însemnând „o

suprafață de teren de pe care toate scurgerile de suprafață curg printr-o succesiune

de curenți, râuri și posibil lacuri, spre mare, într-un singur râu cu o singură

gură de vărsare, estuar sau deltă”.

Ca o consecință, bălțile

în litigiu se află în domeniul public al statului și în administrarea recurentei-reclamante,

așa cum de altfel și sunt înregistrate în anexa nr. 12 H.G. nr. 1705/2006 pentru

aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului,

fiind evidentă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3 din Legea apelor

nr. 107/1996.

Rezultă astfel că autoritățile

locale ale comunei Căscioarele, au inclus în domeniul lor public, bunuri de interes

național, încălcând atât dispozițiile Legii apelor nr. 107/1996, cât și pe cele

prevăzute de alin. (3) din cadrul punctului III al anexei la Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, statul român fiind

astfel vătămat în dreptul său de proprietate publică, vătămare invocată de recurenta-reclamantă

în calitatea sa de administrator al acestora lacuri din domeniul public al statului.

Pe de altă parte, trebuie

precizat că Hotărârea Consiliului Local nr. 18/1999 adoptată de Consiliul Local

al comunei Căscioarele prin care a fost însușit și aprobat inventarul bunurilor

care alcătuiesc domeniul public al comunei Căscioarele ce a stat la baza includerii

celor 4 bălți în litigiu în domeniul public al comunei Căscioarele a fost anulată

în parte prin sentința civilă nr. 696 din 16 noiembrie 1999 a Tribunalului Călărași

și anume cu privire la poziții, anterior emiterii H.G. nr. 1349/2001.

Așa fiind, instanța de

control judiciar constată că numai printr-o interpretare greșită dacă actului juridic

dedus judecății, precum și prin interpretarea și aplicarea greșită a legii, a pronunțat

soluția de respingere a acțiunii reclamantei, recursul fiind deci întemeiat, fapt

pentru care, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi admis.

Ca o consecință, sentința

instanței de fond va fi modificată în sensul admiterii acțiunii și anulării în parte

a H.G. nr. 1349/2001 privind atestarea domeniului public al județului Călărași,

respectiv pozițiile din Anexa nr. 10 la H.G. nr. 1349/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Administrația Națională „Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița

împotriva sentinței nr. 265 din 06 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că admite

acțiunea formulată de reclamantă și anulează în parte H.G. nr. 1349/2001 privind

atestarea domeniului public al județului Călărași, respectiv pozițiile din Anexa

nr. 10.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie

2011.