ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2174/2015

Decizia nr. 2174/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 3 decembrie 2012, reclamanta Administrația Națională "Apele Române" - B. Buzău - Ialomița a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local al Comunei A. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, anularea poziției nr. 51 din Anexa nr. 52 a H.G. nr. 1.349/2001 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei A., județul Călărași, publicată în M. Of. nr. 630 bis din 26 august 2002; anularea H.C.L. Vasilați nr. 31 din 26 mai 2011.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Sentința civilă nr. 732 din 30 noiembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/1999, s-a dispus anularea Hotărârii Consiliului Local al Comunei A. nr. 10 din 24 august 1999 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei A., în ceea ce privește punctele nr. 51 - 55 "ape cu stuf".

Imobilul de la punctul 51, "ape cu stuf", se află pe cursul de apă Câlnău, curs de apă codificat, conform Atlasului Cadastral al Apelor din România (ediția 1992) aprobat prin Ordinul Ministerului Apelor Pădurilor și Protecției Mediului nr. 399/1997, modificat ulterior prin Ordinul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 1.276/2005, și aflat în domeniul public al statului, în administrarea Administrației Naționale "Apele Române", conform art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea Apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Ulterior, în extrasul din Anexa nr. 52 a H.G. nr. 1.349/2001, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei A., județul Călărași, publicată în M. Of. nr. 630 bis din 26 august 2002, a fost menționată și poziția nr. 51, care face parte din pozițiile anulate prin Sentința civilă nr. 732 din 30 noiembrie 1999.

Prin art. 1 al H.C.L. Vasilați nr. 31 din 26 mai 2011, s-a modificat poziția nr. 51, inclusă nelegal în Anexa nr. 52 a H.G. nr. 1.349/2011, în sensul diminuării suprafeței și împărțirii acesteia în două parcele, iar, potrivit art. 2 al aceleiași hotărâri, s-a aprobat trecerea suprafeței modificate a poziției 51 din domeniul public în domeniul privat al Comunei A., județul Călărași.

A precizat reclamanta că, la data de 10 septembrie 2012, a luat cunoștință de adresa nr. 2.826 din 31 august 2012 a Primăriei A., județul Călărași, prin care i s-a comunicat H.C.L. Vasilați nr. 10 din 24 august 1999, extras din Anexa nr. 52 din H.G. nr. 1.349/2001 și H.C.L. Vasilați nr. 31 din 26 mai 2011.

A formulat plângere prealabilă către Guvernul României, în ceea ce privește H.G. nr. 1.349/2001, care i-a răspuns, prin adresa nr. 15A/7219/CA din 31 octombrie 2012, că a fost tardiv formulată.

De asemenea, prin Adresa nr. 16.272 din 01 octombrie 2012 a formulat plângere prealabilă și către Consiliul Local A., pentru revocarea H.C.L. nr. 31 din 24 mai 2011. Cu adresa nr. 3.499 din 24 octombrie 2012, înregistrată la sediul reclamantei sub nr. 17.977 din 29 octombrie 2012, Primăria Comunei A. a expus, în ordine cronologică, evenimentele care au dus la emiterea H.C.L. nr. 31 din 26 mai 2011 și a actelor încheiate ulterior în baza acesteia.

A susținut reclamanta că, prin H.C.L. Vasilați nr. 31 din 26 mai 2011, în mod eronat imobilul în cauză a fost trecut din domeniul public în domeniul privat al comunei, fără să se țină cont că de faptul că acesta nu se mai află în domeniul public local încă din anul 1999, după pronunțarea Sentinței nr. 732/1999 a Tribunalului Călărași în Dosarul nr. x/1999, autoritățile locale acționând în mod nelegal și abuziv.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii și, pe fond, a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Și pârâtul Consiliul Local al Comunei A. a formulat întâmpinare, apreciind că reclamanta nu a respectat prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ privind procedura prealabilă nici pentru anularea poziției nr. 51 din Anexa nr. 52 a H.G. nr. 1349/2001 și nici pentru anularea H.C.L. Vasilați nr. 31 din 26 mai 2011, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Prin Sentința civilă nr. 83 din 11 martie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității și a respins acțiunea ca tardiv introdusă.

Prin Decizia civilă nr. 2.170 din 13 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Administrația Națională "Apele Române" - B. Buzău - Ialomița, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciind că reclamanta a introdus în termen acțiunea.

În rejudecare, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 191 din 30 septembrie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamanta Administrația Națională "Apele Române" - B. Buzău - Ialomița în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local al Comunei A. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a anulat, în parte, H.G. nr. 1.349/2001, dispunând anularea poziției nr. 51 din Anexa nr. 52 a H.G. nr. 1.349/2001, privind inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Comunei A., județul Călărași, respectiv a suprafeței de 357.600 mp "Ape cu stuf", și a anulat H.C.L. Vasilați nr. 31 din 25 iunie 2011.

