ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1524/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2014, reclamanta Administrația Națională "Apele Romane", Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița, a chemat în judecată Guvernul României și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru anularea pozițiilor nr. 22, 23, 24, 25, 26 și 27 din Anexa nr. 22 la H.G. nr. 1349/2001, privind atestarea domeniului public al județului Călărași, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Călărași.

Prin întâmpinarea formulată la data de 11 noiembrie 2014, pârâtul Guvernul României, având în vedere că dreptul de proprietate pretins de reclamantă și statul român aparține unității administrativ-teritoriale Comuna Frumușani, în temeiul dispozițiilor art. 68 și următoarele C. proc. civ., a formulat cerere privind introducerea în cauză a unității administrativ-teritoriale Comuna Frumușani, reprezentată prin primar.

Prin încheierea din data de 8 decembrie 2014, Curtea de Apel Ploiești a introdus în cauză în calitate de pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Frumușani.

Prin sentința nr. 281 din 18 decembrie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis actiunea formulată de reclamanta Administrația Națională "Apele Romane", Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, UAT Comuna Frumușani și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

A anulat în parte H.G. nr. 1349/2001, respectiv pozițiile nr. 22-26 din Anexa nr. 22 la această hotărâre, prin care au fost inventariate în domeniul public de interes local, acumulări, sub denumirea "ape cu stuf-bălți" situate pe cursul de apă Câlnău.

La data de 1 februarie 2016, reclamanta Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Buzau-Ialomița a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 281/18.12.2015 în sensul de a se soluționa cererea sa privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.050 RON (onorariu expertiză și taxă de timbru).

Prin sentința nr. 37 din 17 februarie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de completare a hotărârii formulată de reclamanta Administrația Națională "Apele Romane", Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, UAT Comuna Frumușani și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

A completat dispozitivul sentinței nr. 281/18.12.2015 în sensul că a obligat pârâta Guvernul României, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Frumușani, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2050 RON ce reprezintă onorariu de expert (2000 RON) și taxă judiciară de timbru (50 RON).

Prin încheierea de ședința din data de 29.01.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Ploiești a respins excepția tardivității formulării acțiunii invocate prin întâmpinare de pârâtul Guvernul României.

Prin încheierea de ședința din data de 18.06.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că reclamanta Administrația Națională "Apele Romane", Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița are interes în soluționarea cauzei, înlăturând astfel excepția lipsei de interes invocate de pârâta UAT Comuna Frumușani.

Prin încheierea de ședința din data de 03.12.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiate obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de pârâta UAT Comuna Frumușani.

Împotriva încheierilor de ședință din 29.01.2015, 18.06.2015 și 03.12.2015 și a sentinței nr. 281 din 18 decembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2014 a formulat recurs pârâta UAT Comuna Frumușani, invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva sentinței nr. 281 din 18 decembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2014 a formulat recurs pârâtul Guvernul României, invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Împotriva sentinței nr. 37 din 17 februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2014 a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești în numele Ministerului Finanțelor Publice, invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II.Analiza cererilor de recurs

Recursul pârâtei UAT comuna Frumușani vizează - Încheierea de ședință din 29.01.2015 prin care s-a respins excepția tardivității formulării acțiunii de către reclamanta, cu motivarea că aceasta a luat la cunoștință despre conținutul anexei nr. 22 din H.G. nr. 1349/2001 la data de 3 martie 2014.

Recurenta pretinde că reclamanta a avut cunostiinta de faptul că "apele cu stuf-balti" individualizate in anexa 22 la H.G. nr. 1349/2001 de la poziția 22-26 aparțin domeniului public al Comunei Frumusani și au intrat in circuitul civil deoarece inca din anul 2011 a solicitat UAT Comuna Frumusani obținerea de autorizații de funcționare in condiții de siguranța și autorizații de gospodărirea apelor pentru acumulările piscicole Frumusani I. II, III.

Trebuie remarcat pe de o parte că anexa în litigiu a fost publicată în M.O. nr. 636 bis/26.08.2002 actul publicat MO cu termenul "bis" neavând același caracter de publicitate cu celelalte acte normative publicate în M.O.

Cât privește procesele-verbale incheiate la 09.03.2011 sub nr. x, la 05.09.2012, sub nr. x, la 04.08.2013 sub nr. x, acte de control ale AN Apele Romane de stabilire demersuri pentru obținerea de autorizații de funcționare in sarcina UAT Comuna Frumusani, din conținut acestora nu rezultă în concret raportarea la existența actului administrativ individual.

Abia prin adresa nr. x a Primăriei Comunei Frumușani s-a luat la cunoștință despre pozițiile nr. 22-27 din anexa 22 care reliefa problema de interes, astfel că data recepției adresei 03.03.2014 este cea a luării la cunoștință efectivă.

Susținerile referitoare la depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi nici ele primite, reclamanta formulând în data 27.03.2014 plângere prealabilă adresată emitentului actului contestat, acestuia răspunzându-i-se în sensul respingerii cererii la data de 30.05.2014, astfel că, față de depunerea acțiunii în instanță la 09.10.2014 termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost respectat.

Încheierea de ședință din 18.06.2015 se referă la respingerea excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, cu motivarea atribuțiilor AN "Apele române" stabilite prin Legea nr. 107/1996, precum și în raport de situația concretă a barajului ce a generat starea litigioasă inițială, prevederile O.G. nr. 244/2000 aprobată prin Legea nr. 466/2010.

