ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2996/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22 iulie 2015, reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Buzău Ialomița, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea poziției nr. 71 din Anexa nr. 2 (Lacul Iezer), ce face parte integrantă din H.G. nr. 1028/2011, pentru modificarea H.G. nr. 1353/2001 pentru atestarea domeniului public al județului Ialomița, precum și al municipiului Slobozia, orașelor și comunelor din județul Ialomița.

Prin încheierea din 08 decembrie 2015, prima instanță a calificat cererea de introducere în cauză a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, formulată de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, ca având natura unei cereri de arătare a titularului dreptului de proprietate publică și a admis-o în principiu.

Prin Sentința civilă nr. 3261 din 08 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Buzău Ialomița, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și cu intervenientul principal Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței civile nr. 3261/08.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Buzău Ialomița, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, și trimiterea dosarului spre rejudecare primei instanțe.

În susținerea recursului, reclamanta învederează că instanța fondului, invocând, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii, nu a oferit părților posibilitatea efectivă de a-și exprima punctul de vedere asupra acesteia, nepunând-o în discuția acestora.

Astfel, a fost încălcat principiul contradictorialității, cuprins în prevederile art. 14 alin. (4) și (5) din C. proc. civ., care constituie o garanție a unui proces echitabil, potrivit art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Intimatul-pârât Guvernul României și intimatul-intervenient Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, nu au depus întâmpinări în dosarul instanței de recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 09 mai 2018, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a susținut o unică critică de nelegalitate a hotărârii de fond, respectiv soluționarea excepției inadmisibilității cererii, invocată din oficiu de prima instanță, fără punerea acesteia în discuția părților, conform art. 14 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că principiul contradictorialității, reglementat de art. 14 din C. proc. civ., reprezintă unul dintre principiile fundamentale ale procedurii desfășurate în fața instanțelor judecătorești, având menirea de a garanta dreptul părților la un proces echitabil. Însă, ca în cazul oricărui principiu procedural, pentru a decide asupra respectării sau nerespectării sale, instanța de control judiciar va avea în vedere atât îndeplinirea de către instanța de judecată a obligațiilor ce-i revin în asigurarea contradictorialității procesului civil, cât și conduita părților, guvernată de principiul disponibilității.

Potrivit art. 14 alin. (1) din C. proc. civ., instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel, iar dispozițiile art. 223 din același act normativ stipulează că lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecata cauzei. Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. permite instanței să pășească la judecarea cauzei, dacă reclamantul sau pârâtul a solicitat în scris judecarea în lipsă.

În cauza de față, la termenul de judecată din 08 decembrie 2015, moment la care prima instanță a ridicat, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii, părțile au fost legal citate, astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosarul instanței de fond, însă nu s-au prezentat la apelarea pricinii. Întrucât, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Buzău Ialomița a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 C. proc. civ., judecătorul fondului a procedat la soluționarea cauzei.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu există o încălcare a principiului contradictorialității, prima instanță soluționând cauza cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materia citării părților și cu respectarea principiului disponibilității, manifestat prin voința reclamantei de judecare a cauzei în lipsa sa.

De asemenea, Înalta Curte reține că, prin recursul declarat în cauză, reclamanta nu a formulat critici cu privire la soluția pronunțată asupra excepției inadmisibilității acțiunii, necontestând argumentele primei instanțe cu privire la acest fine de neprimire a cererii. Susținerea unei critici de nelegalitate doar cu privire la procedura de soluționare a excepției, în lipsa unor critici referitoare la soluția efectiv dispusă în urma presupusei nerespectări a procedurii legale, reprezintă un demers pur formal din partea reclamantei, neputând fi decelat un interes procesual al acesteia privind casarea hotărârii recurate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Buzău Ialomița, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Buzău Ialomița împotriva Sentinței civile nr. 3261 din 08 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2018.

Procesat de GGC - NN