A reținut instanța că, potrivit Anexei 52, poziția nr. 51 din H.G. nr. 1349/2001 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei A., județul Călărași, s-a evidențiat că suprafața de 357.600 mp ape cu stuf face parte din domeniul public al Comunei A., în baza H.C.L. Vasilați nr. 10 din 24 august 1999.

Ulterior, în anul 2011, prin H.C.L. Vasilați nr. 31 din 26 mai 2011, s-a modificat poziția nr. 51 din Anexa la H.C.L. Vasilați nr. 10 din 24 august 1999 privind însușirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei A., hotărându-se trecerea suprafeței în discuție din domeniul public în domeniul privat al comunei.

A constatat instanța că această situație s-a stabilit ulterior pronunțării Sentinței nr. 732 din 30 noiembrie 1999 a Tribunalului Călărași, pronunțată în Dosarul nr. x/1999, prin care s-a admis acțiunea formulată de Prefectul Județului Călărași și s-a dispus anularea Hotărârii nr. 10/1999 a Consiliului Local al Comunei A., numai în ceea ce privește punctele 51 - 55 din inventarul bunurilor aparținând domeniului public al Comunei A. "Ape cu stuf".

Prin urmare, stabilindu-se prin hotărâre judecătorească că bunurile de la punctele 51 - 55 "Ape cu stuf" nu fac parte din domeniul public al Comunei A., poziția 51 din Anexa nr. 52 din H.G. nr. 1.349/2001 nu este legală.

A apreciat prima instanță că nelegală este și H.C.L. Vasilați nr. 31 din 26 mai 2011, prin care pârâtul Consiliul Local al Comunei A. a hotărât trecerea din domeniul public în cel privat a apelor cu stuf, în condițiile existenței, încă din anul 1999, a hotărârii judecătorești sus menționate și fără să aibă dreptul de a dispune cu privire la suprafețele de ape cu stuf în discuție.

Împotriva Sentinței civile nr. 191 din 30 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Guvernul României și Consiliul Local al Comunei A..

3.1 Recursul pârâtului Guvernul României

Prin recursul său, pârâtul Guvernul României a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de Administrația Națională "Apele Române" - B. Buzău - Ialomița, criticând soluția instanței de fond sub aspectul stabilirii eronate a caracterului vătămător al H.G. nr. 1.349/2001, în condițiile în care actul administrativ contestat nu are efect constitutiv de drepturi în favoarea unității administrativ-teritoriale, ci doar de atestare a regimului juridic diferențiat al bunurilor ce aparțin acestei unități.

A susținut că, la elaborarea actului contestat, au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001. Prin hotărârea de Guvern și prin hotărârea consiliului local, consiliile locale stabilesc regimul juridic diferențiat numai pentru bunurile lor, iar hotărârile nu au niciun efect asupra proprietății altor persoane, dobândite în condițiile legii.

A apreciat că trebuie reținute dispozițiile art. 3 alin. (1) și (6) din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din această lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. Hotărârea consiliului local, prin care se declară regimul juridic al proprietății publice al unor bunuri în condițiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, nu este un mod de dobândire a proprietății prevăzut de lege.

A mai arătat că nu are abilitatea legală de a inventaria el însuși bunurile din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și nici de a modifica, într-un fel sau altul, inventarele întocmite de comisia locală sau județeană de inventariere, astfel cum acestea au fost aprobate prin hotărâre a consiliului local ori județean. Astfel, în lipsa unei astfel de hotărâri, intervenția Guvernului asupra inventarelor, în sensul adăugirii sau eliminării unor bunuri, ar reprezenta o ingerință inacceptabilă în autonomia locală, consfințită prin Constituție și prin Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, și o depășire a atribuțiilor conferite de Legea nr. 213/1998.

3.2 Recursul pârâtului Consiliul Local al Comunei A.

Pârâtul Consiliul Local al Comunei A. a solicitat admiterea recursului său, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

A susținut că prima instanță, procedând la rejudecarea cauzei, a omis a se pronunța asupra excepției lipsei procedurii prealabile pe care a invocat-o în primul stadiu procesual.

Intimata-reclamantă Administrația Națională "Apele Române" - B. Buzău - Ialomița a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate.

În ceea ce privește recursul Guvernului României, a apreciat că actul care îi vatămă în mod direct interesul său legitim, în calitate de administrator al apelor din domeniul public de interes național al statului, este actul final al Guvernului care consfințește apartenența imobilului în discuție la domeniul public local. De asemenea, Guvernul României este în culpă întrucât, deși a avut posibilitatea revocării actului când a soluționat plângerea prealabilă, a respins plângerea, obligând-o la inițierea acțiunii judiciare.