În motivarea recursului împotriva acesteia cu toate că reia susținerile instanței de fond precum că AN"Apele române" este o instituție publică de interes național care administrează bunurile din domeniul public al statului de natura celor prevăzute in art. 136 pct. 3 din Constituție și fiind vătămat Statul Român in dreptul sau de proprietate este justificat interesul reclamantei, pretinde că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri a reclamantei de introducere în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor - deși acesta este parte în cauză, și chiar dacă nu s-ar fi pronunțat asupra cererii, singura care putea invoca aspectul era reclamanta, care o formulase, vătămarea vizând-o exclusiv.

Încheierea din 03.12.2015 vizează respingerea ca neîntemeiate a obiecțiunilor la raportul de expertiză, formulate de pârâta UAT Frumușani întrucât aceste susțineri ce fac obiectul memoriului denumit obiecțiuni nu reprezintă reale concluzii la raportul de expertiză, ci punctul de vedere al pârâtei cu privire la obiectivul 3 și 2, pe care l-a adus la cunoștință expertului și cu ocazia satisfacerii obligației de întocmire a raportului după convocarea părților, așa încât din punctul de vedere al instanței experta desemnată a răspuns cu privire la toate obiectivele stabilite, urmând a se aprecia în deliberare asupra fondului valoarea probatorie a acestui raport.

Recursul reia cele consemnate în obiecțiunile depuse la fond.

Din lectura acestora rezultă că acestea nu sunt veritabile obiecțiuni la raportul de expertiză ci simple critici ale concluziilor acestui mijloc de probă ori susțineri reluate ale părții fără a reprezenta o reală motivare conform dispozițiilor art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul contestării sentinței civile nr. 281/18.12.2015 criticile vizează înlăturarea înscrisurilor paratei UAT Frumusani privind intabularea de către OCPI Călărași a acestor acumulări de ape ca "ape stătătoare" sub aspectul categorici de folosința și al denumirii acestor suprafețe, conferind întâietate și eficienta concluziilor expertei considerata specialista in domeniu.

Or, intabularea respectivelor terenuri s-a făcut în cursul derulării procedurii judiciare, astfel că dincolo de caracterul ei relativ, vădește doar o preconstituire de probe cu evitarea contradictorialității, câtă vreme titlurile de proprietate invocate erau contestate.

De asemenea s-a invocat faptul că instanța de fond nu a analizat toate actele depuse de pârâtă din care rezultă că "apele cu stuf - bălți" preexistau lucrărilor hidrotehnice.

Acest motiv, poate fi încadrat în prevederile art. 408 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și se întemeiază exclusiv pe Avizul nr. x emis de A., document din cuprinsul căruia rezultă următorul aspect:

"Valea Calnaului, ce străbate teritoriul comunelor Frumusani și Vasilati din jud. Ilfov cuprinde un număr de 9 iazuri și o balta . . . . . . . . . .lipsite in totalitate de lucrări hidrotehnice pentru scurgerea apei.", concluzionând faptul ca aceste "ape cu stuf-balti" inventariate la pozițiile 22-26 din anexa 22 la H.G. nr. 1349/2001 preexistau lucrărilor hidrotehnice.

Or, analiza unor funcționari bancari referitoare la oportunitatea unor construcții piscicole în anul 1978 care de altfel se referă generic la teritoriul a două comune nu doar UAT com. Frumușani nu poate constitui o probă valabilă a celor susținute.

În sens contrar sunt concluziile expertizei de specialitate realizată în cauză.

Recursul pârâtului Guvernul României, întemeiat pe dispozițiile pct. 6 și 8 C. proc. civ. vizează:

Soluția de respingere a excepției tardivității formulării cererii de chemare în judecată, critica analizată mai sus din perspectiva recursului UAT com. Frumușani împotriva încheierii de ședință din 29.01.2015 (pct. 5).

- pct. 6 și 8 se referă la temeinicia și legalitatea H.G. nr. 1349/2001 cu motivarea că acesta se sprijină pe o hotărâre a Consiliului Local Frumușani care nu a fost atacată.

De asemenea susține că eliminarea respectivelor poziții din H.G. s-ar putea face doar la inițiativa autorității locale.

Astfel de susțineri nu pot fi primite, Legea nr. 213/1998 în baza cărora s-a și procedat la atestarea domeniilor publice de interes local, neimpunând respectivele restricții care de altfel nu ar fi admisibile nici din perspectiva accesului la justiție pentru apărarea unui drept.

În fond, recursul pârâtului explicitează doar procedura de emitere a acestor H.G. precizând că nu are abilitatea legală de inventariere el însuși bunurile din domeniul public al UAT nici de a modifica cele aprobate de autoritățile locale.

Recursul Ministerului Finanțelor pentru Statul Român vizează exclusiv sentința nr. 37/17.02.2016 prin care s-a completat dispozitivul sentinței nr. 281/2015 în sensul de a obliga pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2050 RON.

Acesta arată în calea de atac exercitată faptul că nu se află în culpă procesuală el stând în instanță pentru Statul Român.

Or, câtă vreme Ministerul Finanțelor a figurat ca parte pârâta în pricină, ca reprezentant legal al Statului Român, neavând nicio poziție de achiesare la cererea reclamantei, argumentele sale nu pot fi primite reclamanta având câștig de cauză, fiind îndreptățită la obținerea cheltuielilor de judecată efectuate.

Cum din analiza de mai sus recursurile nu se încadrează în prevederile invocate de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 C. proc. civ. urmează a le respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței nr. 281 din 18 decembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Frumușani împotriva încheierilor din 29.01.2015, 18.06.2015 și 03.12.2015 și a sentinței nr. 281 din 18 decembrie 2015 ale Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva sentinței nr. 37 din 17 februarie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2018.