Referitor la recursul Consiliului Local al Comunei A., intimata-reclamantă a arătat că excepția lipsei plângerii prealabile nu a fost invocată în primul ciclu procesual ci, prin întâmpinare, acesta a susținut, ca și Guvernul României, că plângerea prealabilă s-a făcut peste termenul legal, însă, prin Decizia civilă nr. 2.170 din 13 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a apreciat ca neîntemeiate apărările pârâților, reținând că plângerea prealabilă a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

1

C. proc. civ., constată că este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Obiectul acțiunii îl reprezintă anularea poziției nr. 51 din Anexa nr. 52 din H.G. nr. 1.349/2001, privind inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Comunei A., județul Călărași, publicată în M. Of. nr. 630 bis din 26 august 2002, și anularea H.C.L. Vasilați nr. 31 din 26 mai 2011.

Nu poate fi avut în vedere motivul de nelegalitate invocat de recurentul-pârât Guvernul României, în sensul stabilirii eronate a caracterului vătămător al H.G. nr. 1.349/2001, pentru că hotărârea de guvern de atestare a domeniului public nu ar fi un act administrativ susceptibil de a produce vătămarea intereselor unor terți, neavând un caracter constitutiv de drepturi, ci un caracter constatator.

Potrivit Anexei 52, poziția 51 din H.G. nr. 1.349/2001 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei A., județul Călărași, s-a evidențiat că suprafața de 357.600 mp ape cu stuf alcătuiește domeniul public al Comunei A., în baza H.C.L. Vasilați nr. 10 din 24 august 1999.

Această hotărâre de guvern este un act administrativ, emis în baza Legii nr. 213/1998, și poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în măsura în care reclamanta invocă un drept propriu sau un interes legitim în legătură cu bunurile enumerate în hotărâre.

Din conținutul art. 21 din Legea nr. 213/1998 rezultă faptul că hotărârile autorităților administrației publice locale pregătesc adoptarea actului final, hotărârea de guvern, ale cărei efecte juridice vizează caracterul bunurilor enumerate în anexe, adică tocmai apartenența lor la proprietatea publică a comunei, orașului sau județului, după caz.

Imobilul de la punctul 51, "ape cu stuf", se află pe cursul de apă Câlnău, curs de apă codificat, conform Atlasului Cadastral al Apelor din România (ediția 1992) aprobat prin Ordinul Ministerului Apelor Pădurilor și Protecției Mediului nr. 399/1997, modificat ulterior prin Ordinul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 1276/2005, și aflat în domeniul public al statului, în administrarea Administrației Naționale "Apele Române", conform art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea Apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.

În mod corect a reținut prima instanță că, în mod nelegal, prin H.C.L. Vasilați nr. 31 din 26 mai 2011, s-a modificat poziția nr. 51 din Anexa la H.C.L. Vasilați nr. 10 din 24 august 1999 privind însușirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei A., hotărându-se trecerea suprafeței în discuție din domeniul public în domeniul privat al comunei, avându-se în vedere faptul că, prin Sentința civilă nr. 732 din 30 noiembrie 1999 a Tribunalului Călărași, pronunțată în Dosarul nr. x/1999, a fost anulată Hotărârea nr. 10 din 24 august 1999 a Consiliului Local al Comunei A. în ceea ce privește punctele 51 - 55 din inventarul bunurilor aparținând domeniului public al Comunei A. "Ape cu stuf".

Deci, prin includerea, în poziția nr. 51 din Anexa nr. 52 la H.G. nr. 1.349/2001, a bunului "ape cu stuf", în suprafață de 357.600 mp, în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al Comunei A., au fost încălcate dispozițiile legale în baza cărora acesta face parte din domeniul public al statului, care este vătămat în dreptul său de proprietate publică.

Hotărârea de Guvern este actul final care consfințește apartenența imobilului în discuție la domeniul public al Comunei A., astfel că, în speță, intimata-reclamantă Administrația Națională "Apele Române" - B. Buzău - Ialomița, în calitate de titulară, în virtutea legii, a dreptului de administrare asupra bunurilor din domeniul public al statului, este vătămată și are un interes legitim public, acela al menținerii în patrimoniul public național al unor bunuri de interes național.

Conform art. 301 C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel." Același termen este prevăzut, având în vedere obiectul acțiunii, și la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Art. 303 C. proc. civ. stipulează la alin. (2) că "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."

În speță, sentința civilă atacată a fost comunicată recurentului-pârât Consiliul Local al Comunei A. la data de 04 noiembrie 2014, astfel cum reiese din dovada de primire și procesul-verbal de predare, iar cererea de recurs a fost depusă la poștă la data de 21 noiembrie 2014 (potrivit ștampilei oficiului poștal aplicate pe plicul prin care a fost expediat recursul).

Conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ., "Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început nici ziua când s-a sfârșit termenul", iar art. 102 alin. (1) prevede că "Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel."

Potrivit art. 306 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1)Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2. (2) Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților."

Înalta Curte constată că, în speță, termenul de 15 zile de la comunicare pentru formularea recursului s-a împlinit la data de 20 noiembrie 2014, recursul fiind declarat peste termenul legal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul Guvernului României, ca nefondat, și va respinge recursul Consiliului Local al Comunei A., ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva Sentinței civile nr. 191 din 30 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Comunei A. împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2015.